Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

luni, 26 decembrie 2016

 Iata-ne ajunsi si la Craciun.
Să fie sărbătoare in casele si sufletele voastre! Pace in suflet si armonie in casa sa aveti! Belsug pe masa, oameni dragi alaturi de voi si visuri devenite realitate!
Crăciun binecuvântat !

miercuri, 30 noiembrie 2016

Semne de carte

          Din categoria "ce face o femeie in concediu" dar si din "nevoia te invata", am facut semne de carte pentru doua domnisoare frumoase si cu drag de a invata. Ca materiale, am folosit agrafe din metal dar si colorate, diverse panglici, flori de fetru, nasturi si stikere, lipite cu silicon sau innodate :)
          Semnele au avut succes la fete si recunosc ca si mie imi plac. Imi voi face si eu, chiar si pentru la serviciu. Pot fi o pata de culoare :)

          
          Zi frumoasa sa aveti si "La multi ani" celor care poarta numele Sf. Andrei!

marți, 29 noiembrie 2016

In curs de executie :)

          Ce face o femeie in concediu, daca are dulapurile aranjate si camara nu necesita rearanjare? Granny squares. Nimic nu relaxeaza mai mult decat patratelele bunicii, care vor completa o paturica pentru un baiatel care urmeaza a veni printre oameni :)
          Am simtit nevoia de concediu si am mai luat trei zile completare la cele doua date de stapanire. In urmatoarea perioada vor colegele concedii, asa ca le las pe ele libere de sarbatori. :)
          In plus, sunt inscrisa si la un curs de "cadru tehnic cu atributii in SU" si cum luni am examen de absolvire, aveam nevoie sa invat ceva si sa imi fac lucrarea. Legat de cursul asta, de faptul ca am mai facut unul de responsabil de mediu in primavara si ca urmeaza sa mai fac unul pentru SSM, am primit o replica ce a reusit sa ma lase (pe mine) fara cuvinte: 
          Daca ti-a placut cartea,ia de invata pana la adanci batraneti :)))
         No comment. Ma bucur ca mai sunt in stare sa asimilez si ca am o minte logica care sa priceapa ceea ce citesc :)
          Sanatoasa sa fiu ca de invatat mai pot !! :)

luni, 28 noiembrie 2016

Hai, ziua buna! :)

          Bine v-am regasit sau bine ca v-am mai gasit :)))
          Nu stiu cum se face, dar am timpul ocupat mai mult decat as vrea. Si cand spun asta, nu ma refer doar la job. Recunosc ca am inceput sa imi amintesc ce inseamna sa nu ai laptop, sa imi amintesc ce inseamna o carte citita pe malul unui lac, sa invat sa opresc masina pe marginea drumului si sa imi iau libertatea de a inspira aer curat sau sa stau de vorba cu satenii de pe la porti....
          In urma cu noua luni, cand am inceput serviciul la ferma, aproape ca nu cunosteam pe nimeni in sat. Acum ii stiu pe multi :) Nu exista placere mai mare decat sa ii vad pe sateni cum ma saluta dimineata,  facandu-mi cu mana sau cum pitesc la spate galetile goale, sa nu imi iasa cu sec. :))) Imi amintesc cum, intr-o dimineata, m-am oprit sa o intreb pe Stela daca o mai doare mana si ea tinea galeata la spate spunandu-mi "Nu am vrut sa va ies cu sec in cale"... Am ras si i-am spus "Stelo, stai linistita ca tot raul e spre bine".  I s-a luminat fata, femeii :)))
          Pana si "nebuna satului" ridica bastonul in semn de salut, cand trec pe langa ea. La inceput credeam ca o sa arunce cu batul in masina, dar s-a dovedit ca doar ma saluta :)))
          Mai e o tanti care, obisnuia sa isi scoata curcile la pascut, pe sant, dimineata. Nu stiu cum faceau orataniile ca, de cate ori ajungeam in zona, se gaseau sa treaca drumul, in sir indian. Bineinteles... frana, asteptat sa treaca curcile... spre amuzamentul stapanei si vecinelor itite pe la porti. :))) I-am spus femeii ca sigur o sa trec cu masina peste vreo curca si o facem friptura, intr-o zi :))) Mi-a zis ca nu e o problema, ca si asa nu mai sunt barbati in zona, capabili sa ia gatul unei curci, da' sa mai astept putin sa se limpezeasca vinul :))) Acum cred ca s-a limpezit vinul, da' au disparut si curcile din drum :))
          De cireada satului inca nu am scapat. Le mai duc uneori pe islaz :)))  Vi se pare ciudat? Si mie mi s-a parut, dar asa se intampla. Am ajuns sa man cireada satului, din masina. Adicatele merg  cu viteza I, in urma cirezii. Ca ele sunt multe si drumul ingust. Asa ca, usurel si cu rabdare, eu in masina si vacarii pe jos, manam vacile la islaz :))) Frumos e cand ma intalnesc cu ele pe contrasens. Trag pe dreapta si astept sa treaca :)))
          Si cainii de pe ulita au inceput sa ma cunoasca. Nu se mai reped sa muste bara loganului, asa cum faceau la inceput :))) 
          Nu mai am parte de zile plane si monotone sau am invatat eu sa ma bucur de fiecare zi. Cert este ca in fiecare zi am parte de o intamplare amuzanta. E drept ca si colectivul e mai mare si inevitabil spune/face  cineva ceva :)))
          Imi amintesc ca, intr-o zi, un vizitator, a avut ideea sa se indrepte spre cel mai apropiat grajd cu intentia de a mangaia o junica. Si cum se indrepta el tantos si fericit, vad junica cum ia pozitia de atac. :))) Vacutele noastre nu au coarne dar domnul respectiv nu s-a gandit ca vaca are capul tare :))) Nu s-a mai apropiat, fiind atentionat de un angajat. Cand a ajuns langa noi (eram cu o colega la aerisit) ne-a zis ca avem vaci cam rele :))) I-am zis ca toate junicile din grajdul respectiv sunt gestante si mai au si ele toane. Replica: "nu sunt rasa holstein???" :))) Ba da breee, holstein sunt, da's gestante adicatelea gravide... cu vitel in burta... :))) 
          Sa va povestesc cum au ajuns sa ma cunoasca betivii din comuna? Simplu. I-am chemat la munca :))) Suntem in situatia in care ferma se dezvolta si avem nevoie de oameni, asa ca m-am dus la primarie sa pun anunt ca facem angajari, doar ca am oprit masina si la carciumele si magazinele din sat si am pus anunturi. Nu va inchipuiti ca s-au inghesuit la munca, dar am vorbit cu toti "socialii" aflati in carciumi la ora aia si zau ca nu erau putini... :(
          Sau sa va spun ca am primit actele de la doua remorci achizitionate in aceeasi saptamana si a trebuit sa ma duc pe teren sa vad care e tehnologica si care e de imprastiat gunoi? Or fi fost actele separate, dar am vrut sa vad si obiectele :))) La fel am facut si cu scarificatorul versus plug :))) Si cu porumbul de siloz versus porumbul bob si multe alte asemenea...  Acum stiu care cum e si clar invat cate ceva mai tot timpul.  
          Sa mai pomenesc ca am vazut caprioare si iepuri in camp, ca m-am obisnuit ca fazanii sa-mi taie calea pe drum, ca am admirat berzele pe lac toata vara si ca am urmarit o rata salbatica zilnic sa vad cand scoate boboci? Ah... sunt haioase reactiile barbatilor din ferma cand incalta cizmele de cauciuc si gasesc cate un brotacel in ele :))) Expresiile scapate sunt sterse de figurile oripilate si de topaitul intr-un picior pana reusesc sa scoata cizma :)))  

          Da, va spun si recunosc ca nu regret in nici un  moment faptul ca am parasit lumea notariatului. Nu imi lipseste deloc lucrul cu publicul si nu m-as intoarce la el decat daca nu as avea alternativa. Recunosc ca mai sunt oameni din sat care ma cauta la ferma sa ma intrebe una-alta de notariat. Parte dintre ei mi-au fost clienti, parte au aflat acum de mine, dar nu am refuzat pe nimeni. Am si acordul sefilor, asa ca inca ma mai folosesc de cunostintele dobandite in 16 ani de notariat. Macar ca le spun ce au de facut si cam ce acte le trebuie, pentru ca cel mai apropiat notariat e la 25 de km si e bine sa mearga cu hartiile pregatite :)
          Zic sa ma opresc aici, ca am scris cat pentru cinci postari :))) Imi doresc si sper sa reusesc sa reiau obiceiul de a scrie. :) Sa aveti o saptamana linistita si plina de realizari! 

joi, 19 mai 2016

Job la ferma

          Vai de mine! Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul de la ultima mea postare aici... Realizez ca au trecut aproape trei luni de cand nu am mai scris dar la fel de cand am inceput serviciul la noul loc de munca. Stiu ca ati asteptat vesti si povesti si zau ca sunt multe de spus. As incepe prin faptul ca sunt multumita. Imi dau seama ca am facut cea mai buna alegere, plecand din notariat. Lucrul cu publicul larg e aducator de stres mult. Am facut asta prea multi ani. Recunosc, nu imi lipseste. Acum am un grup restrans de oameni cu care lucrez si pe care ii indragesc. Nu tipa nimeni la mine, am pauza de masa o ora, pe care mi-o iau la ce ora vreau, nu se uita nimeni la ceas cand vin sau cand plec... Mai repede ma simt eu aiurea daca intarzii sau daca plec mai devreme :))) 
           Legat de programul de lucru, eu mi-am ales sa lucrez intre orele 9-17 ca-s lenesa rau dimineata :))) Bineinteles ca ajung la ferma cand toata lumea e satula de munca si parcarea e plina :))) Noroc ca seful meu direct e mai lenes ca mine :))))
          Legat de program si de faptul ca, desi nu imi impune nimeni un program strict, eu am o educatie comunista care zice ca "ai nu ai ce face, stai 8 ore la job", astazi ne-am facut de cap. Ne-am... fetele de la contabilitate si cu mine. Sa va povestesc. Intrucat tragem de zor sa terminam treaba dimineata, "pana nu vine caldura peste noi"  (ca asa-i la tara) pe la pranz terminaseram ce aveam fiecare programat azi. Eu as mai fi avut ceva hartii de facut, dar pentru ca aveam nevoie de niscai informatii de la o colega din Bucuresti, care lipsea azi, am amanat munca pentru maine. Stiti cum e... ce poti face azi... mai lasa si pentru maine ca nu au intrat zilele in sac si nu iti face nimeni statuie :)))) Glumesc si recunosc ca hartiile nu erau de facut urgent. Unde mai pui ca aveam un sef plecat la Bucuresti si unul aflat pe combina, in camp, la recoltat... Trai pe noi :))) Nu tu treburi, nu tu sefi... ne hotaram sa plecam mai devreme, respectiv pe la 15.30. Una dintre colege locuieste la vreo patru km de ferma si, pentru ca a avut oarece discutii cu directorul general, ni s-a interzis sa o ducem acasa cu masinile din ferma. Vine fata cu masina proprie sau vine tatal ei sa o ia. La cum il cunosc eu pe directorul general, sunt sigura ca interzicerea a fost mai mult o gluma, dar ea a luat-o de buna. Ei bine, azi... masina ei a fost in service. Cine sa o duca acasa? Eu.  Bineinteles ca ea si-a amintit ca nu am voie, dar i-am spus ca ma descurc eu cu seful, convinsa fiind ca nu are cum sa ne vada din camp, de la recoltat. Si plecam noi frumos,  pret de un km de drum, cu masina in viteza a doua, ca-i drum circulat de tractoare si fac astea niste gropi... Si cum mergeam noi si ne hlizeam cu un ochi la gropi si unul la macii si macesii infloriti de pe marginea drumului, realizam ca se ajunsese cu recoltatul taman pe parcela de langa drumul pe care mergeam noi :)))))))) Unde credeti ca era directorul general? Fix la "mansa" pe combina :))) Si uite cum s-a dus naibii sentimentul de "mare evadare" :))) Nu, nu ne-am intors din drum. :))) M-am intors eu, dupa ce am lasat-o pe ea acasa. Ba am mai si oprit in dreptul parcelei de am stat la discutii cu doamna inginer agronom. :)))
           Trecuse frumusel de ora 16 cand m-am hotarat sa plec si eu, fericita ca merg acasa pe alt drum si nu mai trec prin fata sefului. Nu apuc sa fac 500m si ma intalnesc cu un unul dintre tractoristii de la ferma vecina, care imi face semn ca nu pot merge pe acel drum. Opresc masina si ma dau la discutii cu omul, care imi spune ca s-a inchis iesirea spre autostrada pentru ca se asfalteaza drumul in zona. Si ia Cristino si intoarce masina din sase miscari, ca din trei era drumul prea ingust si ... pleaca pe acelasi drum de unde poate sa te vada directorul general ca pleci mai devreme :))))) Recunosc ca atunci cand am ajuns in dreptul lui, i-am dat claxoane si i-am facut cu mana... Mi-a raspuns la fel. :))) Ma si vad maine pe combina, sa fie sigur ca stau 8 ore la job :))))
          Daca va inchipuiti ca asta a fost tot, va inselati. In timp ce ma indreptam spre casa, mi-a trecut prin minte gandul ca ar fi frumos ca directorul adjunct sa aiba nevoie de vreo hartie pe e-mail si eu sa nu fiu in birou. Jur ca in momentul urmator ma suna pe telefon. A naibii telepatie functioneaza cand nu ar trebui :)) Bine ca seful nu voia hartie ci voia sa-mi spuna de faptul ca l-au sunat de la primarie sa-i zica de drumul inchis si sa ma roage sa anunt eu restul stafului. Ce credeti ca am facut? Pe marginea drumului ( ca, inca  nu pot vorbi la telefon conducand) si cu avariile pornite, am dat cele cateva telefoane care trebuiau date. Ba mai mult, soferii a doua masini din cele cinci care au trecut pe langa mine, au oprit  sa ma intrebe daca am probleme :))) Uite asa aflu ca mai sunt si barbati grijulii pe lumea asta :)) Traiasca sfintele lumini de avarie :))))
          Asadar cam asta fuse aventura mea, astazi. Si nu mint, cand va spun ca in fiecare zi am parte de ceva inedit. De la o minunatie de cer, pe care nu l-am mai vazut cu ochi de copil de multi ani, pana la a mana cu masina,  cireada de vaci a satului :))) De aventurile ca soferita incepatoare nu va mai zic... Am sa incep sa va povestesc, putin cate putin.
           Pana atunci, va doresc sa aveti parte de mutrite zambitoare si veselie cat  mai multa!



duminică, 28 februarie 2016

Ganduri :)

         Mai repede decat ma asteptam, a trecut si perioada de repaus. M-am bucurat de ea, sincer. A fost binevenita. M-am odihnit, am rezolvat si unele treburi... Mai am unele nerezolvate, dar nu au intrat zilele in sac :) Important este ca incep o noua etapa din viata mea, calma si linistita, plina de optimism si energii pozitive. Mi s-a spus, la un moment dat, ca "mai tempereaza optimismul ca o sa te cam doara fundul cand ai sa cazi!" M-am gandit si m-am razgandit si am zis "si ce daca?" Am fund mare, poate atenua caderea :))) Am o viata de trait asa cum vreau eu si daca o vreau optimista, atunci asa sa fie!
        De curand a decedat un vecin de-al meu. 48 de ani, infarct in somn. Vanduse omul apartamentul de pe scara cu mine si se mutase la curte. A muncit ani intregi sa faca o situatie, casa frumoasa, gospodarie... Nu am auzit sa-si fi facut un concediu pe undeva, cum de altfel, nu am auzit sa se fi certat vreodata cu cineva. Munca din greu, gospodaria si familia au fost toata viata lui. Pentru ce? Pentru ca sa moara la 48 de ani, sa lase o vaduva cu un copil in primul an de facultate si o mama distrusa. Era genul de om pe care nu il vedeai plangand, dar nici razand. 
         Ce-i drept, e al treilea deces din ultimii doi ani, care ma marcheaza si care ma face sa ma gandesc si mai mult la felul in care imi aleg sa traiesc. De aceea aleg sa traiesc fiecare clipa, fix asa cum simt, chiar daca asta este total pe langa regulile societatii. Vrei sa ma barfesti si sa ma acuzi, societate? Atunci hai sa-ti dau motive :))))
         Si pentru ca voi, cititorii mei, sa nu plecati cu gust amar, de aici, aveti bonus un cantec. Nu imi place cantareata prea mult, dar imi place cantecul in sine :)


joi, 18 februarie 2016

Scurt si la obiect

          Mai lume draga, nu ma da la disparuti. Inca :))) Nu stiu cum reusesc eu sa fac lucrurile alandala, cert e ca reusesc. Multe planuri mi-am facut eu pentru luna in care stau acasa... putine am indeplinit :))) Uite ca mai am o saptamana si incep lucrul, iar eu am facut prea putin din ce mi-am propus. Nu va ganditi ca am hibernat... :))) Pana si ursul a iesit din barlog...
         Ce am facut? In primul rand mi-am strans adeverinte si dovezi de vechime in munca de pe la locurile de munca. Era o problema cu notariatul din Topoloveni, pentru ca s-a inchis, titularul fiind decedat, si nu putea sa-mi elibereze adeverinta. Am rezolvat-o, pana la urma, la Camera Notarilor. Stransesem actele pentru somaj, dar m-am razgandit. Pentru 20 de zile de somaj, nu avea rost sa mai fac dosar :) 
         Am fost la RAR cu gargarita. Am avut emotii de parca imi era copilul in examen, asteptand sa mi-o dea si mie de la verificari. Slava Domnului ca nu au fost probleme. E o diva, draga de ea. De fapt, asa are si numarul DYV. :))) Am fost intrebata de unde DYV? Raspunsul... o diva care conduce o alta diva. Gargarita si cu mine... doua dive :)))) si pare ca ne intelegem din ce in ce mai bine.
        Deci, acte de vechime, acte pentru inscriere masina... hartii si alergatura mai mult decat planuisem.
        Si ce credeti ca mai facui? Ma intorsei la scoala lumeeee :))) Fac un curs de responsabil de mediu. Aveau nevoie de un responsabil de mediu la ferma si... m-au trimis pe mine la scolit. Sa refuz eu scoala, mai ales pe banii firmei? Ar fi o mare prostie :))) Deci drumuri la Pitesti, acasa invatat, ca nu imi place sa ies asa cum am intrat la cursuri, adica fara nimic in minte si... pregatesc lucrare de diploma :)))
        Vedeti ca am dreptate cand spun ca nu am facut ce aveam planificat? Sa mai scriu aici... de unde timp? Saptamana viitoare iar cursuri, iar lucrare, pregatit dosarul de angajare si cam gata. La 1 martie sunt in campul muncii, la propriu. 
          De nu as uita sa duc la croitorie o haina de imitatie de piele care imi e mare si la care nu vreau sa renunt.  Imi trebuie si mie o secretara :))))
          Hai si sa auzim de bine, mai lume!

vineri, 5 februarie 2016

Inca unul

          Mai vand un pulovar tricotat manual, culoare verde deschis. L-am facut pentru mine, dar am slabit, nu am apucat sa il port si e pacat sa-l stric. Marime peste bust 63-67cm, lungime 68cm, Maneca e putin cazuta si are 55cm.

Detalii aici sau aici

miercuri, 3 februarie 2016

Fericire :)

        Lume, sunt fericita! Da' ce credeati ca impart cu voi doar tristetile? Nuuuu... Poftiti de va bucurati cu mine! :) 
         Am fost astazi la viitorul loc de munca. Nu am inceput inca, doar asa, in vizita. Vizita de lucru :))) Nu ca nu ar fi nevoie de aranjat hartiile, dar inca se reamenajeaza, se compartimenteaza salile, birourile si toate camerele. Viitorii mei sefi pareau ca se bucura si ei ca vom lucra impreuna. Am fost primita intr-un mare fel. :) Un fel care m-a facut sa uit modul urat in care erau tratate angajatele, la "notariatul iadului". Voi fi secretara a doi directori, economic si administrativ si voi avea in subordine doua fete. Probabil ca si hartiile medicului veterinar vor ajunge tot la mine, caci da, viitorul job este la o ferma de vacute. 
         V-am spus ca fac schimbari majore? Iata schimbarea. Voi sa nu faceti ca unele dintre prietenele mele si sa va vina in minte doar mirosul de balegar, cand va ganditi la ferma. :))) "Incurajarile" lor au fost niste strambaturi de nas :))) Am fost azi si am vazut. E ceva noroi, ca abia s-a topit zapada, dar urmeaza sa betoneze toata zona, mai vine si ceva iz de balegar, cand bate vantul dinspre el, se mai simte si un oarecare miros de lapte... dar lume, ma va vedea si pe mine soarele si eu pe el :))) In cele mai adanci ganduri ale mele, imi spuneam ca, daca ar fi sa pot sa o iau de la capat, as face ceva in agricultura... Uite ca incep la zootehnie si voi invata despre cultura cerealelor, despre cresterea vacutelor si altele adiacente, chiar daca asta nu intra in fisa postului meu...  Mi s-a promis ca ma vor invata sa merg pe tractor si combina, daca  vreau. Bineinteles ca vreau :))) Vreau sa invat multe in viata asta, sa nu treaca degeaba pe langa mine. Schimb prefixul in acest an, imi schimb viata cu totul... 
          Eu imi mai doresc doar sa pot sa fiu competenta si capabila sa fac fata schimbarii si, de asemenea, sa fiu buna, blanda si rabdatoare cu fetele din subordinea mea. Nu vreau sa fiu o sefa rea. Viata e prea scurta ca sa o umplem cu rautati...
          Ca o concluzie, aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se intample. Ganditi pozitiv!

duminică, 31 ianuarie 2016

Schimbare

          Ioi, mai dragilor, cum mai trece timpul asta... Parca ieri va ziceam ce "bine" imi merge la serviciu :))) M-au prins intamplarile in valtoarea lor si nu mi-am dat seama cum au trecut zilele. Ce credeti voi ca am mai facut? Sunt convinsa ca nu ghiciti. :))) Mi-am schimbat statutul de la secretara intr-un birou notarial, in persoana fara job. Dap, sunt acasa, in pauza. Nu am mai suportat felul in care noi, angajatii, eram tratati, si am rispostat. A ajuns "draga" mea sefa se se ia direct de mine si am luat atitudine. Nu poti sa fii nestimtita, madam, cu mine, si sa nu auzi ceea ce am de zis. Faptul ca sunt rabdatoare, indulgenta, optimista si cu zambetul pe buze tot timpul nu inseamna ca nu pot sa-ti intorc jignirile si energiile negative pe care le-ai trimis spre mine tot timpul. :) Asadar eu sunt in pauza pana la 1 martie, ea nu are cu cine sa lucreze actele si nu poate angaja, pentru ca plecarea mea s-a facut cu somaj. Singurul meu inconvenient e reducerea financiara, dar nu-i nimic, trecem si peste asta. Nu e dracul chiar atat de negru. :) In schimb ma regasesc, ma odihnesc, imi fac ordine in lucruri si in minte. Am agenda mai incarcata decat daca as fi fost la serviciu. :))) Nu stiu cum reusesc...
          In saptamana care urmeaza am de umblat dupa adeverinte de vechime de la biroul din Topoloveni, trebuie sa iau ultimul rand de numere rosii pentru Gargarita, ca mi-au expirat joi, apoi sa fac programarea la RAR. Pana la 1 martie trebuie sa inscriu masina definitiv. Noul meu job depinde de naveta cu masina proprie. Nu exista mijloc de transport in comun pana acolo. Asadar, Gargarita si cu mine vom fi cele mai bune prietene :)))
          Uitandu-ma in urma, la ultimele zece zile, imi dau seama ca, faptul ca am plecat din "notariatul iadului" e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Daca in primele doua zile mi s-a parut aiurea sa nu fiu pe fuga dimineata, acum resuesc sa imi incep ziua lenevind si citind pe net, in pat in prima ora, apoi gasesc micul dejun gata preparat si beau cafeaua in tihna, consultandu-mi agenda, vorbind la telefon, citind iar tot felul de chestii pe net sau pur si simplu citind o carte in balcon, in bataia razelor soarelui. Ador sa citesc in balcon, asa ca ma voi bucura de asta, cat de mult pot :) Am crosetat,m-am mai jucat cu margelele, ceva craft...  Daca se va usca putin pamantul, voi face calatorii scurte pe dealul ce margineste orasul. Am nevoie de miscare in aer, la soare :)
          Nu militez pentru o viata fara job dar va indemn sa va bucurati, ori de cate ori puteti,  de tot ce va inconjoara, de liniste si de lucrurile marunte. Nu suntem trimisi pe lumea asta doar sa facem bani sub orice forma, ci sa-i facem cu demnitate si sa-i cheltuim cu mintea in creier, fara prietenul Alzheimer si fara un atac cerebral. Daca va fi asa cum se prevede si, la varsta pensionarii mele, nu va mai avea cine sa plateasca pentru pensia mea, prefer sa am mintea limpede si sa pot lucra pana mor. Nu vreau sa ajung o leguma din cauza unor oameni care nu stiu ce inseamna sa fii om.Nu vreau sa imi irosesc viata din cauza unora care nu stiu sa si-o traiasca frumos pe a lor. :)
         Ma opresc aici, altfel incep sa-i concurez pe marii filosofi :))) V-am pus la zi cu stirile, voi incepe sa pun si poze cu ce am lucrat :)
          Sa aveti o saptamana urmatoare plina de voie buna, de cantece vesele, de zambete, de mici bucurii si de mari iubiri!

marți, 19 ianuarie 2016

Marti fara serviciu

          Mai lume draga, fuse marti si eu am stat acasa. Nu ca fuse ger si nici ca sa scap de ceasurile rele. Pur si simplu s-a hotarat in cadrul firmei reducerea normei de lucru. Eu sunt prima care a stat acasa, pentru ca prefer sa ma duc zi intreaga, nu sa merg 40 de km zilnic si sa stau patru ore. Deci maine sunt in campul muncii. Sa mai spun ca nu ma trage inima sa ma mai duc? Nu cred ca e cazul. Se intelege. 
          Ieri, cand sefa a adus ideea in discutie, s-a facut asa o harmalaie... Vorbeau trei femei (sefa si doua colege) una cu vocea mai ridicata decat cealalta, incat nu am mai putut sa le urmaresc discutia. Am simtit ca ametesc si toate cuvintele se transformau in sunete ascutite care imi bombardau creierul. Pur si simplu nu mai reuseam sa procesez informatiile, din cauza tonului. Sunt eu defecta, sa ma caut pe la medic... sau sa le trimit pe ele la un curs de autoeducare? :))) 
         Eu am fost intrebata daca sunt de acord si am spus "da". Oricum, intre asta si somaj, aleg reducerea normei. Nu mai mor o luna. La 1 martie am zburat spre noul job. Nici nu am timp de facut actele pentru somaj, ca trebuie sa il intrerup. :)) Sa va mai spun  ce fericire si ce miere in  glas avea sefa dupa ce am fost de acord cu ea? :)))
           Deci, am zis "da" jumatatii de norma gandindu-ma la fetele pe care le vor face sefii cand le voi da vestea ca plec si ies definitiv din sistem. Iesirea mea poate fi luata ca un esec, pentru ca e al naibii de greu sa formezi o secretara de birou notarial, mai ales ca eu stiu si secretariat, si concepere acte si tehnoredactare si arhiva. Am capacitatea sa organizez singura un birou :) 14 din 15 ani de notariat, am fost singura secretara in birou. Cum s-ar spune, am fost sefa pe tarlaua mea :))) Va mirati ca sunt modesta? V-am mai spus ca m-a facut mama frumoasa, desteapta si modesta :)))
        Una peste alta, ce credeti ca am facut azi, daca tot m-a lasat sefa, cu bunatatea ei, acasa? Mai nimic. Intr-o zi in care eu aveam planuri de facut hartii la birou, nu am reusit sa-mi fac un plan pentru acasa. Mi-am infipt fundul in scaun la bucatarie, mi s-a servit micul dejun si cafeaua pe la ora 10, pen' ca atunci am catadicsit sa ma cobor din pat, am vazut filme pe laptop si am frecat o croseta incercand sa pornesc o noua caciulita. Ca sa fiu sincera, nici la 10 nu m-as fi coborat din pat. As fi preferat sa dorm si sa ma trezesc la 1 martie :))) Ei bine, nici vecinii de la etajul 1 si nici cei de la 4 nu au avut mila de nervii mei :))) Unii reamenajeaza apartamentul si altii pun centrala termica. E super cand simti ca se darama blocul si tu poti sa iesi din casa doar daca imbraci sapte cojoace ca Baba Dochia... :)  Din cauza de lene, mi-am pus castile pe urechi si am atenuat zgomotul. Decat sa ma imbrac sa ies, mai bine aud filmele in casti :))) Ce face lenea, pardon, nevoia, din om... :)))
         Si maine la job iar joi probabil ca voi fi acasa. Trebuie neaparat sa fac un program pentru zilele in care stau acasa pentru ca ma simt ca o corabie in deriva. Dintr-o data am prea mult timp liber, ca tot ma vaietam ca nu imi ajunge. E adevarata treaba cu "ai grija ce-ti doresti" :))) Si daca tot e adevarat, imi doresc sa ne fie bine tuturor! :)
XkwUDlfzUvthRAroQ8vpMMaJ5VrgyuXgstxpBlt-

duminică, 17 ianuarie 2016

Dare de seama :)

          Din fericire am reusit sa supravietuiesc primei saptamani de lucru din an. Greu, dar am reusit. Daca as fi fost la vechiul loc de munca, nu m-as fi vaietat. Cine ma stie, stie ca nu ma vaiet usor, dar acum chiar am suportat cu greu. Inca suport cu greu zilele de serviciu, chiar daca am pe fata acelasi zambet fericit si sunt pusa pe glume din orice motiv. In interior sufar. Ma omoara vaicarelile unora care au venituri pe care eu nici nu le visez. Nu pot intelege cum se folosesc de fiecare factura pentru a se lua "cu mainile de par". As vrea sa-i vad cum s-ar descurca cu salariul pe care il primesc eu. Bineinteles ca despre sefii mei vorbesc, care tot ameninta cu reducerea normei de lucru si se vaieta ca nu sunt acte, timp in care mie imi creste mormanul de dosare. E drept ca se misca putin mai greu lucrurile acum, din cauza noului cod fiscal si al termenelor de eliberare a actelor de la cadastru, dar se misca. Nu se mai fac actele in doua zile, dar se fac in patru. Nu, nu e de ajuns. Actele trebuie facute ieri :))), dupa gandirea sefilor mei. Bine, gandirea asta vine dintr-o avaritie pe care nu am mai intalnit-o la nimeni pana acum. Si daca toate astea nu erau de ajuns, nervii si agitatia sefei, mai ales, pica pe angajate. Pe mine inca nu m-a luat dracu' n  direct, probabil din cauza felului meu de a fi calma si zambitoare, dar ma deranjeaza toata incordarea creata cu celelalte colege. Am mai lucrat si eu, in viata asta, si cu alti sefi, dar un asa mod de a desconsidera angajatii, nu am vazut niciunde. Nu e normal un astfel de comportament cu cel care iti aduce veniturile... Miercuri am plecat de la birou tremurand si cu tamplele aproape pocnind de durere. Cand am ajuns acasa nu as fi vrut decat sa ma pun intr-un colt si sa ma jelesc. Pe mine si pe colegele mele care fusesera facute de doi lei. M-am adunat si am hotarat: schimb locul de munca, chiar daca asta inseamna sa invat alta meserie. Pana la urma, am doua maini, doua picioare, un cap pe umeri, m-a facut mama frumoasa, desteapta si modesta, de ce sa nu o iau de la capat? :) A doua zi am aruncat unditele si am dat sfoara in tara. Am primit deja o oferta :) Voi vorbi despre ea la timpul potrivit. :)
          In alta ordine de idei, joi si vineri am fost la job cu masina mea, fara sa fiu insotita. Cum adica? Adica am luat permisul in noiembrie, in decembrie mi-am luat un Opel Corsa C si cat a trebuit sa sofez eu, am sofat insotita de sot, care, culmea, se dovedeste a avea multa rabdare. Cred ca m-a luat in serios cand i-am spus ca daca nu are rabdare si ridica vocea, gasesc un altul care sa ma insoteasca peste tot si ma inteleg cu el la plata... :)))  Acum nu mai este cazul, ca am inceput sa plec singura. Joi seara imi spunea sotul, ca nu multe femei care iau permisul merg direct in Pitesti, la aglomeratie. Intai se obisnuiesc prin zona si abia mai tarziu se duc in orase mari. Uite ca eu sunt mai cu mot si ma infig direct in aglomeratie. :))) E drept ca inca mor de frica, dar ma cunosc si stiu ca fara exercitiu nu am cum sa ma obisnuiesc. Si daca nu ma obisnuiesc acum in aglomeratie, atunci cand? Cea mai tare faza e ca vineri, dupa ce mi-am innebunit colegele sa-mi aminteasca sa trec pe la peco, in drumul spre casa, am trecut foarte frumos pe langa benzinarie si mi-am adus aminte abia acasa :))) Sunt soferita model :))) 
         Maine iar e luni si incepe alta saptamana. Sper sa o suport mai usor, mai ales ca ma gandesc ca va veni momentul in care voi pleca din acest birou. Voi mai sta o luna, dar, in final, voi scapa. Schimbari multe la 40 de ani :)))
        Din cauza zapezii, urmatoarele zile voi merge la serviciu cu maxi. Recunosc ca nu sunt pregatita sa plec cu masina pe polei, mazga si ce s-o mai forma pe strada, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ar trebui sa deszapezesc locul de parcare la birou. Nu-i nimic, se odihneste si Gargarita. Da, Gargarita e masina mea :))) 
           Daca vedeti ca nu scriu nimic pe aici, nu va speriati. Nu am abandonat blogul, doar vin acasa atat de obosita psihic, incat nu sunt in stare nici macar sa gandesc, sa  nu mai vorbim de scris...
          Acestea fiind zise, va doresc sa aveti o saptamana in care sa va puteti bucura de cele mai marunte lucruri si sa aveti parte de multe momente fericite!
r4wkhBkDPaAApZkoBRUt2MK7FWMkrziYN6Fwq_Ol

duminică, 10 ianuarie 2016

Duminica cu ochelari

          Desi sunt mioapa de pe la  10 ani, am avut norocul sa nu imi creasca dioptria cu viteza. Mi-a crescut, in schimb, dorinta de a avea mai multe perechi de ochelari, chiar daca au toti aceleasi dioptrii. Pe langa ochelarii obisnuiti, mai am si doua perechi de ochelari de soare, cu dioptrii. Cele care purtati ochelari, nu va feriti sa incercati si ochelarii de soare. Nu sunt atat de scumpi, daca mergeti la un cabinet fara prea multe fitze si daca nu aveti o dioptrie foarte mare. Cu cat e mai mare dioptria, cu atat sunt mai scumpi ochelarii, pentru ca trebuiesc lentilele subtiate bine si presupune munca mai multa.
          Asadar, daca din anii trecuti aveam o pereche cu rame negre si lentile heliomate + o pereche cu rame roz si lentile roz + ochelari de soare, maro
           in 2015 am adaugat colectiei, unii cu rame auriu sters si brate imitatie de fildes + unii de soare, negrii.
          Urmeaza sa pun la colectie si unii mov.  Inca nu am gasit rama potrivita. :) Voi v-ati oprit la o singura pereche sau faceti ca mine? Dar ochelari de soare cu dioptrii ati incercat?

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Sambata relaxata :)

          Fire, croseta, ceai, seriale = relaxare. :)
        Profit de inca doua zile linistite. De luni nu mai am scapare, voi incepe si eu serviciul. Ma gandesc cu groaza la stresul si agitatia care ma bombardeaza in fiecare zi la actualul loc de munca. Imi este dor de vechiul meu job, unde, chiar daca aveam mai multe responsabilitati, macar eram lasata sa le indeplinesc linistita. Sper sa rezolv situatia asta, in curand. Pentru ca nu pot schimba oamenii, pot schimba locul :) Pana atunci, sa profit de liniste, zic...

         „Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...”                   William Shakespeare
          Am gasit acest citat, ieri. Nu contenesc sa-i dau dreptate domnului Shakespeare. Stia el ce spune :)

joi, 7 ianuarie 2016

Bijuteria de joi

          Pentru ca tot aveam initiata ideea de "bijuteria de joi", profit si va arat azi ce am mesterit ieri. Cum spuneam, nu am putut sa stau degeaba. M-am invartit printre fire, le-am facut inventarul, le-am asezat, am numarat margele si nasturi, le-am aranjat si pe ele, dar atat. Nu am rezistat si m-am jucat cu ceva perle mallorca si ametist. La inceput am fost reticenta in a le alatura unui lantisor si unor accesorii de culoarea bronzului, dar ma bucur ca am indraznit. Imi plac combinatiile neconventionale.


          Bijuteriile nu au dimensiuni mari, dar nici minuscule. Sunt atat cat sa atraga privirile dar sa  nu streseze privitorul. :) Daca vreti sa le purtati, sunt la vanzare aici si aici 

miercuri, 6 ianuarie 2016

Timp liber :)

          Am avut norocul sa fiu "lasata la vatra" si ieri si azi. Sefii mei au considerat ca nu e cazul sa bat masina vreo 20 de kilometri pana la serviciu, pe timpul asta, mai ales ca nu avem acte programate si noul cod fiscal ne tine putin pe loc. :) E drept ca doua dintre colegele mele sunt la birou pentru ceea ce inseamna arhiva si situatii statistice, insa eu am avut norocul sa scap de toate astea, in momentul in care care m-am mutat in actualul birou. Deci, nu sunt acte programate, ia Cristina de stai acasa! Poate ma lasa definitiv la vatra :))) ca sa am un motiv serios sa ies din sistemul asta, pe care, sincer, nu il mai suport. Insa asta e alta discutie. :)
          Ce vreau sa aduc in discutie acum, e faptul ca ieri am reusit sa termin o caciulita inceputa in primavara anului 2015, dar abandonata. M-a relaxat. Uitasem cat e de bine sa crosetezi :) Voi incerca sa termin, rand pe rand, toate proiectele incepute si abandonate. 
           Iaca dovada:
          Caciulita este de vanzare. Detalii aici sau aici
          Pentru ca nu am chef de apostrofari de genul "e Boboteaza, nu se lucreaza, vei fi pedepsita" tin sa precizez ca am lucrat ieri, 05 ianuarie. Bineinteles ca nu am nici o jena sa crosetez in zi de sarbatoare, dar locuiesc cu "salvatoarea sufletului meu", respectiv mama, care e in stare sa faca infarct daca ma vede prestand cand ar trebui sa ma plictisesc, pentru ca "asa zice la carte" :))) Si cum mai am nevoie de mama si nici chef si bani de inmormantari nu am, promit sa nu pun mana pe croseta nici azi si nici maine :)

luni, 4 ianuarie 2016

Croitorie-fete de perna

         Pentru ca am avut norocul sa fiu libera astazi, am profitat si am rezolvat unul dintre lucrurile care stau cam de multa vreme, pe lista mea cu "de facut". Nu stiu cum e in alte case, dar eu sunt nevoita sa innoiesc lenjeriile din cauza fetelor de perna. Ele se duc primele. :) Tinand cont de faptul ca am inlocuit cearsafurile de pat cu cearsafuri cu elastic, tip husa (pentru ca ajungeam sa dormim pe saltea), am ramas cu cearsaful de pat nefolosit. Ei bine, azi l-am folosit. Am facut fete de perna. Patru, sa tot schimb, pana s-o duce cearsaful de pilota :)) 
        Nu am avut vreun tipar. Doar am masurat o alta fata de perna, mi-am notat, apoi am infipt foarfeca in material :) Am prins in bolduri si am cusut. Le-am facut si margine fantezie :) ca tot era prima data cand faceam fete de perna. :)))
        Ce am observat, a fost faptul ca, desi nu am mai cusut nimic, de multa vreme, reusesc sa tin cusatura dreapta, chiar daca ultima data mi-a fost foarte greu. Mama spune ca e din cauza sofatului :))) Asa o fi, daca spune mama...
         Iaca si poz(n)e :)





duminică, 3 ianuarie 2016

Decoratiuni din margele

          Am obiceiul ca, in fiecare an, sa cumpar o singura decoratiune pentru bradul de Craciun. Cum in acest an nu am ajuns la nici un targ de produse handmade iar ofertele din magazine nu m-au atras, mi-am facut singura decoratiuni, din margele. Bineinteles ca pot fi puse si ca altfel de decoratiune, nu doar pentru brad. :)
          Vi le arat si voua, chiar daca a trecut Craciunul. Mai bine mai tarziu decat niciodata :)))

          Pentru mine am pastrat doar doua, cate o bucata din fiecare model, iar restul au fost facute cadou, sa se bucure si altii de ideile mele :)

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Daca...

          Daca ar fi sa motivez faptul ca am lipsit atata timp si mi-am parasit blogul, as scrie un roman in cateva volume. :) Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca a fost unul dintre cei mai grei ani din viata mea. 
         Multe schimbari, multe intamplari, fericire si tristete, zambete si rauri de lacrimi, succes si esec, usi inchise si usi deschise, suturi in fund si pasi inainte, dezamagire si speranta, sanatate fizica si depresie crunta, pierdut prieteni vechi si castigat prieteni noi, am urat si am iubit, dar peste toate astea, m-am descoperit pe mine, femeia de aproape 40 de ani. Am descoperit ca pot trece peste multe intamplari rele sau bune, ca nimic nu trebuie sa conteze pentru mine, ca mine :), ca trebuie sa fiu ingaduitoare si cu mine, nu doar cu cei din jurul meu, ca trebuie sa-mi accept si propriile-mi esecuri, nu doar pe cele ale celorlalti, ca sunt om si am voie sa gresesc, ca viata mea trebuie traita dupa propriile-mi reguli, ca umorul mi-a fost, imi este si trebuie sa-mi ramana icoana. Am descoperit cum e sa fiu feminina si adorabila si cum sa ma folosesc de asta :), am redescoperit puterea zambetului si arta conversatiei, am descoperit ca m-am transformat dintr-o femeie vulcanica intr-una foarte calma, ca pot fi toleranta si ca nu se intampla nimic daca lucrurile nu ies cum vreau eu si am redescoperit ca muzica si dansul vindeca ranile din suflet.
         Probabil ca, in timp, veti descoperi si voi omul care sunt acum, in postarile mele. Pe langa ceea ce obisnuiam sa postez, voi mai aduce, din cand in cand, ca subiect, intamplari din ceea ce am trait si opinii proprii, filosofii despre propria-mi idee de a trai.
         Unii dintre voi, cititorii mei, veti renunta sa mai treceti pe aici, datorita postarilor mele, dar sunt convinsa ca cei care veti considera ca merit, veti mai deschide acest blog, din cand in cand. 
          Deocamdata va spun doar atat: traiti-va viata ca si cand ati la petrecere!


vineri, 1 ianuarie 2016

01 ianuarie 2016


         Anul 2016 sa va aduca schimbari in bine, liniste sufleteasca si multe vise devenite realitate!
         Eu intentionez ca anul asta sa fie pentru mine plin de focuri de artificii. Oricat de zgomotoase ar fi intamplarile, sa pot sa vad frumusetea din ele.
         Incercati si voi!
         La multi ani!