Vacanță în Croația (3)

             După cum am scris în a doua parte, nu era vreme de stat la plajă, așa că ne-am hotărât să ne mișcăm. Destinația... Dubrovnik, cu escală în Zadar. Zadarul a fost o surpriză din partea domnului B. Citise pe net cum că ar exista la Zadar ”orga mării”. Construită cumva ca o scara din marmură albă, care coboară in mare, orga are niște tuburi prin care, atunci când pătrund valurile și vântul, emite sunete muzicale. Pun mai jos un clip de pe YouTube, pentru exemplificare.

        Spre rușinea mea, nu aveam habar de orașul Zadar. De altfel, nu aveam mari cunoștințe nici despre Croația, înainte de a ne hotărî să ne facem vacanța aici. Din fericire, a fost o bună alegere, o frumoasă surpriză. 

    Orașul Zadar este un oraș turistic, destul de aglomerat, în comparație cu Zagreb, dar care pare cumva elegant prin multitudinea de iahturi și vapoare, dar și prin lărgimea străzilor și a spațiilor pietonale.

        Ne-am dorit să ascultăm Orga Mării și am făcut-o. Ne-am așezat la o terasă în zonă, am luat cafele și răcoritoare și ne-am relaxat. Și, bineînțeles, am observat. Am observat o detașare și o relaxare la oamenii din jur, cum la noi nu am văzut. Am observat că își lăsau telefonul pe masă (chiar daca erau singuri la masă) și mergeau la toaletă. Am văzut un domn care și-a lăsat laptopul și telefonul și a dispărut preț de câteva minute. S-a întors cu un prieten. Obiectele erau la locul lor. La noi zburau în secunda doi. Bine, am înțeles că au pedepse mai mari pentru infracțiuni. 

        Am mai văzut o mămică cu un bebe în cărucior și un băiețel cam de vreo patru anișori. S-au așezat la masă. Mămica a băut o cafea, băiețelul un suc. La noi, ai devenit mamă, gata cu viața, uiți de tine, ești martiră. Mi-au plăcut familiile care veneau cu doi, trei, cinci copii. Relaxați, consumau ceva iar când copii nu mai aveau stare, erau trimiși la joacă, pe faleză. Nu stătea nimeni cu gura pe ei. Cutăreasco nu alerga, Cutărescule vezi să nu îți rupi botul! Neee!!! Nu aveau părinții nici măcar grija că ar putea aluneca în apă, odorul. Cade și își rupe botul, se repară! Alunecă în apă, înoată! Simplu!

        Am adorat un cuplu în vârstă, el cu baston, ea cu cadru cu rotile. Cu mișcări greoaie dar foarte naturali, s-au așezat la o masă pe terasă. M-a emoționat gestul lui de a o ajuta pe ea să se așeze, el însuși sprijinindu-se în baston. 

            Cu toate astea, ce m-a făcut să îi admir, a fost atitudinea față de oamenii cu handicap locomotor.  Erau toți tratați ca oameni normali. Bine, nici ei nu se victimizau, nu erau retrași. Stăteau și cei normali și cei cu handicap la o masă, se salutau cu cei de la alte mese, discutau, se simțeau bine. În plus, nu se uita nimeni ca la circ, la nimeni. Bine, doar eu, dar aveam ochelari de soare 😂😂😂

        La un moment dat, l-am văzut pe domnul B că îi pică fața și rămâne uimit, privind la ceva în spatele meu. Bine, inițial am crezut că se uită la mine, dar mi-am dar seama, repede, că am trecut de faza în care frumusețea mea îl șoca. 😂😂😂 M-am întors discret și l-am înțeles. Văzuse o frumusețe de femeie. Înaltă, piele albă, ochi deschiși la culoare (nu mai știu dacă verde sau albastru), rochie până la glezne, păr negru puțin ondulat, tunsoare medie. Nici o altă bijuterie, în afara unei flori în păr și o atitudine de divă. Prima impresie a fost că e Sophia Loren în tinerețe. Chiar așa am și botezat-o - Sophia Loren de Croația. Mi-a umplut sufletul de bucurie, femeia asta, cu frumusețea ei! Ferice de bărbatul ei! Sau de femeia ei! 😛 

       Am mai făcut ceva pași prin Zadar și am pornit către Dubrovnik, pentru că drumul era destul de lung. Am mai oprit pe drum, pentru ceva poze

        Se pare că acest pod va fi viitoarea legătură cu Dubrovnik. Deocamdată se face pe o porțiune de aproximativ 10 kilometri prin Bosnia și Herțegovina. Pot să mă laud că am fost și în Bosnia? :)))) Asta ca să nu mai atrag atenția că croații fac drum pe mare și noi nu suntem în stare să facem pe pământ. În fine...

            Primul lucru pe care l-am făcut la Dubrovnik a fost să căutăm parcare :) pe lângă cetate. N-a fost chip. Chiar dacă parcările sunt mai scumpe pe măsură ce sunt mai aproape de cetate, erau pline. A! Nu cred că v-am spus. Nu există să ai probleme cu parcatul mașinii în Croația. Exista o grămadă de parcări. Cu plată, dar există. Prin urmare, am lăsat mașina într-o parcare și am început să coborâm către cetate. Și dăi și coboară pe niște scări întortocheate, printre niște case care păreau că stau una peste alta. Se terminase cu spațiul pe care îl aveau casele în zona Varazdin. Dubrovnik e un oraș pe stâncă. 

        Ca să înțelegeți de ce mi-am dorit să vad Cetatea Dubrovnik, pot să vă spun ca am văzut toate episoadele ”Game of Thrones” și că parte din serial a fost filmată în această locație. Sincer, mă plimbam prin cetate și îmi aminteam secvențe din film. 

        Ne-am plimbat prin cetate, am mâncat la un restaurant cu bani mulți pe niște porții mici, dar care avea o superba priveliște la cetate și la mare, am mâncat înghețată pe străzile cetății, am pozat fiecare piatră și am plecat în căutarea mașinii. :))) Nu am pierdut-o (trăiască maps-ul) dar acum ne-am dat seama cât de departe am lăsat-o și cât trebuia să urcăm până la parcare. Hai că mersul prin cetate a fost lejer, telefonul în extaz, dar la urcare, a fost crimă și pedeapsă. Abia acum mi-am dat eu seama de ce se uitau unii la noi ca la ciudați. Păi eram cam singurii grași din zona. Logic! Ei erau slabi, toți. Cum naiba să se îngrașe, când sunt nevoiți să urce și să coboare pentru orice treaba ar avea? 

        Cu chiu, cu vai, am ajuns la mașină, dar am jurat că data viitoare ne vom caza în zonă și vom circula cu autobuzul.

            Cum la ducere am mers pe drum național, la întoarcere am preferat autostrada. Dacă vă pare cumva pe fugă, vacanța asta, cam așa este. Ne-am dorit să vedem mult, într-un timp scurt. Din păcate, drumurile dus-întors ne-au consumat mult timp, dar zic că a ieșit bine, dacă noi am simțit cum ni se umple sufletul de frumos.

            În articolul următor vă voi povesti despre Rijeka și Pula, alte două orașe ale Croației. Țineți aproape!