De duminica

          Sa vina zapada, zic, ca suntem pregatiti :)

           O săptămână liniștită sa aveți!

De la bloc, in gradina (12)

          Plantutele mele inca se gandesc sa-mi rasplateasca munca. Incearca, dragele de ele, sa faca acum ce nu au putut face la timp, din cauza ploilor. 

          Patrunjelul si-a revenit, e verde si fumos si daca mai creste putin, reusim sa-l mai tundem pentru o noua serie la congelator. Fasolea pentru fidelute (a doua serie) e plina de flori, dovleceii si din prima  si din a doua serie au facut si roade, nu doar flori :)  Vinetele arata asa:

 

 Gogosarii

 

 ardeii capia

 

           Este si ardei gras, da' nu cred ca l-am pozat. Sa nu radeti de mine ca am pus proptele la ardei, dar riscau sa se rupa din cauza greutatii roadelor. :) 

            Rosiile sunt cam chele din cauza de mana care ne-a obligat sa rupem tot ce a insemnat frunza neagra.

             Nu e destul cat sa pun de bulion, dar e de ajuns pentru consumul zilnic.V-am spus ca se straduiesc plantutele, nu?

            Nu sunt toate ok in gradina, dar per ansamblu, noi suntem foarte multumiti. Cea de-a doua serie de mazare nu a rezistat, fasolea pentru boabe, la fel, castravetii cei obtinuti dupa a treia plantare s-au topit pur si simplu, mararul si leusteanul la fel iar morcovii sunt inca mici si uratei. Nu-i nimic, zicem multumesc pentru ce avem si mergem inainte. :)

De la bloc, in gradina (11)

Rezultate si atat :)

De la bloc, in gradina (10)

          V-am mai povestit ca am avut fasolea cu vrejul mic da' cu tecile mari? Draga de ea a dat tot ce a putut, ținând cont de vreme. Iaca:

 Tecile au ajuns asa:

 si asa

            si direct in pungi, la congelator, pentru iarna. Recunosc ca au gust tare bun cand sunt din gradina proprie. :)

De la bloc in gradina (9)

          Sa va mai povestesc despre gradina sau credeti ca stiti? Ei bine, nu stiti :) Din cauza apei careia i-a placut pe terenul nostru, plantutele sunt mici rau pentru perioada in care ne aflam, dar incearca, dragele de ele, sa ne multumeasca cumva pentru grija pe care le-am aratat-o. 

   Rosiile abia sunt la a treia si a patra sarma. Au câteva gogonele, ceva flori, iar altele nici macar ganduri de a rodi :) 

promisiuni :)

       castravetii, pusi a treia oara

 

si prima recolta, in urma cu vreo 10 zile :) Acum avem deja sase borcane pregatite pentru iarna :))

  

Ardei capia

 gogosari

          Avem si ardei grasi da' nu prea par sa aiba rod :) Vinetele la fel, par fara rod. Mai asteptam :)

           Am replantat dovlecei pentru ca cei pusi initial au facut niste flori superbe si atat. Inca mai infloresc ca nu m-am indurat sa-i scot. :)))

           Am mai pus o serie de fasole

  

si inca o serie de mazare. Nu stiu daca va rodi pe caldura da' pot sa incerc, nu?

 

           Ceapa am scos-o pentru ca riscam sa se strice in pamant. E mica, mica dar e a mea. :) Usturoiul este inca in strat. La fel si morcovii.
          Dupa ultima urgie, nu s-a stricat nimic in gradina. Spre fericirea sotului meu, prunele au ramas in pom. Stringe deja lemne pentru cazan :)))

Efort fizic si relaxare mentală :)

          Cam complicat titlul pentru o zi de muncă la gradină :)))

         Când am luat gradina de la socrii mei, am luat-o fără o sursă proprie de apă. Nu am săpat după apă, pentru ca o fântână nu intra momentan, în planul bugetar. Din aceasta cauză, mă hotărâsem să nu pun nimic în gradină, numai că nu am putut. Nu prea mă lăsa inima să nu îmi bag eu mâinile în pământ, mai ales că este proprietatea mea acum. :) Asta ar fi un motiv. Celalalt motiv ar fi faptul că stau prea mult pe scaun și prea puțin la soare. Plimbările de dragul plimbării s-au cam rărit. Am ajuns să ies din casă doar dacă am un motiv serios. Mi-am dat acum un motiv serios - munca la gradină. Efort fizic, vitamina D direct de la soare și scăpat de alte griji pentru câteva ore.

          Când m-am hotărât de să ma ocup de gradină, m-am gândit să pun plante care nu necesită udare abundentă. Prima plantă- ceapa. Bunica nu o uda niciodată și făcea ditamai funiile. Si, dacă pun ceapă, de ce să nu fie și ceva usturoi? Si cum gândeam mai intens problema, aflu că și morcovii pot fi puși acum, că-și iau mult din apa existentă deja în sol.

          Si uite așa, ne-am înființat ieri la moșie :) înarmați cu arpagic, usturoi și sămânță de morcovi.  Soțul meu a cumpărat arpagicul de la domnul de la care am luat ceapa peste iarnă, și care nu a scapăt de al meu soț și i-a vândut și jumătate de kilogram de arpagic pentru ceapa roșie. Avea omul pentru el, nu și pentru vânzare, dar dacă a negociat cu al meu soț, n-a mai avut scăpare :))) A rupt bietul om de la el să-i facă damblaua clientului. :)))

          Când am ajuns la gradină, socrul meu ne-a luat cu "e prea moale de intrat cu cazmaua" de începusem să mă și dezumflu. Bine că nu ne-am luat după el. Așa frumos s-a săpat... Se întorcea brazda ușor, se grebla frumos și era pământul umed. Eu m-am lipit de greblă și am curățat de frunze, resturi  și fructe putrezite cam jumătate din gradină. Jumătate a rămas pentru sâmbăta viitoare. :) Am strâns și am cărat resturile la locul lor, apoi am greblat locul unde săpase soțul și am pus zece rânduri de ceapa obișnuită, două de ceapa roșie, doua rânduri de  usturoi și doua de  morcovi. Am mai înălțat un rând ca să pun crăițe. :)

          Intre timp, al meu soț și-a folosit talentul de negociator pe părintii săi și a negociat accesul la apă ca să putem uda și, uite asa, am mai săpat și greblat parcela pentru verdețuri, pentru mazăre și pentru dovlecei.  Mai avem de desțelenit parcela pentru roșii, vinete și ardei :)  Asta a rămas tot pentru data viitoare, pentru că am schimbat puțin locațiile pentru plantat și a trebuit să tăiem un păr bătrân cât lumea, care mai făcea doar umbră și niște pere cat nucile. M-am dus să pun ceapa și am tăiat părul :)))

           Așa, când le iau la numărat, nu mi se par multe făcute, dar oasele mele spun altceva :))) Si rana de la mână făcută dintr-atâta dragoste de greblă. Uitasem cât de tare doare munca pământului, uitasem de faptul că uneltele agricole nu sunt tocmai prietenele mele și uitasem că "doamna sapa" are o problemă și atentează la încălțările mele. Eu speram să-i fi trecut da' uite ca o ține pe-a ei și, din când în când mai schimbă direcția către picioare :)))

          Oricum, trebuie sa recunosc că, deși mă doare fiecare os din corpul meu, sunt mulțumită și liniștită. Nu am scapăt de problema juridică dar sunt ceva mai calmă și sper să reușesc să accept compromisul care mi se cere. Cumva, am bateriile încărcate pentru săptămâna viitoare, pe care mi-o doresc și v-o doresc și vouă, cât mai liniștită!

Iarna la bloc

          Nu-i așa că vă așteptați să mă bucur că nu ajunge zăpada la etaj? Ei bine, da, ma bucur. Nu de alta da' așa pute munca la oraș... ceva ce n-ați văzut. Trăsnește, nu alta. Să dezvolt, zic.

          Duminica trecută, pen' că venea ziua de luni :) și trebuia să plecăm la munci, a coborât al meu soț de a deszăpezit mașina și locul de parcare pe o suprafață mai mare, că asa a fost el învățat, să facă lucrul cu simt de răspundere. Băiat de la țară :)) 

          Pentru că blocul nostru are la parter spații comerciale, iar intrarea în casa scării este fix intre doua spații și riscam să avem un nămete mare la intrare, a hotărât dragul meu soț că e cazul să facă ceva muncă voluntară și să curețe zăpada de pe scările de la intrare și de pe trotuar. Vă spun că e muncă, nu glumă, suprafața fiind generoasă. Si așa frumos era când te uitai în dreapta și era trotuarul curățat să poți merge fără prea mare grijă... dar era cumplit în partea stângă, unde proprietarul covrigăriei făcuse pârtie doar în fața gemulețului de vânzare și la ușa de intrare a angajatelor. Restul trotuarului era probabil, răspunderea soțului meu, ca tot are spirit civic. Am avut o mare surpriză când am văzut câta perimetrul a curățat, dar mai târziu, mi-am dat seama că domnul este mare patron de covrigărie și nu se pretează la curățat zăpada. Mă mir că nu le-a lăsat pe angajate, să facă asta, luni dimineața, că doar e un domn :))))

          Să revin la soțul meu și "deszăpezeala" de trotuar. In timp ce muncea el de zor, a avut grijă un vecin de la etajul patru, cunoscut ca rău platnic dar cu simt de proprietar ceva ieșit din comun, să-i strige: "Las-o vecine că se pune alta!" Nu zău? Ete ce descoperire. Si când s-o face de doi metri ieși tu să cureți? Dacă fiică-ta sau muierea alunecă și-și rupe cevașilea ce faci? Nu m-am nimerit să fiu de față la o asemenea strigătură, că nici apa Dunării nu-l spăla pe prostovan. Păi după ce că nu dai o mană de ajutor, mai dai și sfaturi? Eu am coborât după întâmplare, să-mi susțin moral consortul, că nu m-ar fi lăsat el pe mine să dau la lopată. :) 

          Ei, și de când am coborât, au trecut vecini pe lângă noi, ne-am salutat, am vorbit de una și de alta, l-am discutat pe stăpânul de la covrigărie, căruia, din cauza de zgomot, ii spun eu când i se deplasează malaxorul de pe suport :), am bârfit autoritățile care nu au trimis un plug intre blocuri, dar... nici unul nu s-a oferit să-l ajute pe-al meu soț.  Ce surpriză, nu-i așa? Ba, mai mult, un vecin a stat la discuții, așteptând să termine soțul meu de "făcut trotuarul" pen' că voia și el lopata să-și deszăpezească mașina. :)))  Gospodar de la oraș, ce să zic...

           Da' nuuuu, că nici cu mine nu i-a mers. L-am lăsat cu ochii în soarele inexistent :))) După ce a terminat al meu soț, l-am luat la brațetă, am prins lopata zdravăn (să nu aibă vecinul vreo idee) și, târând-o după mine, ne-am îndreptat către biroul unde îmi desfășor activitatea, ca și aici era zăpadă de îndepărtat și nu aveam chef ca, luni dimineața, îmbrăcată ca o doamnă :) să dau la lopată. Mișto imaginea, nu? :)))

          Si uite așa pățirăm noi în marea zi a deszăpezitului voluntar. E drept că, în timp ce unii îl considerau fraier, mama și alte babe, pardon, doamne venerabile vecine sau vizitatoare, l-au lăudat pe-al meu soț, pentru inițiativă. De unde știau? Păi de mama, că zău așa, mai are cineva ginere ca al ei? :)))

           Da' uite că se făcu miercuri și veni iarna iar (sâc) și se făcu zăpadă peste tot. Nu la fel de mare, dar la fel de periculoasă. Mai ales cea de pe scări. Cine o îndepărtează? Nimeni. Dap, așa cum ați auzit, Domnul Nimeni curață zăpada. Al meu soț nu mai poate pen' că pleacă pe întuneric și vine pe întuneric. Restul vecinilor se consideră sinistrați și așteaptă să vină armata, probabil. Însă, dacă mai au un pic de răbdare, o sa aibă al meu soț zi liberă, taman duminică, și ii scoate el de sub nămeții de 30-40 de centimetrii. Nu de alta, dar lui nu-i pute munca și nici nu-i este rușine să fie văzut cu mâna pe lopată, la muncă în folosul comunității.

          Există totuși, și o parte bună, în toată povestea asta. Nu i-a mai ocupat nimeni locul de parcare pe care l-a deszăpezit. Ar fi fost chiar culmea, mai ales ca am dovezi. Iaca:

Aventuri :)

Măi oameni buni, m-a ajuns și pe mine zicerea "atunci când te mănâncă e musai să te scarpini". Dacă vă întrebați ce și cum, iaca am ceva timp să vă povestesc cum, în dorința de a ne muta la curte, am pornit duminica trecută să vedem ceva case scoase la vânzare pe internet. Fiind din zonă, soțul meu cam știa pe unde sunt casele, asa că ne-am pus poponețurile în mașină și hai la admirat case. Si am avut ce admira... dar la alții, nu cele date spre vânzare. :))) După ce am bătut noi ulițele satului am găsit prima casa. Obiecte de reper, balansoarul și salcia din curte. In rest, nu mai semăna cu pozele de pe net. Ulterior am văzut că erau datate 2005, când probabil că fusese vopsită casa. In fine, nu mai conta vopseaua, că vorba ceea, suntem tineri, harnici și muncitori (ne-au murit lăudătorii) și putem să dăm și noi un trafalet cu vopsea. Ce m-a făcut să nu mă dau jos din mașina și să strig la poartă a fost faptul că construcția aproape că nu avea temelie și, la o privire mai atentă se putea vedea că fusese o magazie cu fânar, în fața căreia se construise o verandă din lemn, cu multe gemulețe. Per total, construcția nu merita a fi renovată. 

Ok, tăiem de pe listă și mergem mai departe. Am mai umblat  noi pe ulițe și când am văzut că nu găsim cea de-a doua casă, am sunat iar la numărul  lăsat pe net, ca domnul cu care am vorbit să ne spună că au mai lăsat prețul în jos cu vreo 4000 de euro.  Să te ții bucurie!!! Pe net, casa era prezentată ca fiind o construcție din 2009 lipită de o altă casă bătrânească. Singurul neajuns ar fi fost terenul în suprafață de doar 650mp, eu dorindu-mi mai mult.  

Mai cere soțul informații despre locație și dăi și fugi spre casa mult dorită... și am găsit-o. Vis a vis de casa cu balansoar și salcie :))) Noi nu o văzuserăm din cauza lăstărișului care ținea loc de gard :))) Era situată într-o pantă atât de abruptă că nici gardul nu prea puteai să-l faci. Acum mă gândesc: cum or fi urcat oamenii ăia materialele de construire până acolo? Chiar mă întrebam, înainte de a o vedea în realitate, de ce au oamenii doar viță de vie în gradină. Răspunsul: doar via stă acolo și mai ține pământul. Dacă pui ceapă, la prima ploaie se duce cu totul. :))) Mă și vedeam rostogolindu-mă de la casă până la poartă, ca zău, decât să ții în frâna suta mea de kile, mai bine le dai de-a rostogolul :))) Iarna, cu un pic de avânt, mă puneam pe celofan și mă opream în fața biroului. :))) Nu a contat faptul că asa zisa casă bătrânească era tot o magazie într-o stare de degradare avansată, nu a contat faptul că nu avea gard și ca porțile aproape că nu existau. Cum spuneam, astea se pot aranja. M-a speriat cât de abrupt este terenul. Bineînțeles că proprietarii nu au spus nimic despre asta, pe net. 

Despre cea de-a treia casă am aflat de la o prietenă. Ea ne-a zis că proprietarii o dau la schimb pe apartament, la etajul unu sau doi. Noi stăm la trei, dar știți și voi cum e ... hai să încercăm. Când am ajuns la poartă, mie mi s-a părut căsuța ideală, numai că atunci când au ieșit proprietarii am constat că erau clienți de-ai mei, despre care știam că sunt în tratative de schimb cu cineva, ale cărui acte pe apartament mai necesitau o succesiune. Am schimbat câteva cuvinte, am spus de ce veniserăm și am dat să plecăm căci na, știam de tratative. Am fost invitați totuși să vedem casa și curtea și zău că am suflet de mâță, că nu am rezistat curiozității. Am intrat.:) Gradina mare, cu pomi curățați și văruiți, iarba verde, gardul gard... Casa situată după o boltă deasa avea un aer de căsuță din povesti. Asa am văzut-o eu. Cu cămăruțe mici, cu verandă, cu beci, cu bucătărie și baie, apă în casa, gaz în sobe... ideală, nu? Pentru mine, căci soțul meu, bărbat mai tehnic și pregătit, și-a făcut ochii roată și a văzut că pereții erau crăpați bine, că tavanele din vârghie nu mai aveau mult de trăit, că odăile nu erau decomandate și nu am fi putut să o repartizam pe mama fără să trecem prin camera ei... Ce ține el la socrela lui, nu? Într-un final, a aflat de la proprietar și că ar trebui schimbat acoperișul pentru că au cam putrezit lemnele. Concluzia: trebuia dat jos acoperișul, pus stâlpi la colturi, turnat placa/tavan și făcut din nou acoperiș. Ținând cont că am fi dat apartamentul și în tot timpul renovărilor nu am fi avut unde să stăm... nu prea mergea. Si oricum era promisă :)))))))

Așadar, oameni buni, dacă m-a mâncat să mă mut la curte, păi să mă și scarpin și să umblu pe la lume prin curți și case. Si asta e doar începutul. Dumnezeu știe câte case o să mai vizitam și la fel, câtă lume va trece prin apartamentul nostru până mi-oi vedea visul cu ochii.  Cristino, răbdare și tutun :)))

sursa foto: google

Poze din gradină

Din gradina altora . Poze din gradina unor oameni pentru care îngrijirea fiecărei plăntuțe semnifică mai mult decât durerea de oase, umflătura de gleznă sau lipsa chefului de muncă. Oameni pentru care e o blasfemie să lași pământul neîngrijit, nemuncit și nerespectat.

Căpșuni, salată și spanac

 cartofi roșii și albi

 răsadnița cu roșii, ardei și vinete

 locul unde vor ajunge răsadurile

 ceapa pentru sămânță și mazărea

 ceapă și usturoi

 mure

 și livada

Să nu vă gândiți că în livadă, intre pomi, e pământul nemuncit. E pusă fasole alături  pepeni verzi și galbeni.

Weekend plăcut să aveți!

Pepeni

Spuneam cu citeva postari in urma, ca sotul meu a tinut sa planteze seminte de pepeni. Ei bine au iesit, au inflorit si s-au facut pepeni. Nu sint ei mari, dar sint rosii si duuuulci... si ne putem lauda ca am mincat pepeni din productia proprie :)

Rosii, pepeni si ardei

Va spuneam, cu citeva postari in urma, ca am la tara niste fini, oameni vrednici, cumpatati, cu frica de Dumnezeu, care muncesc din zori pina in noapte, cu o gospodarie frumoasa si un camin in sinul caruia uiti de toate grijile cotidiene (cel putin eu). Am fost ieri pe la ei, si nu m-am putut abtine sa fac ceva poze prin gradina lor. Iata-le:

rosii

 pepeni

 ardei

Frumos, nu? Acesti oameni nu or sa se vaiete nicicind ca mor de foame, cum cunosc eu alte persoane care, desi au o gradina generoasa (ca si dimensiuni), prefera sa stea la birfa, la poarta, si sa se vaiete ca in gradina lor e alt pamint, mai iute, ca nu se face nimic, nimic.  Daca nu pui nimic, muncesti nimic, normal ca nu iese nimic. :)

O saptamina frumoasa si belsug in casa !

 

Legumele ajung conserve

Asa cum am fost educata, o gospodina nu e gospodina daca nu face conserve pentru iarna. Nu conteaza ca se maninca sau nu, gospodina trebuie sa faca provizii. Si cum eu ma cred o gospodina (nu m-as mai crede), mi-am pus sortul si mi-am petrecut mare parte din concediu, in bucatarie. Am pus la congelator morcovi rasi, dovlecei cubulete si rondele, fasole fideluta galbena si verde si citeva pungute cu legume pentru "tras la tigaie". La borcane am pus dulceata de piersici si castaveti, muuulti castraveti.

In saramura

si in otet

Aici sint doua poze cu cite doua borcane, in realitate borcanele cu castraveti in otet fiind mult mai multe. 

Si asta e doar inceputul... :)

Poze din gradina

Si a plouat la timp si a fost soare la timp si cresc toate legumele frumos si sanatos, din fericire.

Se coc rosiile

 Ardeii capia sint mari si carnosi, dar inca necopti

 Ardeii grasi nu sint chiar "grasi" dar sint galbeni si frumosi

 Nu e cea mai frumoasa vinata, dar mi-a fost la indemina la pozat :)

 Pepenii cresc cu drag si spor; probabil ii vom minca murati...

 iar varza de toama s-a prins si se comporta bine, spre multumirea gradinarilor.