De la bloc, in gradina (12)

          Plantutele mele inca se gandesc sa-mi rasplateasca munca. Incearca, dragele de ele, sa faca acum ce nu au putut face la timp, din cauza ploilor. 

          Patrunjelul si-a revenit, e verde si fumos si daca mai creste putin, reusim sa-l mai tundem pentru o noua serie la congelator. Fasolea pentru fidelute (a doua serie) e plina de flori, dovleceii si din prima  si din a doua serie au facut si roade, nu doar flori :)  Vinetele arata asa:

 

 Gogosarii

 

 ardeii capia

 

           Este si ardei gras, da' nu cred ca l-am pozat. Sa nu radeti de mine ca am pus proptele la ardei, dar riscau sa se rupa din cauza greutatii roadelor. :) 

            Rosiile sunt cam chele din cauza de mana care ne-a obligat sa rupem tot ce a insemnat frunza neagra.

             Nu e destul cat sa pun de bulion, dar e de ajuns pentru consumul zilnic.V-am spus ca se straduiesc plantutele, nu?

            Nu sunt toate ok in gradina, dar per ansamblu, noi suntem foarte multumiti. Cea de-a doua serie de mazare nu a rezistat, fasolea pentru boabe, la fel, castravetii cei obtinuti dupa a treia plantare s-au topit pur si simplu, mararul si leusteanul la fel iar morcovii sunt inca mici si uratei. Nu-i nimic, zicem multumesc pentru ce avem si mergem inainte. :)

De la bloc, in gradina (11)

Rezultate si atat :)

De la bloc, in gradina (10)

          V-am mai povestit ca am avut fasolea cu vrejul mic da' cu tecile mari? Draga de ea a dat tot ce a putut, ținând cont de vreme. Iaca:

 Tecile au ajuns asa:

 si asa

            si direct in pungi, la congelator, pentru iarna. Recunosc ca au gust tare bun cand sunt din gradina proprie. :)

De la bloc in gradina (9)

          Sa va mai povestesc despre gradina sau credeti ca stiti? Ei bine, nu stiti :) Din cauza apei careia i-a placut pe terenul nostru, plantutele sunt mici rau pentru perioada in care ne aflam, dar incearca, dragele de ele, sa ne multumeasca cumva pentru grija pe care le-am aratat-o. 

   Rosiile abia sunt la a treia si a patra sarma. Au câteva gogonele, ceva flori, iar altele nici macar ganduri de a rodi :) 

promisiuni :)

       castravetii, pusi a treia oara

 

si prima recolta, in urma cu vreo 10 zile :) Acum avem deja sase borcane pregatite pentru iarna :))

  

Ardei capia

 gogosari

          Avem si ardei grasi da' nu prea par sa aiba rod :) Vinetele la fel, par fara rod. Mai asteptam :)

           Am replantat dovlecei pentru ca cei pusi initial au facut niste flori superbe si atat. Inca mai infloresc ca nu m-am indurat sa-i scot. :)))

           Am mai pus o serie de fasole

  

si inca o serie de mazare. Nu stiu daca va rodi pe caldura da' pot sa incerc, nu?

 

           Ceapa am scos-o pentru ca riscam sa se strice in pamant. E mica, mica dar e a mea. :) Usturoiul este inca in strat. La fel si morcovii.
          Dupa ultima urgie, nu s-a stricat nimic in gradina. Spre fericirea sotului meu, prunele au ramas in pom. Stringe deja lemne pentru cazan :)))

De la bloc, in gadina (8)

Promisiuni de țuică

 si de tartă cu zmeură

Immmm ce bună e...

De la bloc, in gradina (7)

          Mazarea a fost vredincuta din gradina. A crescut, a inflorit si a si rodit. Prima recolta

teci

si boabe 

De la bloc in gradina (6)

    Vă spuneam că nu mă pot lăuda cu tenacitatea plăntuțelor din gradină. In schimb pot să mă laud cu buruienile? Ioi, că dacă se făcea concurs de crescut buruieni, luam loc fruntaș :)))  Ia priviti:

 Si mana mea, dupa ce am jumulit buruieni:

          Am rămas cu pudra de talc pe mâini și miroseau cumva a cauciuc. Am folosit mănuși chirurgicale pen' ca pe cele speciale de gradină, le-am rupt. Se mai întâmplă :) Oricum, să trăiască mănușile! ( dacă se poate spune asa) :))) 

De la bloc in gradina (4)

          In sfârșit, în seara asta am reușit sa punem și noi roșiile. Nu mi-aș fi făcut atâtea griji, dar primisem răsadul de ceva vreme. Altfel, lăsam și puneam după ce se termina cu ploile. Ajungeam să am roșii când peste tot s-ar fi terminat :)))) Trebuie să recunosc că m-am cam săturat să merg la "moșie" și să nu pot să mă mișc din cauza terenului îmbibat cu apă. Bine, eu am și 100 de kile... se mișcă terenul sub mine... :))) 

          Nici astăzi nu era uscat dar era mai binișor - nu se mai vedeau bălțile. Cu greu am facut găurile căci se lipea pământul de plantator. Într-un final am pus 95 de cuiburi de roșii. Cam multe, ce-i drept, dar mi-a fost milă să arunc răsadul. Las' că nu slăbesc dacă muncesc cu 45 de cuiburi de roșii mai mult decât preconizasem :))) Sau poate că slăbesc și e și mai bine :)))

Iaca roșiile

          Par cam moarte, da' mama zice că-și revin după ce vor face cunoștință cu locul :) Am pus și ceva sârme la mazăre că-i păcat să stea întinsă pe pământul ud. Să nu răcească :)

          Dovleceii și morcovii sunt în regulă, pătrunjelul, mărarul și leușteanul, la fel, doar ceapa e galbenă de la mană. Acu' dacă mai vrea să se facă, bine, dacă nu  asta  e. Ai vite, ai și pagubă  :)))  

           Unchiul soțului, care-i vecin cu noi, avea o mare problemă cu "să nu dea grindina".Si-a zis-o o data, de două ori, a treia oară i-am zis ca, dacă vine grindina, o luam de la capăt și punem tot că nu e timpul trecut. Ioi Doamne, părea ca l-am înțepat cu andreaua. :))) Că el nu mai pune nimic, că se abonează la piață... și zău, are 30 de cuiburi de roșii. Ce-o fi atât de greu să le înlocuiești în caz că le strică grindina? Dacă le "ronțăie" coropișnița, nu le completează? Eu cred ca-i e drag rău de văicăreli :)))

       Să revenim la prezentare. :) Nu am reușit să cosim lucerna/ iarba/buruienile și avem o mare verde

Avem pere

avem prune

          Avem și ceva mere, dar trebuia să trec prin  marea verde până la ele. :)

          Am avut și un apus superb însoțit de sunetul coasei tăind iarba, la o gradină distantă de noi. 

          Am venit acasă rupți de oboseală, dar a meritat. Mi-am mai încărcat bateriile pen' că am avut o zi îngrozitoare la serviciu și pare că nu mai fac față de luni până vineri. 

          Pe la voi prin grădini cum e? Sper că nu e atâta apă ca la mine :)

De la bloc in gradina (3)

          E bine când ploua da' e rău când plouă prea mult. Profundă filozofie. :))) 

          Am fost sâmbătă la gradină și, chiar dacă mustea apa din pământ, am făcut un tur al "moșiei". Ce a făcut ploaia din gradina mea? Iată

 Fasolea a ieșit, dar are o tentă de galben. Sper să-și revină.

          Castraveții nu au dat semne. Am căutat în trei cuiburi și nu mai erau semințele. Trebuie repuse. Nu-i nimic, nu ne plictisim

           Ceapa, usturoiul, morcovii rezistă. Dovleceii au ieșit și sunt bine. La fel mărarul și pătrunjelul

Mazărea e cea mai fericită

Am zmeură și hrean răsărite de la vecini

Si totuși ploaia a adus aer curat și un verde crud

 Asta de mai jos nu știu ce plantă e. Știți voi?

 

In curând va trebui să cosim lucerna...

Si avem groapa pentru budă, plină cu apă

          L-am întrebat pe soț dacă e vreo șansă să se limpezească apa asta. S-a uitat cu frică la mine. Știa el că-mi trece vreo trăznaie prin minte :))) I-am explicat că o putem folosi pe post de piscină :))) și economisim banii de concediu :))))))

           Una peste alta, îmi doresc ca, măcar săptămâna asta, să nu mai plouă. Visez să-mi petrec zilele libere de 1 și 2 mai la "moșie" :)

De la bloc, in gradina (2)

           Așa cum se spune în popor că "dacă ai vite ai și pagubă", eu aș spune că dacă ai teren ai și multe de făcut. Si dacă nu ai, le inventezi :))) 

          Pentru că atunci când mergem la gradină nu stăm doar două ore ci stăm de n-am mai pleca, s-a impus construirea unui wc. Mai știu eu, tot de la bătrâni, că la o curte nouă e musai să faci întâi buda și apoi gardul :))) și, pentru că socrul meu ne-a lăsat ca budă o coșmelie nefuncțională, la vecini nu ne putem duce prea des iar frunza în vie nu a crescut încă :))) am hotărât să ne apucăm de construit un wc. Dintr-ala de fund de curte, care m-a speriat întotdeauna și mi-a frânat mutarea la sat, în urmă cu ceva ani :)))  Ei, și țin-te discuții despre ce și cum trebuie făcut. Nu numai intre mine și soțul meu, da' să vedeți ce de sugestii avem de pe la vecini. Că fă-l cu apa, că fără apă, că fă-l cu vas wc, că fă-l budă turcească, că din placaj, că din osb, că ușa la vest, că la răsărit... Într-un final am zis că-mi trebuie un wc "viper" să-și schimbe forma după cerințe. Măi lume părea că ne apucăm de construit Castelul Peleș, nu o amărâtă de budă :))) 

          Si am început... cu groapa făcută de un vecin, pen' că era omul în concediu și tot îl lua mumă-sa la pus strate :))) Si a săpat omul cu simt de răspundere, groapă adâncă de doi metri în care tronează vreo treizeci de cm de apă. Dap, a dat de apă la doi metri.  Vestea ne și bucură, pentru că înseamnă că putem face o fântână fără mari probleme, dar ne și întristează, pentru că, se pare că nu vom putea face beci și zău că mi-l doresc.  Am înțeles că există cumva un mod de a izola, dar mai vedem. Până una alta, să terminăm cu buda. 

          Sâmbătă, chiar dacă bătea vântul, ne-am mutat din nou la curte, unde soțul a cărat și depozitat pământul de lângă groapă, iar mama și cu mine am pus fasole teci fideluță, galbenă și verde, castraveți și dovlecei. Bineînțeles că s-a impus să mai dau la cazma o porțiune de teren, ocazie cu care a râs familionu' de mine, pen că apăs cu piciorul drept pe cazma și întorc brazda spre stânga. Nu știu ce-i de râs, dar cum și mama și soțul sunt crescuți la țărănoaia, or fi știind ei ceva. Mă puneau să apăs cu piciorul stâng, dar nu merge, nu am forță. 

          Cu ce credeți că am udat plantele din gradină? Cu apa din groapa pentru budă. Cică trebuie scoasă apa, mai săpăm până la stratul de pământ următor, punem piatră de râu și abia apoi ne putem apuca de construcția de suprafață :)) pentru care trebuie turnata întâi placa de ciment. Hopa! Începem cu placi de ciment. Nu v-am zis? Castelul Peleș :))) Mă bate gândul să pun o plăcută cu "Peleș" pe ușă să zic ca m-am... (pardon) în Peleș :)))

          Ei, dar și duminică și azi a plouat. Oare ce o fi în groapa mea? Ati ghicit.... apă. :))) Am pus noi o mare tablă, dar tot s-a prelins că doar e apă. 

         Si uite asa, măi lume, începe aventura construcțiilor prin curte, cu buda, lângă care urmează să facem și o magazie din lemn pentru ținut uneltele, iar mai spre vară urmează să facem gardul de la drum. După cum spuneam, ai teren ai și de lucru. :)))

          In final, as vrea să mai plantez zilele astea niște boabe de fasole, dar a mea mamă zice că nu, pen' că e Săptămâna Floriilor și ce pui în pământ doar inflorește dar nu rodește. Voi ce ziceți? Să pun sau nu?

De la bloc, in gradină

          După cum era de înțeles, ieri ne-am înființat din nou la gradină. Am avut cumva un sentiment de genul întoarcerii acasă. :) E important să mă simt acasă și cred că pot să prind rădăcini în gradina asta. Am senzația că, cu mâinile în pământ, legătura cu Dumnezeu și cu Universul întreg e mult mai puternică și mai ușor de simțit. S-ar putea să fie doar o impresie, dar mă face să mă simt atât de bine... Uit de tot și de toate. Nici măcar nu mă interesează cât e ceasul :))) Plecăm atunci când nu se mai vede clar cărarea :)

          De cum am ajuns, bineînțeles că am  inspectat ceapa. Am tras de un fir de buruiană și am scos, din greșeală un bulb de arpagic și am constatat că are mustăți.  Cred că dacă as fi găsit un filon de aur, nu m-aș fi bucurat așa. :))) Pentru mine e mai important să pun și să crească ceva în pământ. :) Am mai descoperit și o tufă de leuștean, rămasă din anul în care am mai lucrat gradina. Nu vă puteți închipui fericirea :) 

          Am mai mărunțit cu grebla solul și am pus leuștean, mărar, pătrunjel și mazăre

          De asemenea, am mai pus crăițe, lavandă, busuioc, condurul doamnei, dianthus și călțunași. In timp ce mama și cu mine am greblat cealaltă jumătate de gradină, soțul s-a ocupat de resturile pomului tăiat sâmbăta trecută. A "tocat lemnele" și le-a așezat pe categorii. Ne vor fi numai bune la grătarele pe care le vom face cu prietenii, în gradină. :)  Pentru că încă nu am stabilit un loc pentru  compost, a trebuit să ardem resturile greblate.

          Vă plac scaunele, pardon, buturugile  mele? :))) Să vă spun că mâncăm din caserole, așezați  pe buturugi?  Si ce gust bun are cafeaua ... Cred că încep să mă și bronzez :)))

       Trebuie să recunosc ca încă nu sunt prietenă cu uneltele, dar le-am păcalit cu o pereche de mânuși speciale pentru grădinărit. :))) Nici durerile nu mai sunt cele de sâmbăta trecută. Doar pulpele mă mai dor, vag. :)

        Nu știu cum a trecut timpul, dar nici nu m-a interesat. Mă amuză să stau proptită în coada greblei și să vorbesc cu vecinii de peste trei grădini, căci pe toți ne separă garduri de sârmă. Primim sfaturi de grădinărit și din dreapta și din stânga. Am senzația că stau cu ochii pe noi, orășenii la munca pământului. Nu ma deranjează. Asta înseamnă o oarecare acceptare în comunitate - să fii subiect de bârfă. :)))

          Am plecat când soarele apunea peste grădini și peste deal

         Dacă as putea să-mi iau apartamentul și sa-l mut în gradină... 

         Deocamdată atât. Problema juridica e spre rezolvare, dar nu neapărat în favoarea mea. Necesită un compromis. Dacă reușesc, vă povestesc totul zilele următoare. Nu de alta, dar s-ar putea să ajungeți în situația mea, și ar fi bine să știți la ce să vă așteptați.

         Până atunci, vă urez să aveți o săptămână liniștită și cu împliniri!

Efort fizic si relaxare mentală :)

          Cam complicat titlul pentru o zi de muncă la gradină :)))

         Când am luat gradina de la socrii mei, am luat-o fără o sursă proprie de apă. Nu am săpat după apă, pentru ca o fântână nu intra momentan, în planul bugetar. Din aceasta cauză, mă hotărâsem să nu pun nimic în gradină, numai că nu am putut. Nu prea mă lăsa inima să nu îmi bag eu mâinile în pământ, mai ales că este proprietatea mea acum. :) Asta ar fi un motiv. Celalalt motiv ar fi faptul că stau prea mult pe scaun și prea puțin la soare. Plimbările de dragul plimbării s-au cam rărit. Am ajuns să ies din casă doar dacă am un motiv serios. Mi-am dat acum un motiv serios - munca la gradină. Efort fizic, vitamina D direct de la soare și scăpat de alte griji pentru câteva ore.

          Când m-am hotărât de să ma ocup de gradină, m-am gândit să pun plante care nu necesită udare abundentă. Prima plantă- ceapa. Bunica nu o uda niciodată și făcea ditamai funiile. Si, dacă pun ceapă, de ce să nu fie și ceva usturoi? Si cum gândeam mai intens problema, aflu că și morcovii pot fi puși acum, că-și iau mult din apa existentă deja în sol.

          Si uite așa, ne-am înființat ieri la moșie :) înarmați cu arpagic, usturoi și sămânță de morcovi.  Soțul meu a cumpărat arpagicul de la domnul de la care am luat ceapa peste iarnă, și care nu a scapăt de al meu soț și i-a vândut și jumătate de kilogram de arpagic pentru ceapa roșie. Avea omul pentru el, nu și pentru vânzare, dar dacă a negociat cu al meu soț, n-a mai avut scăpare :))) A rupt bietul om de la el să-i facă damblaua clientului. :)))

          Când am ajuns la gradină, socrul meu ne-a luat cu "e prea moale de intrat cu cazmaua" de începusem să mă și dezumflu. Bine că nu ne-am luat după el. Așa frumos s-a săpat... Se întorcea brazda ușor, se grebla frumos și era pământul umed. Eu m-am lipit de greblă și am curățat de frunze, resturi  și fructe putrezite cam jumătate din gradină. Jumătate a rămas pentru sâmbăta viitoare. :) Am strâns și am cărat resturile la locul lor, apoi am greblat locul unde săpase soțul și am pus zece rânduri de ceapa obișnuită, două de ceapa roșie, doua rânduri de  usturoi și doua de  morcovi. Am mai înălțat un rând ca să pun crăițe. :)

          Intre timp, al meu soț și-a folosit talentul de negociator pe părintii săi și a negociat accesul la apă ca să putem uda și, uite asa, am mai săpat și greblat parcela pentru verdețuri, pentru mazăre și pentru dovlecei.  Mai avem de desțelenit parcela pentru roșii, vinete și ardei :)  Asta a rămas tot pentru data viitoare, pentru că am schimbat puțin locațiile pentru plantat și a trebuit să tăiem un păr bătrân cât lumea, care mai făcea doar umbră și niște pere cat nucile. M-am dus să pun ceapa și am tăiat părul :)))

           Așa, când le iau la numărat, nu mi se par multe făcute, dar oasele mele spun altceva :))) Si rana de la mână făcută dintr-atâta dragoste de greblă. Uitasem cât de tare doare munca pământului, uitasem de faptul că uneltele agricole nu sunt tocmai prietenele mele și uitasem că "doamna sapa" are o problemă și atentează la încălțările mele. Eu speram să-i fi trecut da' uite ca o ține pe-a ei și, din când în când mai schimbă direcția către picioare :)))

          Oricum, trebuie sa recunosc că, deși mă doare fiecare os din corpul meu, sunt mulțumită și liniștită. Nu am scapăt de problema juridică dar sunt ceva mai calmă și sper să reușesc să accept compromisul care mi se cere. Cumva, am bateriile încărcate pentru săptămâna viitoare, pe care mi-o doresc și v-o doresc și vouă, cât mai liniștită!

Iarna la bloc

          Nu-i așa că vă așteptați să mă bucur că nu ajunge zăpada la etaj? Ei bine, da, ma bucur. Nu de alta da' așa pute munca la oraș... ceva ce n-ați văzut. Trăsnește, nu alta. Să dezvolt, zic.

          Duminica trecută, pen' că venea ziua de luni :) și trebuia să plecăm la munci, a coborât al meu soț de a deszăpezit mașina și locul de parcare pe o suprafață mai mare, că asa a fost el învățat, să facă lucrul cu simt de răspundere. Băiat de la țară :)) 

          Pentru că blocul nostru are la parter spații comerciale, iar intrarea în casa scării este fix intre doua spații și riscam să avem un nămete mare la intrare, a hotărât dragul meu soț că e cazul să facă ceva muncă voluntară și să curețe zăpada de pe scările de la intrare și de pe trotuar. Vă spun că e muncă, nu glumă, suprafața fiind generoasă. Si așa frumos era când te uitai în dreapta și era trotuarul curățat să poți merge fără prea mare grijă... dar era cumplit în partea stângă, unde proprietarul covrigăriei făcuse pârtie doar în fața gemulețului de vânzare și la ușa de intrare a angajatelor. Restul trotuarului era probabil, răspunderea soțului meu, ca tot are spirit civic. Am avut o mare surpriză când am văzut câta perimetrul a curățat, dar mai târziu, mi-am dat seama că domnul este mare patron de covrigărie și nu se pretează la curățat zăpada. Mă mir că nu le-a lăsat pe angajate, să facă asta, luni dimineața, că doar e un domn :))))

          Să revin la soțul meu și "deszăpezeala" de trotuar. In timp ce muncea el de zor, a avut grijă un vecin de la etajul patru, cunoscut ca rău platnic dar cu simt de proprietar ceva ieșit din comun, să-i strige: "Las-o vecine că se pune alta!" Nu zău? Ete ce descoperire. Si când s-o face de doi metri ieși tu să cureți? Dacă fiică-ta sau muierea alunecă și-și rupe cevașilea ce faci? Nu m-am nimerit să fiu de față la o asemenea strigătură, că nici apa Dunării nu-l spăla pe prostovan. Păi după ce că nu dai o mană de ajutor, mai dai și sfaturi? Eu am coborât după întâmplare, să-mi susțin moral consortul, că nu m-ar fi lăsat el pe mine să dau la lopată. :) 

          Ei, și de când am coborât, au trecut vecini pe lângă noi, ne-am salutat, am vorbit de una și de alta, l-am discutat pe stăpânul de la covrigărie, căruia, din cauza de zgomot, ii spun eu când i se deplasează malaxorul de pe suport :), am bârfit autoritățile care nu au trimis un plug intre blocuri, dar... nici unul nu s-a oferit să-l ajute pe-al meu soț.  Ce surpriză, nu-i așa? Ba, mai mult, un vecin a stat la discuții, așteptând să termine soțul meu de "făcut trotuarul" pen' că voia și el lopata să-și deszăpezească mașina. :)))  Gospodar de la oraș, ce să zic...

           Da' nuuuu, că nici cu mine nu i-a mers. L-am lăsat cu ochii în soarele inexistent :))) După ce a terminat al meu soț, l-am luat la brațetă, am prins lopata zdravăn (să nu aibă vecinul vreo idee) și, târând-o după mine, ne-am îndreptat către biroul unde îmi desfășor activitatea, ca și aici era zăpadă de îndepărtat și nu aveam chef ca, luni dimineața, îmbrăcată ca o doamnă :) să dau la lopată. Mișto imaginea, nu? :)))

          Si uite așa pățirăm noi în marea zi a deszăpezitului voluntar. E drept că, în timp ce unii îl considerau fraier, mama și alte babe, pardon, doamne venerabile vecine sau vizitatoare, l-au lăudat pe-al meu soț, pentru inițiativă. De unde știau? Păi de mama, că zău așa, mai are cineva ginere ca al ei? :)))

           Da' uite că se făcu miercuri și veni iarna iar (sâc) și se făcu zăpadă peste tot. Nu la fel de mare, dar la fel de periculoasă. Mai ales cea de pe scări. Cine o îndepărtează? Nimeni. Dap, așa cum ați auzit, Domnul Nimeni curață zăpada. Al meu soț nu mai poate pen' că pleacă pe întuneric și vine pe întuneric. Restul vecinilor se consideră sinistrați și așteaptă să vină armata, probabil. Însă, dacă mai au un pic de răbdare, o sa aibă al meu soț zi liberă, taman duminică, și ii scoate el de sub nămeții de 30-40 de centimetrii. Nu de alta, dar lui nu-i pute munca și nici nu-i este rușine să fie văzut cu mâna pe lopată, la muncă în folosul comunității.

          Există totuși, și o parte bună, în toată povestea asta. Nu i-a mai ocupat nimeni locul de parcare pe care l-a deszăpezit. Ar fi fost chiar culmea, mai ales ca am dovezi. Iaca: