Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 7 iulie 2021

Din nou, despre detergentul Persil

  Doamnelor, domnilor, recunosc! Am un noroc, exact ca vorba bunicii, puțin dar bun. Taman când eram pe punctul de a se termina detergentul din casă, am primit email de la BUZZStore că am fost selectată să testez noul Persil Deep Clean. Nici că se putea mai bine, nu-i așa? 

    Și am primit coletul cu 11 bucăți Persil Discs 4 in 1, un litru de Persil gel, o sacoșă din pânză de sac, prevăzută cu buzunar exterior din pânză de bumbac, un breloc care poate fi folosit în loc de monedă la coșurile de la supermaket, și zece alte bucăți Persil Discs 4 in 1, ambalate individual, pentru a fi împărțite prietenelor/prietenilor

    Ce credeți că am spălat prima dată? Ehe... pilote, pături, cuverturi, perne... că doar a venit căldura. Se usucă mult mai repede și trebuie puse la locul lor, în dulap, până le vom folosi iar. Și cum nu le puteam pune, nespălate, Persil a picat la țanc, ca să citez un clasic.😛


    De asemenea, aveam de spălat încălțăminte din material textil și papucii de casă, folosiți iarna. Ce credeți că am pus la spălat? Persil, bineințeles! Nu credeam că mai scot la capăt, espadrilele albe... dar speram ca Persil să facă minuni, și a făcut.

    Pentru că, după vacanța în Croația m-a apucat nebunia să am lenjerii albe, mi-am luat lenjerie albă. Damasc alb. Și prosoape hoteliere. Tot albe :))) Cine credeți că menține albul, alb strălucitor? Tot Persil, bineînțeles. 

    Ca o paranteză, să nu începeți cu idei de genul că am furat prosoapele de prin hoteluri. Am factură pe care, ca să evit astfel de miștouri, am să o înrămez si o voi pune pe post de tablou, în baie. :))))

    De asemenea, să știți că am spălat și haine, dar nu cred că este cazul să pun poze cu ele :)))

   Pentru că una dintre condițiile de testare este să împart cu alte persoane cele zece discuri de detergent, ambalate individual, am hotărât să opresc câteva pe care să le dau tractoriștilor de la fermă. Să afle și nevestele lor că hainele soților pot fi spălate cu Persil Discs 4in1. 


    Și ca să vorbim și despre produs în sine, producătorul a lansat noul detergent Persil ca fiind eficient împotriva petelor și atent cu mediul înconjurător. Faza asta cu atenția la mediu, cuprinde din ce in ce mai mult teren, ceea ce nu e rău, deloc. Ideea este că vremea-i frumoasă, ieșim mai mult în natură, oameni dragi alături, jocuri, relaxare la soare, iarbă, murdărie și pete. Din grijă pentru haine, este lansat noul detergent Persil, cu tehnologie unică de curățare, Deep Clean, care pătrunde în profunzimea fibrelor, pentru a îndepărta cele mai dificile pete, oferind hainelor prospețime de lungă durată, datorită efectului Active Fesh. 

   Noua formula Persil, cu o combinație unică de enzime, pătrunde în profunzimea petelor chiar și la temperaturi de scăzute de până la 20 de grade C, asigurând un consum redus de energie, pentru spălatul hainelor. Ce-i drept producătorul tot caută, de ceva ani, să scoată un detergent care să permită spălarea cu apă rece, tocmai pentru a consuma mai puțină energie. 

 Tot producătorul zice că ambalajele sunt reciclabile, iar învelișul capsulelor Persil este100% solubil în apă. 

    Ce spun eu... Persil a fost, este și va fi (sper) un detergent care își respectă numele și clienții. Nu îmi amintesc să fi avut murdărie pe care să nu o curețe. Nici pete pe care să nu le scoată. Poate sunt, dar nu am dat eu de ele. Daca am vrut alb imaculat, cu Persil am avut alb imaculat. 

    Ce aduce în plus noul detergent Persil, e puterea de a scoate murdăria la 20 de grade C. Am spălat încălțămintea la program de 15 minute, program care este setat, din fabrică, la 20 de grade. Din curiozitate, am spălat și haine la același program, și da, au ieșit curate. 

    Ce îmi mai place la acest detergent, este faptul că nu mai am nevoie de balsam pentru rufe. Țesăturile miros tare frumos, discret, sunt moi și plăcute la atingere.  Am scutit banii de balsam :)))

    Și ca sa fiu și puțin critică, pentru că tot zice producătorul Persil că are grijă de mediul înconjurător, mi-ar plăcea să găsească o soluție să scoată plasticul din ambalaje. Știu că momentan este aproape imposibil să pui detergentul gel în altceva decât în plastic (poate sticlă?) dar sper că specialiștii vor găsi un înlocuitor cât mai curând. Plasticul nu poate fi reciclat la nesfârșit. Și învelișul capsulelor Persil care este 100% solubil în apă ridică semne de întrebare, dar nu pot face afirmații, pentru că nu sunt încă, bine documentată. Am înțeles (nu mai știu de unde) că ar fi vorba de un înveliș organic și nu din plastic. Din păcate, am tot căutat pe net și nu am găsit nimic. Dacă nu e plastic e de bine.

   Ca o concluzie, trecând peste ideea cu ambalajele, Persil, cu noua sa formulă, este un real ajutor oricărei gospodine. Țineți cont, de asemenea, că prin folosirea lui, nu doar că aveți țesături curate, dar economisiți banii pentru balsam, banii pe energia electrică (spălând la 20 de grade C) dar și banii pentru apă, pentru că (cel puțin la mașina mea) volumul de apă e mai mic, la programul de 15 minute. 

    Acestea fiind spuse, nu pot sa nu întreb dacă ați încercat și voi noul Persil Deep Clean cu Active Fresh. Dacă da, cât de mulțumite/mulțumiți sunteți? Dacă nu, de ce nu l-ați încercat? O veți face? Lăsați mesaj în comentarii!

duminică, 4 iulie 2021

Despre băuturile organice Naturli

    După cum știți și voi, în ultimii (habar n-am câți) ani, a apărut și ia amploare stilul vegan sau mai din topor, veganismul. Ideea în sine nu e rea, dar e greu, chiar foarte greu să fii un vegan ”pur sânge”. Eu aș numi toata treaba asta ”alimentație bazată preponderent pe plante”, insă cum eu nu sunt adeptă, pot sa zic doar că mă folosesc de genul ăsta de alimentație periodic, când simt nevoia. 

    Pentru a veni în întâmpinarea nevoii de hrană specifică a acestor oameni, specialiștii, nu cei englezi, ci cei danezi, de la Naturli, au pus pe piață mai multe băuturi organice, dintre care au ajuns la mine, doua, grație site-ului BUZZStore. O cutie cu băutură din soia cu calciu și vanilie și una din ovăz, fără zahăr adăugat și fără gluten. În plus, am primit si o sacoșă de pânză pe care o voi folosi cu drag, pentru că are mânere destul de mari pentru a fi cărată pe umăr. 

    Până aici, toate bune și frumoase, doar că eu nu sunt băutoare de smoothie (mi se pare grețos). Deci, ce fac cu băuturile astea două? Primul lucru, le-am mirosit și gustat. Miros fain, gust plăcut. Noroc că am primit în colet și o cartolină cu patru rețete de smoothie. Am făcut unul, doar cu băutura din soia cu calciu și vanilie + cireșe, că tot este sezonul. Într-adevăr, smoothie-ul meu nu mai era grețos, avea o textură puțin mai lichidă și un gust bun. Recunosc că l-am băut rece, rece, rece...


    Bineînțeles că nu m-am mulțumit doar cu rețete de smoothie-uri (care predomină pe internet) și m-am pus pe studiat. Trebuia să mai pot face și altceva cu băuturile astea... si... cine caută, găsește. Băuturile astea pot fi folosite de la mic dejun, la cină, de la pus peste ovăz, la sosuri și deserturi.

    Prin urmare, am pus peste musli, la micul dejun. Bun, foarte bun. 


    Am pus în frappe. Are un gust deosebit, dar placut.

   Și am făcut clătite, care au căpătat un gust, logic, diferit, dar bun. Aproape că mi-au plăcut fără umplutură :))) Ca și textură, nu era nici o diferență, în comparație cu cele clasice, cu lapte. 


    Producătorul spune că băuturile astea sunt din ingrediente de înaltă calitate, nu conțin elemente modificate genetic, iar plantele sunt achiziționate de la fermieri locali care au grijă ca produsele sa fie crescute doar cu ajutorul razelor soarelui. Și apă, aș completa eu, cunoscătoarea :)))) Tot el, producătorul, mai zice că prin prepararea produselor lor este redusă o proporție semnificativă din emisia de carbon și că înlocuirea alimentelor bazate pe animale, cu alimente bazate pe plante va diminua emisia de CO2 cu 60%. Mai de la țară, spus, vaca râgâie și produce gaz. Tot de la țară spus, s-au inventat medicamente pentru asta 😛

    Ce mi-a mai plăcut, a fost faptul că se numește ”băutură din...” și nu ”lapte de...”, pentru că laptele este exclusiv de origine animală, iar plantele n-au glande mamare (sic)

    Acum, eu nu vă zic să renunțați la lapte. Lucrez la mama laptelui, ar fi culmea să-mi tai singură, craca de sub tălpi. Pot însă să spun că, pentru zilele de post sau dacă aveți o alimentație pe bază de plante (permanentă sau sezonieră) ori dacă aveți intoleranță la lactoză, produsele astea sunt numai bune. Eu le voi lua în calcul pentru perioadele mele de fițe, în care nu vreau să vad carne și derivate...
    Și ca să mai măresc puțin riscul de a-mi atrage niscai șuturi în fund, trebuie să menționez faptul că mi-ar plăcea ca produsele astea să fie fabricate în România. Avem și noi plante sănătoase, apă și soare. Cumva, am impresia că aș fi mult mai atrasă de produs, daca aș ști că ingredientele sunt locale.

    Cam atât despre băuturile organice Naturli. Ba nu! Am uitat să vă zic că sunt vreo șase variante, combinații diferite.

    Voi ați consumat băuturile organice Naturli? Dacă da, cum vi se par? Dacă nu, credeți că o veți face? Lăsați mesaj în comentarii!


duminică, 6 iunie 2021

De prin bucătărie

         Ce mâncam azi? Sunt convinsă că este întrebarea cel mai des auzită de către o femeie care are responsabilitatea de a pregăti mâncarea pentru familie. E al naibii de greu să răspunzi la întrebarea asta, mai ales atunci când vrei să îi mulțumești pe toți, dar să fie un fel de mâncare pe care să îl faci cu ingrediente puține, într-un timp foarte scurt. Până la urmă, ar fi necesar să păstrezi ceva timp și pentru tine, chiar dacă ajungi să-l folosești uitându-te pe pereți. 

        Pentru mine, cea mai bună mâncare a ajuns cea gata făcută :))) Din păcate, nu se poate așa tot timpul, iar motivele sunt întemeiate. Ba cresc costurile cu mâncarea și mi se dă bugetul peste cap, ba mă trage vârsta de mânecă și îmi amintește că sănătatea mea depinde și de ceea ce bag în gură. Prin urmare, trebuie să gătesc. Cantitate mică, dar gătită. Într-o vreme am căutat și încercat rețete de pe internet. Unele îmi ieșeau, altele nu. La un moment dat, am descoperit-o pe Jamila și ale ei rețete explicate perfect. Ce am gătit de la ea, în ultimul timp? 

Cozonac fără frământare sau cozonac pentru femei leneșe, cum îi spun eu. Trebuie să recunosc că e a doua mea tentativă de a face cozonaci. Prima a avut loc în urmă cu mulți ani, după o altă rețetă de pe net. Cozonacii au ieșit, atunci, mai degrabă arme, nu desert. :))) 




Pâine fără frământare (tot pentru femei leneșe) :)))



Chec cu lămâie -delicios. Inițial, am fost nemulțumită de el, pentru că nu părea să fi crescut cât al Jamilei. După ce am revăzut rețeta, mi-am dat seama că l-am copt în tava de cozonac. Era logic să fie mai lat decât înalt :)) 

        Și ca să fie și ceva de mâncat, nu doar de savurat, am mai gătit, în ultimul timp, pui (crescut la țară) cu cartofi și morcovi, la cuptor. Nu știu dacă are și Jamila rețeta asta :))) Am descoperit, de curând, morcovii la cuptor. Îi ador.

        Salata nu e chiar ”găteală”, dar poate fi o opțiune. Ceapă, ardei, castraveți, roșii, măsline și brânză. Pentru mine, poate constitui o masă, seara. 


        Pentru că tot e sezonul ”verziturilor”, am zis să profit și am făcut un piure de spanac, cu ceapă verde, usturoi verde și leuștean, alături de ouă prăjite.


        S-a întâmplat să primesc o punguță cu mărar și mi-am amintit, instant, de o mâncare pe care o făcea fosta mea soacră, în această perioadă. Am prăjit ceva piept de pui. Am călit câteva cepe verzi și câteva fire de usturoi verde, după care am adăugat mărarul curățat, spălat si tocat. Am lăsat la foc mic, până s-a înmuiat și mărarul. Am adăugat carnea, sare și piper și am făcut un rântaș cu amidon de porumb. Fosta soacră folosea făina. Eu am renunțat. :) Soacra nu era o minune, dar mâncărica e o bunătate. :)))


        Am mai avut o perioadă în care aș fi mâncat salată verde (cu ceapă, castraveți, ridichii și mărar) ca un iepure. Bine, nu știu daca iepurele mănâncă salată, dar parcă nu dă bine să zic ”ca o capră” :))) Recunosc că nu am sărit nici peste perioada urzicilor cu mămăligă. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că am mâncat destulă verdeață în primăvara asta. Pot să spun că sunt ”verde”. Oare urmează să înfloresc ? :)))

        Cu speranța că v-am mai dat măcar o idee despre ce să mai puneți pe masă, vă aștept mesajele în comentarii, și vă urez să aveți o nouă săptămână frumoasă! 

marți, 1 iunie 2021

Vacanță în Croația (4)

         Iată-ne ajunși și în ultima parte a vacanței. După drumul la Dubrovnik ne-am simțit puțin obosiți și, ținând cont că seara ar fi fost Învierea, și ne doream să participăm măcar online, am hotărât să o lăsăm mai moale și să nu mai facem drumuri atât de lungi. Prin urmare ne-am îndreptat spre munte. Nu mică ne-a fost uimirea de a descoperi peisaje superbe, drumuri bune, așezări curate și frumoase, cu terase unde oamenii socializau. Multe dintre terase aveau mențiunea ”Grill” iar pe grătar se afla câte un purceluș la proțap. Cred ca face parte din cultura lor culinară.  Am privit prin curțile lor curate și nu am văzut betoanele specifice nouă. Un alt lucru pe care l-am remarcat a fost faptul că, la uscat, pe sârmă, la soare, lenjeriile și prosoapele erau, în majoritate, albe. La început am crezut că vorba de o pensiune, dar, pe măsură ce mergeam și vedeam peste tot, mi-am dat seama că ăsta este stilul lor. Frumos, nu?

            Când am coborât de pe munte, ne-am oprit din nou în Zadar, să căutăm ... muștar. :))) Noi am plecat de acasă cu frigiderul auto, unde am avut câteva sandviciuri, apa și... zece ouă roșii. :))) Păi da, că nu se poate Paște fără ouă roșii. Dacă restul meniului pentru Paște l-am comandat la restaurant, ouăle roșii... mai greu. Așa că am plecat cu ele de acasă. Nu am luat muștar, prin urmare am intrat în câteva magazine, mai mari sau mai mici, în Zadar dar și pe drumul de întoarcere către cazare și... nimic. Nu am găsit muștar. Am găsit tot soiul de sosuri, tot soiul de maioneze, cu orice combinație mi-ar fi trecut prin cap, dar nu muștar. Cred că dacă aș fi cerut maioneză cu mentă, găseam, dar muștar... nu. Într-un final am luat niscai sare, că nici d-aia nu aveam. Sare de mare, iodată. Când ne-am dat seama că sărează mai bine decât ceea ce am tot cumpărat noi pe acasă, ne-am gândit să luăm o pungă mare de sare. Ne-am închipuit cum ar fi fost să vadă vameșul sarea și să o confunde cu ceva narcotice. Am renunțat :)))

            Ce nu vă recomand să faceți în Croația, e să mâncați la KFC. Noi am făcut prostia asta, pentru că am văzut ditamai reclama pe drum și ni s-a făcut poftă. Trebuia să ne dăm seama când am văzut că nu era nimeni la rând. Vă dați seama ce înseamnă să mergi la KFC și să nu fie coadă? Minune!! Ei bine, meniul a explicat minunea. Prețul o idee mai mare decât la noi iar produsele nu aveau tocmai gustul alor noastre, fiind cumplit de picante. Nici cartofii nu aveau textura pe care o știm, iar ca suc se folosește pepsi, dar mi s-a părut cumplit de dulce. În general meniurile kfc sunt un șoc gustativ, dar la ei mi s-au părut o bombă. 

            Ne-am întors la cazare, ne-am pregătit de Înviere și am văzut asfințitul din balcon. Deși nu sunt o persoană religioasă, am preferat să ascult Slujba de Înviere, pentru că așa m-am simțit mai aproape de ai mei, de mama mea rămasă acasă, de locul unde se presupune că îmi sunt rădăcinile. De altfel, e singura slujbă la care mergeam într-un an, cu excepția nunților sau botezurilor. După, ne-am sunat rudele, am ciocnit ouă, am mâncat cremșnit (foarte bun) și ne-am băgat la somn. 

         Când ne-am trezit, dimineața, am ieșit pe balcon și am dat peste ceea ce pentru mine înseamnă Raiul. O liniște totală. Nici măcar pescărușii nu țipau iar mâțele cred că mergeau pe vârfuri. Parcă și mie îmi era frică să mă mișc, să nu deranjez liniștea. Eram atât de copleșită că aproape am lăcrimat.



      Jumătate de oră, mai târziu, a început zgomotul vieții, dar măcar m-am bucurat de ceea ce am avut. Am mâncat, am băut cafeaua și am plecat către Rijeka și Pula, pe autostradă. Ne-am gândit că, fiind duminică, ar fi mult trafic pe drumul național. Cumva, ne-am înșelat. Ne-am dat seama la întoarcere. Traficul nu este așa infernal. Ori au drumuri multe ocolitoare și le și folosesc, ori nu obișnuiesc să plece buluc, cum facem noi în weekend. Încă nu am deslușit misterul. Pot să spun, însă, că, chiar dacă se lucrează încă la drumuri, nu se simte. Fluidizarea traficului e o prioritate pentru ei. A, să nu uit. Era duminică și am văzut oameni lucrând la autostradă. 

        Pe drumul spre Rijeka, am trecut prin câteva stațiuni, cu plaje mai largi, dar cu construcțiile cocoțate pe stânci. Blocuri comuniste cu trei etaje, alături de construcții noi... nimic neobișnuit. Avem și noi așa ceva. La ei, însă, nu vedeai cablurile întinse pe stâlpi, nu erau câini pe stradă, nu erau gunoaie înșirate, nu erau zeci de panouri cu reclame și mai ales nu erau afișele cu nu știu ce spectacol, lipite pe stâlpi. Am ajuns să apreciez un stâlp curat. :)))) Din păcate, pentru mine, noțiunea de Eforie e asociată cu stâlpi pe care sunt afișele cu nu știu ce circ italian. :)))

            Ajunși la Rijeka, am vrut să vedem cetatea. Citisem pe net că e fără taxă de intrare și sincer, am crezut că e total neîntreținută. I-am prins, mi-am zis :)))) Ei ah!!! Cetatea (care este de fapt, Castelul Trsat și Biserica Maicii Domnului din Trsat) este foarte bine întreținută, pentru că în interior, este deschis un pub. Probabil că din chirie, se întreține cetate. Interesantă ideea, nu? Am băut și noi o cafea, un suc, ne-am mai plimbat puțin pe străduțe cochete și am făcut poze.









        Am lăsat în urmă Rijeka, nu fără părere de rău. Deja visăm la o vacanță în Croația, bine documentată, bine planificată. 
        Următoarea destinație a fost Pula, orașul cu nume nepronunțabil în discuțiile cu mama mea si cu mama domnului B. Ne trag câte o strâmbătură când pronunțăm numele orașului... :))) I-am explicat mamei că pur și simplu așa se cheamă orașul iar replica a fost ”Ce oameni nebuni să-și numească orașul așa!!” :))) 
        Pula este un oraș port, cu străduțe și faleze pe lângă mare, unde poți admira diverse ambarcațiuni, dar și cu mult spațiu verde, bine întreținut. Ce am vrut să vedem noi, în acest oraș, a fost clar, Arena- amfiteatrul roman, construit cu mai bine de 2000 de ani în urmă, folosit cu predilecție pentru luptele cu gladiatori. Ne-am așezat și noi pe băncile de piatră și mi-am închipuit cum ar fi fost o luptă cu gladiatori. Mi-am închipuit mulțimea aclamând, pe partea cealaltă, nobilimea impenetrabilă, și în arenă doi bărbați încercând să se omoare. Am simțit greață și nu era de la meniul kfc de ieri :))) Nu sunt eu tocmai o ființă sensibilă, dar imaginea proiectată de mintea mea a fost destul de puternică pentru un impact emoțional. Mintea mea, clar face prostii, uneori. Sau a fost doar o imagine dintr-o viață anterioară...
Am dat un tur de arenă, am vizitat muzeul și am ieșit. Nu am cumpărat suveniruri care să ateste că am fost acolo. Cum ar fi fost un magnet de frigider cu ”I love Pula” :)))) Ne mulțumim cu pozele. De altfel, nu am mai cumpărat suveniruri de mult timp. Preferăm pozele ca amintire, și ceva produse locale. Celor de acasă, tot produse locale -șliboviță, vin, cafea, ciocolată, ulei de măsline, miere, săpunuri și creme hand made...






        Vizitarea amfiteatrului, cu tot cu muzeu, a costat cam 100 de lei.
        Am plecat la plimbare pe străduțe și am descoperit locuri foarte frumoase







        De mâncat, am ales să mâncăm la o terasă de pe străduțele astea, chiar daca ne-am fi dorit să fie cu vedere la mare. Faptul că abia găseai o masă liberă, ne-a făcut să vrem și noi aici. Într-adevăr, mâncarea foarte bună, având doar câteva feluri de mâncare în meniu. Era tot o afacere de familie, gen mama gătea mâncarea, tatăl se ocupa de vasele murdare și copii de servire. Sincer, părea că totul merge strună, chiar daca era aglomerație. Cred că și faptul că nu aveau un meniu stufos și cu mâncăruri sofisticate, ajuta la bunul mers al lucrurilor. 
        Ne-am întors la cazare pe drumul național, respectiv cu marea pe dreapta, tot timpul. Ne-a plăcut să vedem cum trăiesc și oamenii în partea asta a Croației. Am identificat cam trei tipuri de comportament, de-a lungul vacantei. Oamenii din zona Varazdin, Zagreb, Zadar,  sunt cumva mai calzi, mai să se apropie de tine, să îți mulțumească de vizita, nu se grăbesc, calmi, cam ca prin Ardeal. Sunt cei de la Dubrovnik cumva ca cei de pe la noi... Constanța... sătui de turiști dar conștienți că au nevoie de ei. Priviri de sus, mândri de ei și de orașul lor. Și sunt cei de la Pula, pe care apropierea de Italia si faptul că au fost sub ocupație italiană, îi face să fie cam ca noi, ăștia de prin Oltenia/Muntenia. Gălăgioși, cu muzica în tare în mașini, se folosesc de claxon pentru salut, înjurătură, etc. Asta este impresia mea. Vă rog să mă contraziceți daca voi credeți altfel. 
        Următoarea zi am plecat din nou spre Varazdin, unde am mai stat o noapte, ca apoi s-o pornim spre casă. Drumul spre Varazdin a fost prin Parcul Național Lacurile Plitvice, pe care am fi vrut să le vedem. Din păcate nu a fost posibil, pentru că ploua mocănește iar noi nu eram pregătiți cu pelerine și încălțări potrivite, mai ales că o bună parte din drum ar fi trebuit făcută pe jos. Las un video de pe YouTube să vă faceți o idee.

        Ce vreau să vă mai zic despre Croația este că mă uimește cât de frumos s-a putut dezvolta o tară comunistă care a mai trecut și printr-un război. Mă uimește faptul că cetățenii și-au păstrat valorile. V-am spus că nu am întâlnit nici o pițipoancă d-aia pe tocuri prea înalte pentru ea, cu unghii de ghionoaie, cu gene false, cu bot de rață, cu extensii, cu fustă prea scurtă și bluză inexistentă? Ei bine, nu am întâlnit. Sunt, probabil, toate la noi. Sau ies noaptea :)))
        O altă mențiune pe care as vrea să o fac, e faptul că am primit bon fiscal sau factură oriunde am plătit ceva. Nici nu se punea problema să pleci fără să iei bonul.  Nu știu cum e zona politică la ei, dar se vede și ceva făcut cu taxele pe care le plătesc oamenii. 
        Una peste alta, chiar daca vacanța asta a fost una în pripă și neorganizată corect, ne-am bucurat de ea, ne-am bucurat de ceea ce am văzut, de locurile vizitate și mai ales, ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.
            Dacă și voi ați vizitat sau nu Croația și aveți ceva de spus, lăsați mesaj în comentarii!
            Zile cu soare vă doresc!