Vacanță în Turcia (II)

     După cum spuneam în articolul anterior, ne-am cazat în Istanbul, în zona Fatih, zona cu monumente de vizitat și destul de aproape de Marele Bazar. Prin urmare, a doua zi, după micul dejun, am luat-o la pas către Moscheea Albastră. Mai văzusem ceva clipuri, mai citisem una, alta, așa că am plecat pregătită : fustă lungă de pus peste blugi, o eșarfă pentru acoperit capul și o sacoșă din pânză, pentru încălțăminte. Dacă nu ești pregătită, îți dau ei fuste și eșarfe, dar e de preferat să le ai pe ale tale. Pentru încălțăminte există niște dulapuri speciale, dar mai bine, nu. 

        Ajunși la Moschee, am constatat că interdicția de a intra cu pantaloni, nu mai era chiar în vigoare. Am intrat fără a-mi pune fusta, doar cu eșarfa pe cap și încălțările în sacoșă. E drept că am văzut o turistă în pantaloni scurți pusă sa-și pună o fustă, dar e de înțeles. În rest, dacă erai acoperită, era ok. 

     Din păcate, Moscheea era deschisă pentru public, dar în renovare. Nu a putut fi văzută la adevărata ei valoare, dar a fost bine și așa. Oricum, e impresionantă. Trebuie să mărturisesc că m-am abținut să fac semnul crucii :))) Îmi tot venea să mă închin. Învățătura de acasă :))) Conștientă că e loc de rugăciune, aveam tendința să mă comport ca atare. Vă dați seama ce ar fi însemnat să fac semnul crucii în Moschee? Cred că mă scoteau cu jandarmii :))) ori mă încăierau muierile :)))

    Cunoscută și ca Moscheea Sultanului Ahmet, numele de ”Albastră” îi vine de la cele 21.000 de panouri de faianță albastră. Moscheea are șase minarete, obișnuite fiind patru, la vremea construirii ei. Se pare că Ahmet a cerut ca minaretele să fie din aur, iar arhitectul a înțeles șase, în limba turcă, cuvintele aur și șase fiind aproximativ asemănătoare. Construcția are formă de roză, fiind ridicată din marmură și piatră.

        Plină de vitralii și mozaicuri, Moscheea Albastră a rămas pe lista de vizitat, din nou, după ce o vor fi terminat de renovat. Merită. La ieșire aveau o colecție de cărți, în foarte multe limbi (nu și română) despre Coran și religia lor. Am luat una, dar am preferat să o plătesc cumva, și am donat ceva lire pentru renovare. Mi-au dat bon :) Am uitat să vă spun că nu am plătit nimic pentru intrare.

        Trecând printr-o frumoasă piațetă (și curată), am ajuns la Hagia Sofia. 

Da, câinii dorm pe bancă și nu îi deranjează nimeni. :)

    Hagia Sofia, cunoscută și ca Marea Moschee Ayasofya, are o istorie tumultoasă, fiind de trei ori construită, apoi incendiată, cutremurată, reconstruită, renovată, jefuită, cucerită. Prima construcție a fost ridicată de Constantin cel Mare, pe un fost templu dedicat Zeiței Artemis, in anul 325 dc. A funcționat ca Biserică ortodoxă până în anul 1453, când turcii au cucerit Constantinopolul. Au urmat modificări și noi construcții adăugate, devenind moschee. În anul 1935, Mustafa Kemal Ataturk, primul președinte al Turciei moderne, a hotărât transformarea din moschee în muzeu, dată fiind importanta sa istorie, și așa a fost, până în anul 2020, când, actualul președinte al Turciei a hotărât revenirea la statutul de moschee. 

    

    De o parte și de alta a Porții Imperiale, există câte un vas uriaș, din marmură albă. Se pare că au fost descoperite în vechiul oraș grecesc Pergam (aflat acum pe teritoriul Turciei). Au fost aduse în Moschee, li s-a pus robinet și au fost folosite pentru spălarea rituală islamică.

    În ultima fotografie este un mozaic cu Sfânta Fecioară cu Pruncul. La dreapta este Constantin cel Mare care îi oferă macheta orașului, iar la stânga  Iustinian  I, care îi oferă macheta Bisericii Sofia. 

    Se spune că slujbele ținute la Sfânta Sofia erau grandioase iar lăcașul a fost considerat cel mai impresionant și venerabil edificiu al creștinismului. 

    Trebuie să recunosc că am fost profund impresionată de măreția și grandoarea bisericii/muzeului/moscheii. Nu mai contează ce titulatură are, este un loc destinat închinării înaintea Creatorului, orice nume ar avea El. Un astfel de loc te poate face să realizezi cât de mic și trecător ești, dar îți dă și liniște și împăcare. Si aici, intrarea a fost gratuită. Se pare că ne-am nimerit în apropierea zilei președintelui Ataturk și aveau multe astfel de oferte, spre a sărbători.

    Atât pentru azi. Revin cu o a treia parte. Aveți grijă de voi!