Știu că este deja un mare trend să reciclezi și să găsești o nouă utilizare produselor vechi, însă, de când mă știu, am avut obiceiul să privesc lucrurile din prisma a ceea ce aș putea face cu ele și nu neapărat pentru ce sunt create. Bine, recunosc că nici bunica maternă, dar nici mama, nu aruncau obiectele, dacă acestea mai puteau fi refolosite chiar într-un alt scop decât cele pentru care au fost create. Oalele de pământ, ciobite, nu ajungeau la gunoi, ci ghivece pentru mușcate. Cratița găurită ajungea suport pentru boabele de porumb ale găinilor, lada de zestre a fost multă vreme ladă pentru mălai, iar sicriul a adăpostit ani de zile, boabele de fasole. Nu râdeți că vă văd! Bunica, femeie cu frica de Dumnezeu, și-a luat copârșeu cu mulți ani înainte de a muri. ”Las' să se găsească, maică! Să aveți în ce mă pune”. Ne și gândeam că îl rod cariile și nu îl vom putea folosi. Nu a fost cazul. Bunica a știut să aleagă lemnul bun.
Să revenim în zilele noastre, zic. Mi-a picat că vreau și eu sticle îmbrăcate în ață și am luat sub aripa-mi protectoare patru sticle de la bere. Am căutat prin fire și am găsit un ghem alb si unul argintiu. Știu ca obișnuința e ca sticlele să fie îmbrăcate în sfoară, dar eu am preferat altfel. Am căutat prin cutiile și cutiuțele mele cu diverse minuni, am unit, am lipit și a ieșit ceea ce vedeți mai jos:
Mama zice că nu aș fi fost eu dacă nu aș fi făcut ceva decorațiuni pentru Crăciun, și în acest an, și că mare ar fi minunea dacă nu aș mai face și ceva globulețe pentru pom. Sincer, aș avea niscai idei pentru globulețe, dar nu mai fac nimic de pus în brad. Am atât de multe decorațiuni de pus în el, încât o să ajung să nu se mai vadă bradul de ele :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu