Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

marți, 21 iunie 2022

Despre Fairy Max Power

     Întrerupem puțin seria articolelor despre vacanță, pentru a vă aduce în atenție noul Fairy Max Power, nu de alta, dar  după vacanță avem din nou, vase de spălat :))) Eu am primit spre testare, produsele, de la echipa BUZZStore.

    Sunt convinsă că știți de ce este în stare detergentul de vase Fairy. Fairy Max Power oferă o spălare mai rapidă și eficientă a vaselor, comparând cu alte produse similare. Noua sa formulă distruge cu ușurință straturile de grăsime și urmele de mâncare arsă, oferindu-ne timp pe care să-l petrecem cum vrem noi. Eu mi-am pus o bere :))). Detergentul ăsta știe clar ce are de făcut. 


        În plus, noul Fairy Max Power are tehnologie antiscurgere. Zici că vorbim de nave spațiale :))) Are prima sticlă întoarsă cu susul în jos, care, zic producătorii, previne scurgerea. Nu are capac care să se murdărească și într-adevăr, are dozare ușoară. Adică strângi puțin recipientul si detergentul iese printr-un orificiu care se deschide sub presiune. Acum, de treaba asta cu dozarea, nu prea știu ce să zic. Dacă strângi ceva mai tare, nu mai pui doar o picătură de detergent. Îți asumi riscul :))) Eu, recunosc că am un dozator de săpun, din sticlă incoloră, pe post de dozator de detergent de vase, așa că dozarea nu reprezintă o problemă, pentru mine.

       Nu pot să închei prezentarea fără să scriu despre arome. Lămâie, rodie și arbore de ceai. Sunt belea!!! Îmi plac tare mult și miroase tare frumos, când spăl vasele. Nu sunt o amatoare de spălat vase. O fac pentru că trebuie, însă acum măcar miroase tare bine. Deși rodia este unul dintre fructele mele preferate, la noul Fairy Max Power prefer aroma de arbore de ceai. E cumva răcoritoare și mă duce cu gândul la briza mării printre rufe albe uscate la soare. Nah, fiecare cu ce poate. 

    Cert e ca noul Fairy Max Power poate. Pe spălat vasele e profesionist. Voi l-ați încercat? Dacă da, aveți vreun preferat? 

duminică, 19 iunie 2022

Vacanță în Turcia (III)

     Pentru ca era foarte aproape de Hagia Sofia, nu puteam să trecem pe lângă fosta reședință a sultanilor, Palatul Topcapî. Bine, cred că mă trecea mama peste Dunăre, dacă nu mă duceam în locul în care s-a filmat vestitul serial ”Suleyman Magnificul”, care, se pare că a făcut cele mai multe modificări palatului. I-am adus filmări, nene! Mamei, nu Sultanului!!!

    Prin urmare, la Palat, am plătit 40 de euro/ doua persoane, având inclus în bilet -Palatul Topcapî + Haremul +Hagia Irene. Trebuie să știți că la intrarea în prima curte am trecut printr-o poartă -detector de metale/arme. Mi-a plăcut și nu m-a deranjat deloc. E drept că nu ai fi avut curajul să fii deranjat :)))

        Din curte, pe-o parte, se vedea Bosforul

    Doi tineri frumoși pe doi cai minunați (stăteau bine merci la poze) și niște copaci care m-au dus cu mintea la Pădurea Spânzuraților :)))

    
    Palatul are patru curți. Prima curte cuprinde întregul ansamblu construit. A doua curte cuprinde Sala Divanului, Poarta fericirii, Turnul justiției, bucătăriile și camerele slujitorilor. În a treia curte erau camerele Sultanului, Camera Audienței și Haremul iar in a patra curte găsim Camera de Circumcizie, Camera Medicilor și diverse chioșcuri destinate familiei imperiale.    
        Trebuie să recunosc că m-am așteptat să văd mai mult mobilier, covoare, diferite obiecte de ornament, dar... nu. Probabil că vechimea lor nu mai permite expunerea. Oricum, am avut ce vedea.














    Și după ce ne-am plimbat de simțeam că ne ard tălpile, după ce ne-am minunat de mozaicuri, forme, ceasuri, săbii de doi metri (oare ce mamuți le mânuiau?) și de faptul că otomanii aveau buda în casă prin secolul XV ori XVI, pe când la noi nici acum nu a ajuns peste tot, ne-am oprit pentru un cappucino și o cafea turcească, acolea, lângă Palat. La cafeneaua Topcapi, unde am dat 100 de lire pe două cafele, în orice locație ele costând maxim 50 de lire :))) Se pare că nu avem vacanță fără să facem vreo gafă dintr-asta :)) 
    Sub căpăcelul alb era o bucățică de rahat :)

           După, ne-am îndreptat către hotel. Ne-am oprit la un oarecare restaurant, unde am mâncat vestitele lor salate aperitiv (de humus, roșii, vinete) și o friptura cu garnituri diverse. 


    Ajunși la hotel, am mai băut un ceai, ne-am odihnit puțin și am plecat către Marele Bazar și Bazarul de Mirodenii. Din bazarul de mirodenii am luat ceva ceaiuri, extract de vanilie și cafea. Din Marele Bazar nu am luat nimic. Pe lângă faptul ca nu sunt purtătoare de aur și prefer să dau banii pe plimbări, nu mi-a plăcut nimic din ceea ce înseamnă haine, lenjerii, prosoape, genți, etc. Nimic nu a fost pe gustul meu. Da, poate că par pretențioasă, dar până și prosoapele erau cu fire aurii ori cu scris de Gucci, Mucii, Pucii... pardon. Pe lângă asta, cam toți vânzătorii te abordează ostentativ, ceea ce nu îmi place deloc. Dacă te opreai pe vreo bancă, te trezeai cu câțiva care sa-ți vândă parfumuri ”de firmă” la 5 euro. Marele Bazar nu e un loc care sa-mi placă. Nu mi-a plăcut nici la călătoria din 2019. Credeam că mi-a trecut, dar nu. Asta este, măcar mi-am luat extract de vanilie :)))
        Atât pentru azi. Revin cu partea a patra. Aveți grijă de voi!

marți, 14 iunie 2022

Vacanță în Turcia (II)

     După cum spuneam în articolul anterior, ne-am cazat în Istanbul, în zona Fatih, zona cu monumente de vizitat și destul de aproape de Marele Bazar. Prin urmare, a doua zi, după micul dejun, am luat-o la pas către Moscheea Albastră. Mai văzusem ceva clipuri, mai citisem una, alta, așa că am plecat pregătită : fustă lungă de pus peste blugi, o eșarfă pentru acoperit capul și o sacoșă din pânză, pentru încălțăminte. Dacă nu ești pregătită, îți dau ei fuste și eșarfe, dar e de preferat să le ai pe ale tale. Pentru încălțăminte există niște dulapuri speciale, dar mai bine, nu. 

        Ajunși la Moschee, am constatat că interdicția de a intra cu pantaloni, nu mai era chiar în vigoare. Am intrat fără a-mi pune fusta, doar cu eșarfa pe cap și încălțările în sacoșă. E drept că am văzut o turistă în pantaloni scurți pusă sa-și pună o fustă, dar e de înțeles. În rest, dacă erai acoperită, era ok. 

     Din păcate, Moscheea era deschisă pentru public, dar în renovare. Nu a putut fi văzută la adevărata ei valoare, dar a fost bine și așa. Oricum, e impresionantă. Trebuie să mărturisesc că m-am abținut să fac semnul crucii :))) Îmi tot venea să mă închin. Învățătura de acasă :))) Conștientă că e loc de rugăciune, aveam tendința să mă comport ca atare. Vă dați seama ce ar fi însemnat să fac semnul crucii în Moschee? Cred că mă scoteau cu jandarmii :))) ori mă încăierau muierile :)))

    Cunoscută și ca Moscheea Sultanului Ahmet, numele de ”Albastră” îi vine de la cele 21.000 de panouri de faianță albastră. Moscheea are șase minarete, obișnuite fiind patru, la vremea construirii ei. Se pare că Ahmet a cerut ca minaretele să fie din aur, iar arhitectul a înțeles șase, în limba turcă, cuvintele aur și șase fiind aproximativ asemănătoare. Construcția are formă de roză, fiind ridicată din marmură și piatră.





        Plină de vitralii și mozaicuri, Moscheea Albastră a rămas pe lista de vizitat, din nou, după ce o vor fi terminat de renovat. Merită. La ieșire aveau o colecție de cărți, în foarte multe limbi (nu și română) despre Coran și religia lor. Am luat una, dar am preferat să o plătesc cumva, și am donat ceva lire pentru renovare. Mi-au dat bon :) Am uitat să vă spun că nu am plătit nimic pentru intrare.

        Trecând printr-o frumoasă piațetă (și curată), am ajuns la Hagia Sofia. 


Da, câinii dorm pe bancă și nu îi deranjează nimeni. :)


    Hagia Sofia, cunoscută și ca Marea Moschee Ayasofya, are o istorie tumultoasă, fiind de trei ori construită, apoi incendiată, cutremurată, reconstruită, renovată, jefuită, cucerită. Prima construcție a fost ridicată de Constantin cel Mare, pe un fost templu dedicat Zeiței Artemis, in anul 325 dc. A funcționat ca Biserică ortodoxă până în anul 1453, când turcii au cucerit Constantinopolul. Au urmat modificări și noi construcții adăugate, devenind moschee. În anul 1935, Mustafa Kemal Ataturk, primul președinte al Turciei moderne, a hotărât transformarea din moschee în muzeu, dată fiind importanta sa istorie, și așa a fost, până în anul 2020, când, actualul președinte al Turciei a hotărât revenirea la statutul de moschee. 
    
    De o parte și de alta a Porții Imperiale, există câte un vas uriaș, din marmură albă. Se pare că au fost descoperite în vechiul oraș grecesc Pergam (aflat acum pe teritoriul Turciei). Au fost aduse în Moschee, li s-a pus robinet și au fost folosite pentru spălarea rituală islamică.







    În ultima fotografie este un mozaic cu Sfânta Fecioară cu Pruncul. La dreapta este Constantin cel Mare care îi oferă macheta orașului, iar la stânga  Iustinian  I, care îi oferă macheta Bisericii Sofia. 
    Se spune că slujbele ținute la Sfânta Sofia erau grandioase iar lăcașul a fost considerat cel mai impresionant și venerabil edificiu al creștinismului. 
    Trebuie să recunosc că am fost profund impresionată de măreția și grandoarea bisericii/muzeului/moscheii. Nu mai contează ce titulatură are, este un loc destinat închinării înaintea Creatorului, orice nume ar avea El. Un astfel de loc te poate face să realizezi cât de mic și trecător ești, dar îți dă și liniște și împăcare. Si aici, intrarea a fost gratuită. Se pare că ne-am nimerit în apropierea zilei președintelui Ataturk și aveau multe astfel de oferte, spre a sărbători.
    Atât pentru azi. Revin cu o a treia parte. Aveți grijă de voi!