Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

duminică, 16 februarie 2020

Colecția de pixuri

          Ați crezut că am doar o colecție de săpunuri? Neee... păi ori suntem colecționari, ori nu mai suntem? :))) De data aceasta, vă prezint colecția de pixuri mai frumușele. Cred că din copilărie mi se trage... Nu am avut cine știe ce pixuri frumoase și toată viața am avut tendința să îmi cumpăr pixuri cât mai colorate. E drept că la un moment dat ajung să îmi dau seama că sunt exagerată și bucur toți copii prietenilor cu ele, dar după o vreme o iau de la capăt. :))) Nu mă pot abține. În urmă cu 22 de ani am lucrat într-o librărie. Vă puteți închipui că eram ca un copil în magazinul cu jucării? 
      Aveți mai jos poze cu pixuri din Jumbo, pixuri din supermarket, din librăria de la colțul blocului, de prin țările unde mi-am făcut vacanțele și ultimul... un creion cumpărat din Târgul de Crăciun de la Sibiu. Ăsta ultimul a fost cam scump, dar cică e lucrat manual. E drept că nu scrie ”Made in China” pe el :)))



          Astelalte, sunt luate din Jumbo -două și două primite cadou. Sunt tematice -sapă și seringă. Le am la serviciu.

          Voi aveți vreo colecție de pixuri? Lăsați mesaj în comentarii! 

marți, 11 februarie 2020

Altă păturică croșetată

          Dacă e vreun obiect pe care l-am croșetat de multe ori în viața mea, atunci obiectul se numește ”păturică croșetată”. Nu a fost copil care să vină în familie sau prietene care să aibă un bebe și să nu primească o păturică croșetată. 
        Astfel, la Crăciun, în familia extinsă, respectiv din partea domnului B, o păpușă de fetiță a primit o păturică alb cu roz. Bineînțeles că am stat cu frica în sân până la nașterea micuței, pentru că nu ar fi fost prima dată când aș fi făcut pătură pentru o fetiță care la naștere s-a dovedit a fi băiețel :))) 
            Păturica a fost lucrată din fir special pentru bebe, care s-ar fi lucrat cu croșeta nr. 3,5 dar am folosit nr.4. Diagrama  o vedeți în ultima poză.



Voi obișnuiți să croșetați? Dacă da, ce croșetați? Lăsați mesaj în comentarii!

duminică, 9 februarie 2020

Cărțile citite în 2019

         Cumva, pe repede înainte, până nu uit total de ele, zic să va arăt și restul cărților citite în anul 2019.
      În afară de Cartea pierduta a vrăjitoarelor + Școala nopții +Cartea Vieții scrise de Deborah HarknessAm3zia și Eu o mama (im)perfectă? scrise de Cristina Lincu, am mai citit câte ceva, și anume:
         1. Manualul femeii de succes -autor Andra Olarean. O carte motivațională care te face sa te uiți mai atent la tine și să iei atitudine, să schimbi ce crezi ca trebuie schimbat. Ușor de citit, greu de pus în practică :))) Nu am fost de acord cu tot ce scrie autoarea, pen' că vârsta și experiența mea au ceva de zis tot timpul :)))
          2. Lebedele de pe Fifth Avenue -autor Melanie Benjamin este o carte care duce cititorul într-o vreme a eleganței și rafinamentului de după cel de-al doilea război mondial, în New York. Personajul principal Truman Capote, celebrul scriitor, profită de prietenia sa cu doamnele din lumea bună, pe care le numește ”lebedele” și află secretele fiecăreia, secrete de care se folosește la un moment dat. Există și o poveste de dragoste între Truman Capote și perfecționista Babe Paley (care dă dovadă de un autocontrol ce m-a făcut invidioasă). Nu vă spun dacă se consumă sau nu, ori cum se termină povestea de dragoste. :) 
         3.Povestea mea -autor Michelle Obama. Cartea asta o prezintă pe Michelle de la data nașterii până după ce cuplul Obama pleacă de la Casa Albă. Modul în care a crescut, educația primită, studiile sale, relația cu Barack, căsătoria, nașterea fetelor, câștigarea alegerilor, perioada petrecută la Casa Alba, toate sunt prinse în carte. Deși știu că a fost un efort de echipă la scrierea acestei cărți, povestea pare spusă de o femeie dintr-o bucată, ție, direct. Ca să nu mă întind prea mult, una dintre multele învățături acestei cărți, este că educația înseamnă mult în viață și doar ea te ajută sa-ți vezi visele împlinite. 

         
            4. O alta carte autobiografică este cea scrisă de Ayaan Hirsi Ali -Necredincioasa. Deși a trecut ceva vreme de când am citit-o încă simt fiori gândindu-mă la cum și-a descris autoarea, viața. E una dintre acele cărți care te revoltă, care te fac să ridici ochii la cer și să întrebi ”de ce permiți asta?” Clanuri, fanatism religios, mutilare genitală, căsătorii aranjate, batjocorirea femeilor, fuga, frică, amenințări... toate sunt în această carte și, din păcate sunt reale. Autoarea, femeie somaleză și musulmană, pune la zid și critică religia islamică, fapt care a atras nenumărate amenințări. Oricum, nu am putut să nu mă bucur că m-am născut în România.
         5. Zuleiha deschide ochii -autor Guzel Iahina. Zuleiha -o tânără tătară, țărancă în Rusia anilor 1930, al cărei soț înstărit dar ursuz și mai bătrân decât ea, moare ucis de soldații care strângeau cotele. Din nou, modul de viața al femeii duce la revolta cititorului. Zuleiha ajunge după mult chin, deportată în Siberia unde face tot ce este și ce nu este omenește posibil să supraviețuiască ea și să supraviețuiască pruncul cu care era însărcinată când a fost deportată. Deși spre sfârșitul cărții am avut senzația că se bate apa în piuă, finalul a fost neașteptat. Merită citită. 



          6. Povestea Slujitoarei -autor Margaret Atwood. Povestea este o fantezie cu șanse mari să devină realitate. Știu că pare ciudat, dar, lumea creată de autoare pare o combinație de comunism cu fanatism religios. Din nou, femeia nu are drepturi, nu are nume, nu are dreptul la educație, dar e constrânsă de o grămadă de reguli. Deși pare greu de crezut, sunt de părere că, dacă nu suntem atente, regimul totalitar prezentat ca ficțiune în carte, poate fi instaurat în orice moment. În apărarea mea, să nu mă considerați paranoică, am citit pe undeva că regimul chinez a reușit să dezvolte o aplicație care să pună cumva în practică ceea ce este prezentat în cartea 1984 scrisă de George Orwell, pe care încă nu am citit-o, dar urmează. Revenind la ”Povestea slujitoarei”, țin să menționez că, din păcate, pentru că am văzut ecranizarea, am cam tras de mine să termin cartea.
           Cam atât pentru 2019. Inițial mi-am propus 12 cărți, am reușit să citesc doar 11. E bine și așa, ținând cont că în anii trecuți nu citeam nimic.
          Voi ce cărți ați mai citit? Lăsați mesaj în comentarii. 

joi, 6 februarie 2020

Fotografii din ianuarie


Fără prea multe cuvinte: fotografii din ianuarie:
Palmier cu funcție de pom de Crăciun și o jucărie pe care mi-am dorit-o.
 La lumină, floricica se mișcă...

Marea la Constanța

Clătitele mamei


Flori în balcon 


Iar flori și ceață pe drumul spre fermă

Eu și echipamentul de lucru din acest an :)

luni, 3 februarie 2020

Colecția mea de săpunuri

         După cum spuneam într-un articol anterior, pentru a-mi spăla kilometrii de piele, dacă nu folosesc gel de duș, atunci clar folosesc săpunul Dove sau handmade. O vreme am cumpărat săpunuri de pe site-uri românești sau de la târgurile cu produse handmade, care se organizează în zona mea. În ultima perioadă am lăsat-o mai ușor, pentru că mai am o grămadă de săpunuri cumpărate din vacanță și cred că ar fi bine să le folosesc pe toate, înainte de a începe să cumpăr altele.  Asta dacă pot, bineînțeles :)))) 


          Ce vedeți în poză e ceea ce a mai supraviețuit până la această dată. Unele sunt din Turcia, unele din Grecia și cele mai multe, din Bulgaria. În ceea ce privește varietatea de săpunuri handmade, bulgarii sunt în vârful clasamentului făcut de mine. Printre ele mai am un săpun scrub cu rocă vulcanică, săpun cu ulei de măsline, cu lapte de măgăriță 😛, cu ulei de trandafir, cu săruri marine și bineînțeles (cum altfel?) cu lavandă. 
          Trebuie să mărturisesc faptul că, deși am fost la Târgurile de Crăciun și tentația a fost mare, am fost economă și moderată, adică nu am mai cumpărat săpunuri, că doar nu vine marea criză :))) Am cumpărat lumânări handmade și ditamai broșa, în schimb. :))) Vi le arăt într-un articol viitor.
          Voi ce fel de săpun folosiți? Aveți ca mine, o colecție sau o maxi colecție (să ma simt și eu bine :)) ? Lăsați mesaj în comentarii. 

sâmbătă, 1 februarie 2020

Sâmbătă și cumpărături

         Pot să mă laud? Pot? Bineînțeles că pot!!! Cine mă poate opri? :)))
         Am avut una dintre cele mai liniștite zile de sâmbătă!!! Știu că pare ciudat, dar, odată cu trecerea anilor, îmi doresc liniște și zile liniștite. Azi a fost una din acele zile. M-am trezit târziu, am băut cafeaua parte în bucătărie, parte în balcon, citind, înconjurată de flori și de cântec de păsărele. Sărmanele flori și bietele păsărele nu știu ca suntem încă în februarie. Ele cred că e primăvară deja... așa vesele sunt.
         Pe la ora prânzului, mi-am luat lista de cumpărături, cardul 😛 și sacoșa și am pornit-o spre Lidl. Pe jos. Nici nu m-am uitat către mașină. 😂😂 Prefer să merg pe jos, tocmai să nu pot lua prea multe produse, pentru că nu le pot căra și pentru mișcare pe propriile-mi picioare. La întoarcere am trecut prin piață. Cu totul plimbarea a durat cam 45 de minute.
          Când am ajuns acasă, m-am reinstalat în balcon, să citesc. M-a prins rău cartea de acum :))) Prefer să citesc în balcon pentru că am soare până la o oră mai târzie și ador băile de soare. Când a plecat soarele, m-am mutat la cratiță, să-mi pregătesc mâncare pentru câteva zile. Pentru inspirație vă spun că am făcut salată de vinete cu maioneză, piept de pui cu legume mexicane, ciorbă de cartofi și plăcintă cu mere. Dacă vi se pare multă mâncare, fac precizarea că gătesc în cantități mici. :) Am început să fac un meniu săptămânal și să mă și țin de el. Astfel, vineri seara, fac inventarul prin cămara/frigider/congelator și alcătuiesc meniul. Dacă am timp, fac și lista de cumpărături. Dacă nu, o fac sâmbătă dimineață. Sper să nu abandonez curând ideea, pentru că am observat că astfel organizată, nu mai arunc deloc mâncare și nici bani. 
         După ce am terminat mâncarea, a urmat un duș dintr-ăla cu mască de păr, cu depilări, cu creme întinse, mască de față, manichiură și pedichiură. Recunosc că ar fi fost bun și un masaj dar deja sunt pretențioasă. 😂😂😂
          Acum, uitându-mă în urmă la ziua de azi, pare că am pierdut timpul aiurea, dar nu. Este timp pentru mine și orice moment dedicat mie, nu este pierdut. 
         Pentru că am vorbit de cumpărături și pentru că mi-am amintit să fac poze, haideți să vi le și arăt. Așa arăta lista mea, la prima oră: pere, clementine, ardei, ciuperci, înghețată americană (e săptămâna americană la Lidl), iaurt, brânză cu smântână Făgăraș, pizza vegană, burger din pește și flori. Recunosc că obișnuiesc să consult și revista Lidl atunci când fac meniul săptămânal, dar veți vedea că lista nu e chiar ”bătută în cuie”.

        Pentru început, două măști pentru față, șervețel, la 3,99lei/buc. Nu știu cum sunt, încă nu le-am folosit. Le-am cumpărat pentru că se pare că au acid hialuronic. Biscuiții Antonia au fost 10 buc la 0,39 lei/buc, rondele din orez cu ciocolată neagră - 4,99lei (cică sunt Bio), ciocolată neagră Schogetten - 2,99lei, iaurt grecesc -3,19lei, brânză Făgăraș -2,99lei, mozzarella -3,49 lei.
         Ceapă verde - 1,99lei, pizza vegană - 5,99lei (e de încercare, nu am mai luat), amestec de legume, mexican -2,59lei, burger din pește -5,99lei (și ăsta e tot în probe 😂😂😂)
         Ciuperci 500g- 5,99lei, ardei -6lei, mineole -5,75lei, pere - 5,35lei
         De la piață, am luat mere, de 6 lei. Prețul unui kg era de 2,5 lei.
         După cum vedeți, lista nu a fost ”bătută în cuie” :))) Am renunțat la înghețata americană din cauză de prea mult zahăr. Și iaurturile americane au picat de pe listă, tot din cauza zaharului. Sunt tare bune, le știu, le-am mai cumpărat, le-am trecut pe listă dar am renunțat la raft. Biscuiții Antonia sunt pentru mama, cerere specială prin telefon :))) 
          Am văzut astăzi, la Lidl, seturi de doi săculeți reutilizabili, pentru fructe sau legume. Am fost tentată să cumpăr, dar prețul mi s-a părut cam mare. Undeva pe la 5 lei, deci 2,5lei/săculeț. Mi se pare că se profită de dorința de a avea mai puține gunoaie. Probabil până la urmă, voi cumpăra, dacă sunt făcuți din materiale naturale. Din păcate, nu știu de ce, nu am stat să citesc eticheta. Sper să nu fie făcuți tot din plastic... 
           Voi cum v-ați petrecut ziua de sâmbătă? Ce mai faceți de mâncare? Ați cumpărat săculeți reutilizabili, pentru legume și fructe? Lăsați mesaj în comentarii! 

marți, 28 ianuarie 2020

Project pan? Nu! Cumpătare!

          Dat fiind faptul ca m-am născut la Slatina, deci sunt olteancă mai altoită, așa, dați-mi voie să încep acest articol astfel: ”Mă fraților, am trăit s-o vad și p-asta!” 
         Nu stau eu prea mult prin vlogosferă, dar ce văzui pe youtube, mă făcu să mă uit în cruce (nu, n-am strabism). Mare modă cu cu ”project pan” și cu ”minimalismul”. Atât de mare moda, că unde te uiți dai de câte una care, mai ieri încerca să te convingă că tenul tău nu are cum să supraviețuiască fără crema x și că te lasă bărbatul dacă nu te dai cu y parfum, iar azi și-a dat seama că o lasă bărbatul pentru că are prea multe produse. :))) Glumesc și exagerez, desigur, dar cu ceva sâmbure de adevăr.  
      ”Project pan” se referă la cosmeticale și ideea este că, un anumit timp nu cumperi nimic, dacă mai ai același fel de produs în casă. Respectiv, dacă ai trei rujuri roșii, nu mai cumperi altul până nu le termini p-alea. Dacă pentru cosmetice, treaba asta se numește ”project pan”, pentru restul produselor se cheamă ”minimalism”. Bine, minimalismul este ceva mai complex, este, din punctul meu de vedere, un mod de viață pe care l-au dus bunicii mei, un mod de viață în care am crescut și cu care am fost eu educată și care, pe vremea mea :))), se numea ”cumpătare”. Mi se pare ciudat cum, simplitatea si cumpătarea bunicilor mei au acum nume ciudate. Mi se pare aiurea când citesc articole întregi despre cum să nu cumpărăm alimente multe, ca după, să le aruncăm. Țin minte și acum, ce palmă pe ceafă mi-am luat de la bunica, atunci când am aruncat un colț de pâine și un măr mâncat pe jumătate, pentru că mă chemau copii la joacă. Nu exista să arunci mâncarea, era păcat strigător la cer. Acum, dacă se întâmplă (foooaaarte rar) să arunc mâncare, mă simt vinovată. Mi-a trebuit o palmă peste ceafă nu workshop :))))
          În ceea ce privește cosmeticele, merg pe câte un produs din ceea ce folosesc, tocmai să nu expire dar nici sa nu-mi ocupe spațiul, în casă. Acum, pentru că au fost sărbătorile de iarnă, am un surplus de parfumuri, creme și geluri de duș. Nu vă închipuiți că am cu zecile, doar că o bună perioadă nu voi mai cumpăra. 
          Recunosc că, în ceea ce privește hainele, am sărit puțin calul, în anii trecuți, dar asta din cauza faptului ca nu găseam frecvent haine pe mărimea mea, așa că, dacă găseam o rochie care sa-mi placă și îmi și venea bine, o luam, fără să mă gândesc dacă îmi mai trebuie sau nu. În apărarea mea, recunosc că în această iarnă, nu mi-am luat nici măcar o eșarfă. :) Mi-am făcut un inventar și am constatat că voi avea nevoie de două perechi de pantofi și câteva rochii de vară. Toate vor fi de o calitate mai înaltă,  flower power și cât mai clasice, mai feminine. 
          O adevărată problemă pentru mine, sunt... bijuteriile. Nu doar cele pe care le cumpăr ci și cele făcute de mine, pentru mine dar și pentru vânzare, inclusiv materia primă rămasă de pe vremea când încercam să mai scot un ban din acest hobby. Îmi ocupă mult spațiu, dar cred că o soluție ar fi  să le dau, pur și simplu, altor persoane care mai au această îndeletnicire. Atât bijuterii finite, pe care nu le port, cât și materia primă. Trebuie doar să mă mișc să fac un inventar :))) Poate mă apucă din nou, dorul de  a meșteri :))))
          Dacă ați trecut pe aici și în urmă cu ceva ani, știți că am avut o adevărată pasiune pentru a tricota sau a croșeta. Ei bine, din acea vreme, am multe fire, ațe, andrele, croșete, cârlige. Și bunica avea la fel, deci e genetică treaba. La fire nu renunț. :))) De curând am început un proiect cu două fețe de pernă, tricotate, cu spirale, pentru doi puiuți aflați pe canapeaua din sufragerie (sau living, ca să fiu în modă). Firele, am să încep, încet, încet, ajutată și de mama, să le transform în hăinuțe, vestuțe, căciulițe, șosete, etc., pentru copilașii ai căror părinți au oarece probleme financiare.  Astfel, eu fac curat în dulapuri, firele nu putrezesc degeaba și reușesc sa bucur câțiva copilași. 
        Dar să nu transformăm discuția într-o spovedanie, și să revenim la minimalism. 
         Multe și mulți dintre noi am crescut cu acest minimalism, fără să ne dăm seama. Au trecut anii, s-au schimbat mentalitățile, am început să cumpărăm (pentru că ... moda) ne-am aglomerat casele, de cele mai multe ori făcând rate la bancă. S-a găsit să apară minimalismul și se fac adevărate ședințe (pe bani grei) care ne învață să aruncăm lucrurile și să nu mai cumpărăm altele. Eu înțeleg ca nu mai trebuie să cumpărăm, dar nu înțeleg de ce să aruncăm. Nu, mai bine, donăm sau reparăm? Ai două polonice și folosești doar unul? Donează unul unei familii la început de drum sau unei mame care și-a luat copilul și s-a mutat cu chirie, fugind de soțul abuziv. Ai o fustă la care s-a desfăcut tivul? Du-o la croitor sau coase-l chiar tu, că nu e așa de greu. S-a dus flecul de la pantof? Vezi că mai există cizmari! Înțelegeți voi!
         O consecință a acestui minimalism ar fi că rămânem cu ceva mai mulți bani în buzunare. Prin comparație, bunica spunea ”să nu risipești banii pe mofturi”. La ce bun să îmi iau 50 de tricouri, când pot să port doar 10, iar cu banii de pe 40 de tricouri pot să mai achit parte din creditul bancar sau pot face un cont de economii. Știați că scăderea creditului bancar sau înființarea unui cont de economii, reduce stresul? Știați că, reducând stresul nu mai aveți nevoie de țigări? Și nici de dulciuri sau ceva de ronțăit? Și nici de calmante sau somnifere? Știați că, nemaiavând nevoie de toate astea, nu mai risipiți banii munciți din greu? 
          Nu sunt cel mai bun exemplu, dar nu am altul :))) Am fost întrebată de ce nu vreau sa-mi iau al doilea serviciu, deși sunt pregătită și am niște diplome care mi-ar permite să mai fac niște bani ca persoană fizică autorizată. Pentru că nu vreau ca timpul meu liber să dispară. Aș face niște bani pe care nu aș mai avea când să-i cheltuiesc, aș fi tentată să-mi înlocuiesc timpul liber cu lucruri cumpărate, cel mai probabil online, și să mă stresez din nimicuri. Există acest cerc vicios. În plus, cine zice că trebuie să fim cumpătați doar în a cheltui ? De ce sa nu fim cumpătați și în a munci? 
          Nu știu dacă se înțelege ceva din toată scrierea asta, dar dacă vreți minimalismul în viața voastră, fiți cumpătați și nu dați banii pe workshop. Nu e un trend pentru oamenii bogați! Uitați-vă la bunicii voștri, întrebați-i sau, dacă nu mai sunt, pur și simplu amintiți-vă de ei! 
          Dacă aveți ceva de adăugat la ce am scris eu, dacă aveți sugestii sau dacă vreți să împărtășiți vreo experiență, lăsați mesaj în comentarii!


duminică, 26 ianuarie 2020

Cumpărături ianuarie 2020

          Nu știu cum e prin alte case, dar eu sunt nevoita ca, o dată pe lună, să merg să cumpăr ceva mai multe produse, pentru că nu pot face stoc cu produse de igienă sau produse pentru curățenia casei. Bine, eu nu fac stoc nici măcar de alimente :))) 
       În ianuarie, dat fiind faptul că mai sunt produse de pe la curățenia de Crăciun dar și produse alimentare prin frigider, congelator și cămară, nu am avut nevoie să iau multe produse. Slavă Domnului! Luna asta banii sunt cumva la limită :)))
           Așadar, am făcut inventarul, am scris lista (nu că m-aș ține fix de ea, dar măcar să nu mă trezesc că am uitat ceva), am luat plasele de acasă 😛 și m-am oprit prima dată la Auchan și după, la Lidl. Recunosc că mi-am făcut un obicei de a folosi produse de la cele doua magazine, așa că știu sigur ce vreau din fiecare. De asemenea, ca să nu am surprize, am consultat produsele și prețurile pe https://www.auchan.ro/store/home
            Astfel, la Auchan am lăsat banii pe :
          Prosoape bucătărie marcă proprie Auchan (4 role) - 8,95 lei, rezervă soluție pentru spălat geamuri Ajax -4,20 lei, detergent pentru vase Spark (de la Sano) -8,95 lei, balsam pentru rufe Lenor, 1,9 litri -13,28lei, sevețele umede Cosmia -2 lei


          Apă de gură Paradontax -12 lei, șampon pentru volum Dove, 400ml -18 lei, fixativ pentru volum Taft -13,90 lei, absorbante Always night -11,30 lei, cremă CC Elmiplant -14,70 lei. 

              Făină Băneasa, 1kg -3,50lei, griș Băneasa, 500g -2,90lei, orez Scotti, 1kg -8lei, paste integrale Barilla, 500g -6,55lei, ulei de floarea soarelui Bunica, 2L -11,40 lei

          Piept de pui, pardon-file de de pui :))) 716g -17,11lei, fasole galbenă păstăi Casa Țărănească, 400g -5,40 lei (era mai ieftină la Lidl), doua pungi pufuleți Gusto -0,62lei/buc, două pachete cu pâine  integrală prăjită/uscată Mulino Bianco -7,15 lei/pachet (îmi ajunge până la Paști), o conservă cu macrou întreg în sos tomat -6,85 lei, pate vegetal Ardealul-2,30 lei, pate vegetal cu măsline Mandy -2,65 lei, pate ficat de rață -4,15 lei, pate ficat de gâscă -3,95 lei, pate ficat de curcan -3,10 lei, pate ficat de pui 3,10 lei și pate ficat de porc -3,10 lei. Ultimele pateuri sunt ”Capricii și Delicii” și vorba mamei ” Bine că nu au mai avut ăștia vreo orătanie în bătătură să facă pate, că și p-ăla îl luai!!” 
       
          Tot din Auchan am luat și cinci pachete cu popcorn cu unt de la Chio -1,69 lei/buc, un pachet cu 8 felii de brânză topită cu cașcaval Delaco -4,60 lei, o cutie cu brânză topită cubulețe Delaco -3,60 lei, ciocolată Poiana amăruie -2,80 lei, ciocolată Rom -3,15 lei și ciocolată Schogetten -3,70 lei.

          Cum fructele și legumele de la Auchan nu mi-au plăcut, m-am oprit în orașul meu, la Lidl. La Auchan, trebuie să merg la Pitești. 
      De la Lidl am următoarele:banane, 1,347kg-6,03 lei, clementine 1,362kg -6,80lei, o lămâie 0,202kg -1,21 lei, ardei gras roșu, 0,632kg -6,63lei, roșii cherry prunișoare -2,99lei (250g), castravete -2,99lei 

          Kefir -1,69 lei, iaurt grecesc 2x 3,19lei, o cutie perle de brânză cu smântână -3,29 lei, unt 65% -6,39 lei, brânză topită 2 x 1,29lei, conservă cu fasole în apă 3x 2,09 lei, măsline negre fără sâmburi - 3,89lei, pastă de tomate 2x 2,49 lei 

          Un carton cu 30 de oua  -13,99lei, file de cod de Alaska (congelat) -11,19 lei, batoane de pește (tot cod) 15 buc/cutie - 7,59 lei și fulgi de porumb, 500 g -3,89 lei. 
         Bineînțeles că, în ceea ce privește fructele și legumele voi mai ajunge în Lidl sau la aprozar. Restul produselor îmi sunt de ajuns, ba chiar îmi rămân și pentru februarie, respectiv pateuri, brânză topită, pâine, porumb de floricele, gris și ouă. Alte tipuri de carne nu am cumpărat, pentru că ceva porc mai am în congelator. La fel mai am legume congelate și nu are rost să cumpăr până nu le consum. 
          Acestea fiind scrise, m-aș bucura să știu că vă sunt utile astfel de articole, așa că vă rog să-mi lăsați mesaj în comentarii. 

vineri, 24 ianuarie 2020

Eu, o mamă (im)perfectă? -Cristina Lincu


         Nu, nu vă gândiți aiurea, nu am devenit mamă, doar am citit cartea ”Eu, o mamă (im)perfectă?” scrisă de aceeași autoare contemporană care ne-a dăruit și ”Amn3zia”. 
          Cartea, sau mai degrabă autoarea, prin întâmplările povestite, m-a făcut să râd în hohote. Până și imaginația îmi râdea când îmi creionam în minte, scenele descrise. Alteori erau pasaje care mă umpleau de emoție și drăgălășenie iar uneori mă întrebam, pur și simplu ”cum rezistă femeia asta?”
         După umila mea părere, nu este o carte despre parenting (nu că aș fi citit una vreodată) dar este o carte despre ceea ce trăiește o mamă cu trei copii, despre întâmplări pe care, dacă nu le tratezi cu umor nu le poți trata nicicum. Este o carte care aduce în prim plan ”prostioarele” copilăriei, făcute cu inocența unui înger. Te face să-ți amintești de tine copil, te face să-ți dai seama că mamei tale nu i-a fost ușor să te educe și, dacă ești mamă, cred că te face să te gândești că e destul să fii mamă. Nu trebuie să fii perfectă dar nici imperfectă. Doar mamă. Și mai cred că vouă, celor care sunteți mame, vă va da certitudinea că nu sunteți singurele care cred că a crește copii este o mare responsabilitate dar și o mare aventură.
          Citiți cartea! Merită!

          Lăsați mesaj în comentarii dacă ați citit-o și cum vi s-a părut!

                                    



miercuri, 22 ianuarie 2020

Vacanța de Crăciun

          Da, știu, a trecut cam de multișor, dar eu abia acum ajung să vorbesc despre vacanță. De ce? Pentru că mă număr printre norocoșii care își permit o vacanță de Crăciun. Au fost ani în care aveam liber doar zilele legale, au fost ani în care, chiar dacă aveam mai multe zile libere, nu aveam banii necesari să plec undeva și... au fost ani în care am avut zilele libere, am avut bani, dar nu am avut curajul să plec singură, domnul meu din acea vreme având alte preocupări. 
          Cum a început? Păi cu veșnica întrebare ”Unde facem Revelionul?” :))) M-am săturat de petrecerile la restaurant, alea gen nuntă, dar cu darul dat înainte, nu am vrut nici să fiu gazdă și nici să fiu musafir pe undeva. Aș fi vrut un timp doar pentru noi doi, dat fiind faptul că domnul B e mai mult pe drumuri. Astfel, pe la început de noiembrie, mi-a venit ideea sa mergem de Revelion, doar noi doi, undeva... pe la Paris :))) Toate bune și frumoase, doar că, până m-am gândit eu, până am comunicat ideea, până am făcut un calcul, au trecut vreo două săptămâni, timp în care... ce credeți?... aproape că s-au triplat prețurile la apartamente și bineînțeles că și așa, acestea dispăreau rapid. Acum știu și o să rezerv de la Paști, apartament de Revelion, în Paris. Pe când eu nu mai puteam de furie, domnul B îmi spunea că nu e nici o pierdere, că Parisul, oricât de lăudat este, e un oraș al șobolanilor și al mizeriei, exceptând zona turistică. El a fost fericit- nu suportă Parisul :))) 
          Așadar și prin urmare, dată fiind situația, m-am adunat și am vrut la ... Constanța. Îmi doream să văd marea și iarna, nu doar vara. Știu, lumea normală pleacă iarna, la munte... eu anormala... la mare. Nu am ce face iarna, la munte. Nu schiez, nu mă dau cu sania, nu îmi pun fundul pe nimic de dat pe pârtie, pentru că mă tem că nu mă mai ridic de jos. Am avut o situație, în urmă cu mulți ani, când, din tot grupul de 10-12 persoane, am fost singura care m-am mai ridicat ușor de la masă, restul având dureri de coloană. Așa că... zic pas combinației munte și iarnă. 
          Până la urmă am rezervat o garsonieră, la etajul 7, într-un bloc aflat lângă Plaja Modern din Constanța și la vreo 700 de m distanță de Piața Ovidiu. Pe 30 decembrie am fost acolo. Proprietara, o femeie de nota 10, ne-a dat cheile și nu ne-a deranjat toată perioada. Apartamentul foarte curat, aranjat cu gust, lenjerii curate, prosoape mai multe decât am fi avut nevoie, și o panoramă de nota 20...
        Mâncare, am luat noi ceva de acasă și, chiar dacă apartamentul era dotat cu tot ce înseamnă aparatură și veselă, nu obișnuiesc să gătesc în vacanțe, așa că am cam suplimentat prin oraș. 
         Singurul neajuns al vacanței, a fost faptul că am nimerit într-o perioadă în care băteau toate vânturile deodată :)))) Eu, care, din cauză de coafură tapată, nu pun nimic pe cap, acolo nu știam cum să-mi pun gluga mai bine :))) Domnului B i-am luat căciulă din Tomis Mall :))) Dacă în zona mea, îți iei o haină să îți vină bine, acolo trebuie să-ți iei una anti alizee :))) Toată lumea, fără excepție, avea ceva pe cap, dar asta nu ne-a împiedicat ca, în ziua de 31  decembrie, în timp ce prin alte case se pregătea meniul pentru seară, noi să fim hai hui prin Mamaia și prin Năvodari. 




          Ne-am bucurat totuși de soare dar și de apa mării, în care am ținut musai să-mi bag mâinile, chiar dacă am udat ghetele :)))
           Anul 2020 ne-a găsit la petrecerea organizată de Primăria Constanța, în Piața Ovidiu. Cu căciuli și mânuși, noi doi și restul lumii, bucurându-ne de spectacolul de artificii dar și de concertele susținute de Ștefan Bănică Jr, Andra și Voltaj (preferații noștri).
           A doua zi, la insistențele domnului B (eu aș fi lenevit, recunosc) am plecat într-un tur a ceea ce se cheamă ”Perlele Mării Negre”. De la Eforie, până la Vama Veche, nici o stațiune nu ne-a scăpat ”necălcată”. Bineînțeles că tot ceea ce dă farmecul și aglomerația unei stațiuni era acum, închis, dar ne-a plăcut să vedem cum unele locații erau în curs de amenajare, cum unele drumuri erau în curs de a fi reparate și ne-am bucurat de liniște. Am ascultat valurile și pescărușii. E minunat să te bucuri de mare, fără să auzi ”porumb fiert!! floricele!! semințeeee!!!”  și altele asemenea. Ba chiar ne-am minunat că este destul de curat în zonă. Exceptând Costineștiul. Nu știu de ce, stațiunea asta arăta ca o groapă de gunoi, atât din cauza gunoaielor aruncate peste tot, dar și din cauza locurilor de cazare cu pereții cojiți și geamuri sparte...
          De mâncat, am mâncat tocmai la Vama Veche, la Bolo Steakhouse. A fost singurul local deschis (deh...1 ianuarie), dar și singurul unde am avut parte de un sos la șnițel, atât de bun, că îl bate detașat pe cel de la KFC :)))
        


         Bineînțeles că ne-a prin noaptea pe drum, dar a fost bine, pentru că m-am putut bucura din plin de luminițele de Crăciun, cu care erau înfrumusețate localitățile. 
          A doua zi, înainte de a pleca spre casă, ne-am oprit pe faleză, la Cazinou. Se oprise vântul, soarele era destul de cald iar un domn cânta valsuri la acordeon. Minunată atmosferă. Nu aș mai fi plecat.


          Din păcate, cum tot ce e bun și frumos se termină repede, a trebuit să încheiem și noi vizita la Constanța și să ne întoarcem la cotidian. Cu siguranță vom mai merge iarna la mare, doar să prindem o iarnă în care să înghețe puțin și marea, la mal, pentru ca am înțeles ca e minunată în aceasta stare.
          Dacă și voi ați fost la mare, iarna, sau dacă vă doriți să ajungeți, lăsați mesaj în comentarii.