După Istanbul, ca destinație, am avut pe listă - Side, Antalia. Nu se făcea să nu ajungem și la mare. Nu am fi fost noi să nu ajungem anual la mare, mai ales că în acest an, nu știu dacă vom mai avea o altă vacanță. Datorită faptului că am fost cu mașina personală și nu cu avion sau autocar, am avut spațiu de manevră în ceea ce privește activitățile și orarul. Nu mai menționez de toate localitățile prin care am trecut și pe care le-am admirat. La turci, câmpurile sunt cultivate cu te miri ce, daca nu au culturi au oi la păscut, dacă nici asta, atunci au eoliene sau panouri solare. Am trecut și pe lângă câmpuri întregi cu sere foarte înalte, unde am văzut bananieri în interior. M-a uimit faptul că pe câmp aveau sisteme de irigare prin picurare iar pe sere aveau panouri solare. Când se vrea, se găsesc soluții, mai ales că Turcia se confruntă de ani buni cu o criză a apei.
Așadar, am mers la plajă, mare și soare.
Hotelul se numește
Side Royal Palace, are plajă privată, vreo trei restaurante, piscine, SPA, etc., cam tot ce au hotelurile turcești de cinci stele. Deocamdată, din punctul meu de vedere, la turism, Turcia bate orice altă țară.
Ce pot spune e că, în acea perioadă, hotelul era majoritar ocupat de turiști germani. Mai erau și alte nații, dar nemții erau majoritari și bună parte din ei, undeva prin primii ani de pensie. Probabil la ei era programul ”Litoralul pentru 60+ ” :) Nu e răutate din partea mea, doar că îmi doresc să mai pot pleca și eu, când voi avea vârsta lor. În ciuda faptului că se spune că nemții sunt reci, ne-am împrietenit cu o doamnă nemțoaică, căreia i-am oferit bricheta noastră când încerca să aprindă o țigară. Atât ne-a trebuit. Mai avea puțin să ne ia de suflet :))) În Turcia nu există să-ți ia cineva obiectele personale de la șezlong, dar nemțoaica ne asigura că le păzește ea, noi să mergem la bălăceală. Era chiar haioasă, iar cu toții cred că eram amuzanți tare, pentru că ea nu vorbea engleză, noi nu vorbeam germană, dar ne înțelegeam.
Prima zi în Side, a fost zi de plajă, leneveală, bălăceală, soare și mâncare :)) Pentru că nu putem sta locului, a doua zi ne-am luat o tură de Buggy Safari. Nu fusesem niciodată și eram tare curioși. Safari-ul era pe malul mării sau pe munte. Pentru că ni s-a spus ca în acea zi nu se organiza pe munte, am optat pentru plajă. Ne-a preluat microbuzul și ne-a dus taman pe munte, la vreo 50 de kilometri de hotel. :))) Se pare că a fost mai mare cererea pentru munte. Când am ajuns, ne-au pus să ne încuiem lucrurile personale într-un dulap, lucru care nu mi-a plăcut, pentru că îmi luasem până și stick-ul pentru telefon. Aveam de gând să fac poze, să filmez... Da, da. Dacă luam telefonul cu mine, trebuia clar sa-mi cumpăr altul, după plimbare. Ne-au mai pus să cumpăram bandane pentru acoperirea gurii și ochelari de protecție. Cei care mergeau pe ATV musai purtau cască, altfel nu plecau. Și unde am crezut eu că nu o sa-mi placă, m-am distrat de minune, chiar dacă am trecut prin praf, prin noroi și prin apa rece de munte. Doamne și ce munți și ape curate au! E drept că la final eram toți ca niște porci -murdari de noroi și uzi, dar a meritat. Nu vă pot spune pe unde aveam noroi, că mi se pune cenzură pe blog. Pozele de mai jos sunt făcute de organizatori. Știau ei că vrem poze și au avut câțiva fotografi pe drum. De altfel, foarte bine organizată toată treaba. La întoarcere, ne-au poftit la dușuri, dar se pare că toți (vreo 20 de persoane) eram pentru prima dată la distracția asta. Nu avea nimeni schimburi. :))) Când am urcat în microbuz, ne gândeam cum o să murdărim tapițeria, doar că oamenii erau pregătiți și aveau scaunele din vinilin :))) În hotel, chiar dacă ne-a observat cineva, s-a făcut că nu vede că arătam de parcă am fi ieșit de la luptele în noroi :))) Distracția asta a costat -60 euro pentru buggy /două persoane (de fapt 50 + 10 însoțitorul) bandanele și ochelarii lui B vreo 15 euro (eu aveam ochelarii mei de soare pentru că sunt mioapă și cei de protecție nu îmi foloseau) + 12 euro pentru 40 de fotografii transferate online. Dacă am fi vrut poze pe hârtie sau album fizic, costa spre suta de euro. Nouă ne-a convenit online. Iaca poze.
De obicei, nu leg prietenii cu românii, în vacanțe, însă, în această vacanță ne-am împrietenit nu cu una, ci cu două familii, una din Bistrița și una din Medgidia. Bineînțeles că distracția e și mai mare când ai anturaj cu care să poți fi pe aceeași lungime de undă. Prin urmare ne-am dus nouă români să mâncăm la restaurantul chinezesc. Clar s-a dus naibii ”fengșuiul” ălora. :)) Nu că am fi fost needucați, dar când pui noua români la o masă, nu se poate fără o glumă, nu se poate să nu râzi, să nu comentezi cu privire la o mâncare pe care o mănânci prima dată. Până și pe ospătar l-am scos din scorțoșenia lui impusă, că ajunsese să glumească și el cu noi.
De mâncat, am mâncat ce ne-a dat. Era cu meniu fix. De la sushi, salate, supă, fel cu carne la înghețată prăjită. De mâncat am mâncat cu furculița, că io sunt fată cu educație și folosirea bețelor nu a făcut niciodată parte din educația mea aleasă. :))) Porțiile nu au fost mari, dar au fost feluri multe și sățioase și aproape că am plecat rostogolindu-ne, chiar dacă nu am mâncat tot din farfurii :)))
După cina copioasă am fost la un spectacol susținut de o trupă cubaneză. Singura poză pe care o pot pune e cea de mai jos, pentru ca am numai filmări cu spectacolul și sunt clipuri lungi pe care nu le pot pune aici. Mai am și pozele noastre cu protagoniștii spectacolului, dar p-alea le ținem la secret. Le scoatem pentru probe la divorț :)))
Hotelul a avut spectacole în fiecare seară, ba pentru copii, ba pentru adulți, discotecă, peste zi concursuri de darts, gimnastică în piscină, aerobic lângă piscină, volei pe plajă, etc. Animatorii, fete și băieți tineri, erau plini de energie, iți rețineau numele și ajungeai să-i chemi la șpriț. Nu pun poze, pentru că apar și alte persoane și nu am acordul. Mă credeți pe cuvânt. Dacă, de obicei, mă plictisesc repede într-un loc, acum nu aș mai fi plecat. Din păcate a trebuit. Mă bucur că am cunoscut oameni frumoși cu care ținem legătura și cu care plănuim să mai mergem în vacanțe. Ei au mai rămas vreo doua zile, pentru că au venit puțin după noi. Noi ne-am îndreptat spre următorul oraș din Turcia, dar vă spun în articolul viitor care, promit să fie ultimul. Până atunci, aveți grijă de voi!
