Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

luni, 22 decembrie 2014

Cumparaturi cu peripetii :)

          Dupa cum spuneam in postarea anterioara, ieri am fost la cumparaturi cu al meu sot. Nu am luat nimic pentru mesele de sarbatori, dar am cautat si luat cu totul altceva. Intai am intrat la Auchan. Nu stiu daca peste tot e parcarea atat de mare la acest hipermarket, insa la cat era de mare, era neincapatoare. Trebuia sa astepti sa plece cineva ca sa ai unde parca masina. Ne-am invirtit de cateva ori prin parcare :)  
          In magazin, nu va mai spun... lumeee multa si cu carucioare pline ca ai fi bagat mana in foc ca suntem cea mai prospera tara din lume. Noi am luat un carucior d-ala de papusi. :))) La raionul carne de porc, era nebunie curata. Bine ca nu mi-a trebuit nimic de pe aici :))) Si la luminari era aglomerat. Noroc ca asta de-am luat-o eu era 15lei, alfel nu luam lumanare :))) E drept ca am cautat un prosop de baie, insa, dupa cum am vazut o ceata de concetateni de culoare (tigani, pe romaneste) cum se uita la prosoape si le arunca in raft, am renuntat. Bine am facut, ca, de la 31 de lei, cat era la Auchan, am luat prosopul de la Metro, cu 20 de lei. Si dupa ce ne-am invirtit si si-a mai luat sotul 3 lulele, 5 surcele pentru masina, iar eu ceva cutii pentru depozitat margelele si doua forme pentru copt cozonaci, ne-am indreptat spre casa. Ei, aici proba rabdarii! Ne-am pus la o casa unde am vazut noi ca-s multi cu carucioare de papusi, cu gandul ca-s putine produse si terminam repede. Ei, da! Si stam, si stam, si cand am vazut ca, la o casa alaturata, treceau oamenii in viteza, m-am prins ca am nimerit la cea mai inceata casierita din tot magazinul :))) Ce sa mai plecam, ca doar nu eram nebuni sa luam alte cozi. Cand am ajuns, in sfirsit, si noi, era domnisoara casier suparata ca o luase pe sus o doamna aflata inaintea noastra. Adevarul ca la cat a stat sa-i numere un rest de 60 de bani... La noi, cumparaturile faceau 91,3 lei. Ii dau eu 101, 3 lei, ca tot o vazusem ca nu mai avea mult marunt in sertar. Da' cand am vazut ca socoteste pe casa cat are sa-mi dea rest... am gandit:"Doamne, ai grija de ea, ca sigur ii face cineva reclamatie astazi".  No, poate ca par rea, dar am lucrat in magazin alimentar, am lucrat in librarie, insa niciodata nu mi s-a intimplat sa dau restul dupa calculator. Ce s-ar face fetele astea, daca nu le-ar zice masina cat sa dea rest? In fine, treaba ei, problema ei.
          Si ne ducem la Metro... unde parcarea era aproape goala. Cand sa intram in magazin si am trecut printre cele doua bari de control, au inceput nebunele sa piuie ca toti dracii. Ei na, ca nici nu am intrat bine, si gata, am si furat ceva? Ne mai "masoara" un tinerel cu o farfurie, aia nimic. Cica sa trecem pe rand, sa vedem care piuim :))) Trecu al meu sot si incepu dracaria sa faca in toate felurile. Il mai ecrana tinerelul cu farfuria, tot nu gasea ce ar putea sa piuie. Eu, ca tot n-aveam voce da' nici alta treaba, ii zic :"Vi-l las cu totul, daca nu descoperim ce piuie". Bag seama ca tinerelul s-a cam speriat ca a zis repede :"Nu, nu! Ziceti-ne numele sa anuntam la iesire, sa nu va opreasca". Si intraram si noi in magazin ca viitori sau fosti (?) delicventi. :))) Si in timp ce ma tot uitam pe la prosoape, mi-am amintit ca, in primavara, cand au fost ceva reduceri la Metro, i-am luat sotului vreo trei blugi, mai grosi, de iarna. Fix cu d-astia era imbracat :))) Era clar ca mai aveau o siguranta pe undeva. La iesire, a naibii masinarie n-a mai piuit, dar noi, cetateni corecti, ne-am prezentat la domnul cu paza, sa-i spunem povestea. Ne-a zis sa ne uitam la etichetele cu marimea. Zis si facut. Cum am ajuns acasa, ne-am uitat si, bineinteles ca in tot manunchiul ala de etichete, mai era una care zicea ca trebuie taiata. Era ca un buzunarel si avea in interior o siguranta cat  unghia. :))) Ma mir ca nu s-a dus naibii la spalat, ca am obiceiul sa spal orice carpa inainte de a o purta. Si ma mai mir cum de a lasat al meu sot ditamai somoiogul de etichete, el care face crize daca are vreo eticheta, cat de mica, pe haine. Probabil pentru ca trebuia sa avem aventuri la cumparaturi. :)))

Un comentariu:

ina spunea...

Hi-hi-hi, am piuit și eu într-un magazin, dar din cauza unor adidași. Abia acasă am descoperit de ce, că în magazin am desertat poșetă, am scos greaca de blugi că cică astea mai au cate o etichetă piuitoare și tot nu ne-am prins ce-am "furat".
Ete asta nu-mi place mie la perioada asta, întâi călcat în picioare prin magazine, după aia pustiu de zici ca a dat cu nucleara. Eu sunt pentru calea de mijloc ☺