Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

luni, 21 octombrie 2019

Mâncarea din săptămâna 14 - 20 octombrie

          Nu obișnuiesc sa fac un meniu săptămânal, dar recunosc că mă inspir din meniurile postate pe alte bloguri. Așadar, pentru inspirație eu scriu ce am mâncat deja :))) Nu știu cât vă va plăcea meniul, dar fac mențiunea că nu am nici o problemă să mănânc mâncare gătită de doua zile. De asemenea sunt într-o perioadă de ”fără carne” cu excepția peștelui. Nu mi s-a interzis, nu sunt bolnavă, e doar un moft de-al meu.

          Prin urmare:
LUNI          - mic dejun- brânză din lapte de capră și oaie, castravete și roșie
                    -gustare - câteva prune
                   - prânz - piure de spanac cu omleta
                   -cina -  macaroane cu brânză, la cuptor

MARȚI  - mic dejun- lapte dulce cu o felie de pâine cu unt și brânză
           -gustare - pateu cu brânză sărată
           - prânz - macaroane cu brânză, la cuptor și o nectarină
           -cina -piure de spanac cu ou prăjit

MIERCURI  - mic dejun- iaurt grecesc
                     -gustare - câteva prune cu covrigi de Buzău
                     - prânz - salată de vinete cu maioneză, roșie și brânză
                     -cina - salata orientală(cartofi, ceapă, măsline) cu salata de ardei copți și o nectarină

JOI                - mic dejun - iaurt grecesc
                     -gustare - baton de cereale fără zahăr
                     - prânz - salată de vinete cu maioneză, roșie
                     -cina - chifteluțe vegetale (cumpărate) cu sos (ceapă, morcovi, ardei, usturoi, un vârf de linguriță de pastă de ardei iute și pastă de tomate)
          Ca o mențiune, chifteluțele vegetale sunt cumplit de fade chiar și în sos, însă, dacă le zobiți în sos, în farfurie, sunt foarte bune. În plus, nu mai aveți nevoie nici de pâine pentru sos.

VINERI        - mic dejun- roșie mică, castravete, 1/2 ardei gras și un cub brânză topită
                     -gustare - baton de cereale fără zahăr
                     - prânz-salată de  roșii, castravete, ardei gras, măsline kalamata și brânză de oaie și capră
                     -cina - chifteluțe vegetale cu sos și un cartof mic fiert + banana

SÂMBĂTĂ - mic dejun- l-am sărit- m-am trezit târziu
                     -gustare - un ou fiert cu o bucățică de brânză
                     -prânz- salată de  roșii, castravete, ardei gras, măsline kalamata și brânză de oaie și capră
                     -cina - fish fingers  de somon  și humus cu castravete și ardei gras.

DUMINICĂ- mic dejun- l-am sărit- m-am trezit devreme, dar am fost cu mama la cumpărat de varză pentru iarnă.
                     -gustare - guacamole cu o felie de pâine
                     -prânz- fish fingers  de somon  și humus cu castravete și ardei gras
                     -cina - ciorbă de dovlecei si fasole albă fideluță, cu usturoi.
           Humusul și guacamole le-am făcut după rețetele Jamilei - humus și guacamole
          Cum spuneam în articolul anterior, gătesc puțin spre deloc :))) Dacă vă ajută cu ceva, luați de vă inspirați. Nu voi face un meniu în avans, pentru că nu mă pot ține de el. Ba nu îmi mai place ce mi-am propus să gătesc, ba mi-e prea lene să mă învârt pe lângă aragaz. Asta până când îmi ajunge domnul din dotare, acasă. Atunci iese gospodina din mine la suprafață căci (nu-i așa?) un bărbat se ține și cu o mâncare bună :))) 
          Voi ce gătiți repede și bun? 

marți, 15 octombrie 2019

Ce-mi doresc de Crăciun

          Știu ca este mult prea devreme pentru un așa articol, dar, ținând cont că am fost în septembrie  la Jumbo și angajații aranjau turnuri de cutii cu globulețe și decorațiuni pentru Crăciun, nu văd de ce nu aș da eu startul unor așa articole. În apărarea mea, menționez că  și la Jysk au adus decorațiuni pentru Crăciun. :) 
          Așadar, ce cadou îmi doresc de Crăciun? 
       Când eram la mama fată, îmi doream o vilă cu piscină. Mică și proastă mai eram. Acum nu mai vreau, pentru că sunt prea mari costurile cu întreținerea. Atât financiar cât și fizic. Financiar- nu am ajuns să muncesc să întrețin o casă, fizic- sunt lenea întruchipată, fac ceva doar dacă-i musai :))) Nu eram așa în tinerețe. M-am trezit odată cu anii adunați în vârstă. Nici măcar încă o cameră la apartament nu îmi mai doresc. Am învățat să nu mai cumpăr  lucruri inutile. Mi le confecționez singura :))) Glumesc. Am învățat să cumpăr ceva doar dacă îmi doresc acel lucru și peste câteva zile și am învățat să îmi organizez spațiul cât mai bine pentru mine.
         Țoale și încălțări... am grămadă... chiar mărimea mea... mare. Au fost niște vremuri când femeile grase îmbrăcau puținele haine cu croieli și imprimeuri urâte, găsite în magazine. Norocul meu a fost că am găsit o croitoreasă bună. Mai târziu, am descoperit magazinele online care s-au gândit să ii îmbrace frumos și pe grași. Când eram mică, și vedeam colege d-ale mamei cum își făceau în fiecare an câte o pereche de pantofi sau botine, pe comandă, la cizmărie, mă gândeam că sunt tare bogate, ajungând să aibă mai multe perechi de pantofi, datorită materialului trainic din care erau făcuți. Acum am și eu un ditamai dulapul cu încălțări. Nu sunt trainice să le dau de zestre, dar am. Sunt bogată, zău așa!!
         Bijuterii... îmi fac singură giogele. Nu port aur și nici argint, dar port cu drag un șirag cu mărgele din sticlă, frumos colorate și asortate. Poate că aș adăuga un ceas pe lista dorințelor, dar nu știu dacă l-aș purta. Mă mai gândesc.
         Parfumuri, cosmeticale... mi le cumpăr singură, că nu muncesc pe nasturi ci pentru bani. Sunt destul de ”basic” la capitolul ăsta, așa că nu e cazul de mari investiții. 
         Gadgeturi... să zicem că m-ar tenta o pereche de căști bluetooth pe care să le port când fac curat prin casă... însă, ținând cont că de curățenie se ocupă mai mult mama, nici astea nu își găsesc locul. În rest, am un telefon de cu doua generații în urmă, dar care își face treburile, am un laptop care îmi este de ajuns... și gata că mai mult... îmi prind urechile. 
          Aparate, vase și ustensile pentru bucătărie... am exact ce îmi trebuie și, ținând cont că pregătesc mâncare pe care să o fac repede, puțină și spre deloc... nu mai am nevoie de nimic. Chiar de nimic, pentru că, de-a lungul anilor, mi-am cumpărat cam tot ce am nevoie. Când ai peste 40 de ani și muncești din copilărie, lucrurile, obiectele, nu mai înseamnă mare lucru, nu te mai bucură.
         Și totuși...
        Recunosc că mi-aș dori ca fratele meu să-și ia soția și copii și să vină să petrecem Crăciunul, împreună, în casa copilăriei noastre. E drept că nu am putea readuce zilele copilăriei în prezent (când eram cumplit de săraci), dar am fi împreună. Din păcate, mama cumnatei mele e paralizată și ei nu o pot lăsa nesupravegheată. Dar poate, cine știe, le fac eu vreo surpriză :)
        Deci... da, e adevărat. Odată ce îmbătrânești, nu mai ai nevoie de lucruri, ci de persoane dragi, aproape. Eu am nevoie să îmi fac amintiri cu aceste persoane, pentru că da, când o sa devin senilă și plecată cu nenea Alzheimer, e posibil ca frânturi de amintiri să-mi mai treacă prin minte, nu obiectele.
         Și pentru că am găsit o postare frumoasă pe facebook, v-o las și vouă mai jos, pentru că, vrem sau nu, cu toții vom ajunge într-un astfel de moment.


        PS Voi ce vă doriți de Crăciun?


luni, 7 octombrie 2019

Din nou la DM

          După cum spuneam aici, sâmbătă, 05 octombrie, s-a redeschis vechiul magazin DM din centrul Piteștiului. Am fost, am văzut, am cumpărat. Nu am văzut niciodată atâta aglomerație la DM și coadă la case, dar reducerea de 15% din ziua respectivă, la orice produs cumpărat, a atras destul de multă lume, ca și pe mine, de altfel, Recunosc că am sperat că, fiind zi de redeschidere, au în stoc șervețelele universale și cele pentru pantofi și am avut noroc. Am găsit. Șervețelele universale au fost la 4,89 lei și am luat două pachete pentru mine și unul pentru colega de birou, iar cele pentru pantofi au fost 4,19 lei și am luat patru pachete, să am timp îndelungat.


          Am mai luat două soluții pentru spălat geamuri, pentru că domnul din dotare le folosește la curățarea parbrizului de insectele lipite. După cum spune el, bate detașat, soluția de la Sano. Am plătit 6,39 lei/ buc. Gelul de duș preferatul lui, cel albastru, a fost 5,99 lei. Șervețelele Touch au fost la 8,99 lei 1+1 gratis. Domnul meu le folosește pe drumurile lui, îi sunt utile în mașină. Tot pentru mașini am luat doua deodorante la 7,49 lei/buc. Au miros plăcut și rezerve.  La categoria deodorant, dar de cameră, am luat doua bucăți. Neutralizator mirosuri se numește și a costat 8,59 lei/buc. Și din astea, unul pleacă în mașina domnului meu, unul rămâne la baie, acasă.
          Pentru că tubul meu de fixativ e din ce în ce mai ușor, am luat unul de la Balea, gama pentru volum, la 9,99 lei/buc. Nu știu cum este, dar vom folosi și vom vedea. Tot în categoria ”încercăm” intră șervețelele demachiante Balea, cu apă micelară, fără alcool, potrivite oricărui tip de ten. Așa zice pe pachet. :) 6,99 lei/pachet a 25 șervețele. 

      
            Am mai luat o cremă de mâini cu ulei de argan si merișoare, la 5,99 lei. Am încercat-o, pentru mine nu e strălucită. Rujul Rimmel Stay Matte 810 a costat 22,99 lei. Din păcate, e doar numele de el. E cremos, e mat, are o culoare care îmi place foarte mult, dar nu e rezistent deloc la transfer și se strânge cumplit pe buze. Va merge la coșul de gunoi. :(
          Pentru răsfățul meu am luat masca de față cu colagen de la Elmiplant. Nu am mai folosit,  dar am folosit crema de față Elmiplant, cu colagen, pe care am recumpărat-o acum din DM. Pe vreme caldă/caniculară nu am obișnuit să pun nici o cremă pe față, pentru că îmi scoate tot felul de ”surprize” pe ten. Cum începe frigul, e musai să aplic o cremă, pentru că toată pielea mea are o cumplită tendință de uscare. M-am tot uitat după diverse creme, dar cum nu mă puteam hotărî, m-am oprit la ce am mai folosit - Elmiplant. Crema-24,99 lei. Masca 9,99 lei.
           Gelul de duș Balea Sensitiv, cel alb, l-am primit cadou. 
           După cum se vede, mi-am făcut ceva stocuri de produse și asta pentru că trebuie să merg vreo 20 de km până la cel mai apropiat magazin DM. Voi aveți magazin DM în apropiere sau faceți stocuri când prindeți ocazia, ca mine? 

joi, 3 octombrie 2019

Decorațiuni de toamnă în 2019

          Dacă anul trecut aveam ca decorațiuni de toamnă dovlecii pictați, în acest an am pus toamna pe o farfurie, cu câțiva dovlecei decorativi și un potpourri de toamnă, fără miros, cumpărat din Jumbo, la 9,99 lei. Dovleceii decorativi (așa erau prezentați la raft)cărora, în zona mea li se spune tărtăcuțe, au costat 1 leu/ bucată și i-am luat de la Auchan.

          Toamnă frumoasă să aveți! 🤗

marți, 1 octombrie 2019

Cumpărături DM

          S-a deschis un nou magazin DM în Pitești și, cum nu putea lipsi martie din post, m-am prezentat la noua locație, cu gândul să cumpăr ”decât”un gel de duș. Bineînțeles că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg și pe lângă gelul de duș, am mai cumpărat câteva produse de folos la casa omului, că nu știu când ajung din nou :)))


          Așadar, pentru gelul de duș, preferatul domnului din dotare, am plătit 5,99lei. Solutia pentru curățat geamuri, a fost 6,39 lei. Litrul de apă pentru fierul de călcat a costat 7,79 lei. Pentru că am umblat prin alte supermarketuri după loțiunea de corp Neutrogena și nu am găsit-o, am luat-o de la DM cu 29,99 lei. Am folosit-o deja și sunt foarte mulțumită. Mi se uscase pielea cumplit și doar în albul ochilor nu mă mânca. Și încă nu s-a răcit vremea. Uscăciunea am avut-o din cauza expunerii la soare, la vânt și apă sărată. Sper să am o relație de dragoste și peste iarnă cu Neutrogena...
          Am găsit șamponul Nivea pentru volum 250 ml la 13,99 lei și l-am preferat pe cel de 400 ml, care a costat 12,99 lei. :))) Bună afacere, nu?  Pasta de dinți Pearl Drops a fost la 9,99 lei dar nu mă întrebați despre efectele folosirii ei, pentru ca abia suntem la începutul prieteniei. Pot spune că nu face spumă prea multă dar, folosită cu periuța de dinți electrică, lasă senzația de dinți curați.
          Am mai adăugat o cutie de scobitori la 2,19 lei și un odorizant pentru wc la 5,99 lei, ambele pentru că trebuiau în casă :))) Pentru că nu se putea să plec fără lac de unghii de la DM, am mai luat două culori ”25 arabian nights”- indigo și ”41 big city vibes”- maro din gama Essence Shine Last & Go, la 7,99 lei, fiecare. Creionul pentru sprâncene a fost și el o necesitate și a costat 7,49 lei.
           Sâmbătă, 05 octombrie, se va redeschide vechiul magazin, care este încă în reamenajări. Voi încerca să merg, pentru că am nevoie ”decât” de șervețele pentru curățat pantofii și șervețele pentru uz universal, cu care șterg foarte bine aragazul. Sper să le găsesc, dată fiind redeschiderea, aceste șervețele nefiind de găsit oricând. În cazul în care sunteți din zona mea, aflați că în ziua redeschiderii, DM ofera 15% reducere la toate produsele, sesiuni gratuite de make-up, în intervalul orar 12:00 - 18:00 și un gel de duș Balea, cadou pentru fiecare client.
           PS  Voi reușiți sa luați fix produsul pentru care intrați la DM? 

duminică, 29 septembrie 2019

Vacanță în Bulgaria

         La două săptămâni după venirea din Macedonia, am plecat din nou la mare, în Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Da, știu că am fost și anul trecut acolo, dar, am vrut pe drumuri oarecum bătătorite. Recunosc că mi-aș fi dorit o săptămână la munte sau în Delta Dunării, dar am promis nepoților (copii fratelui meu) că-i duc la mare și m-am ținut de cuvânt. Partea haioasă este faptul că nici eu și nici partenerul de viață nu am crescut copii, dar acum plecam cu doi deodată. Partea norocoasă e ca nepoții au 13 ani, respectiv 7 ani, deci am avut cu cine ne înțelege... relativ :)))
          Am plecat luni dimineața, preferând sa mergem prin Vama Veche, având în plan să le arătăm copiilor marea, întâi la noi. Ne-am oprit pe faleză la Constanța, unde copii au fost uimiți de mărimea mării :)) și de cât de urât și jupuit este vestitul Cazinou din Constanța. Am mai văzut statuia lui Mihai Eminescu, Farul Genovez, Comandamentul Marinei (care i-a amuțit, la propriu, pe copii) și multe vapoare (care au adus o mulțime de întrebări)



          După un drum destul de lung (pentru copii) dar cu câteva popasuri pentru gustări și apă, am ajuns la Nisipurile de Aur, la Apart Hotel Golden Line. Am ales aceasta locație pentru că are apartamente și avea o ofertă bună pentru all inclusive. Problema este că, așa cum am găsit eu oferta, au găsit-o și alți români, mulți români... unii civilizați, alții deloc... ziceai că s-a mutat Mamaia de la Constanța la Nisipurile de Aur. Liniștea pe care o caut în vacanțe nu am găsit-o deloc, acum. 
         Hotelul a fost curat, lenjerii și prosoape schimbate, aspirat, ridicat gunoiul zilnic, apartamentul dotat cu aer condiționat în fiecare camera, seif, ditamai frigiderul, dacă aveai chef de gătit, oale, cratițe, farfurii, pahare, căni, etc. toate curate și în bună stare. Piscina avea mozaicul întreg, apa limpede, curată și la aceeași temperatură, continuu. Mâncarea a fost foarte bună, diversificată și multă, dar restaurantul prea mic pentru capacitatea de cazare. Se mânca în ture, lucru care nu mi-a plăcut. Nu mă simțeam bine să știu că altcineva abia așteaptă să mă ridic de la masă, mai ales că îl aveam pe cel mic, care se începea să mănânce înaintea tuturor și termina la 15 minute după ce am terminat toți :))) 
          La capitolul mâncare, copii mi-au pus capac. Le-am interzis să mănânce cereale cu lapte, pentru că asta e baza la ei, acasă. Am vrut să încerce și altceva. În plus, din a treia zi, nu i-am mai lăsat să-și aleagă mâncarea, pentru că nu au avut prânz sau cină fără cartofi prăjiți cu ceva carne prăjită. Când a aflat ta-su că cel mare a mâncat printre altele cașcaval, salată de vinete, orez, salată de varză și pește la cuptor, și-a făcut cruce. Acasă, copilul refuza așa ceva. Eu l-am mai învățat, în urmă cu ceva ani, să mănânce mai multe, dar ai lui au ”pus botul” că nu-i priește copilului și vomită, așa că nu au insistat. La mine nu merge. Știe că știu că își induce voma, așa că nu mai încearcă. :)))  Cel mic, în schimb, ca formă de protest, a lungit și mai mult timpul de masă, la modul în care mesteca o bucată până își mesteca limba, probabil. Am numărat până la 50, apoi am renunțat. Mi-am scos cartea din geantă și am citit, așteptând să termine. Și în ultima zi, tot așa ne-a făcut, sperând că cedăm, dat fiind că mai așteptau și alții să mănânce. Nu am cedat. Am numărat de la 1 la 100 și invers, în română și engleză și am așteptat...
          Bălăceala în mare sau în piscină, a fost la ordinea zilei. La plajă am preferat zona privată, chiar dacă pentru o zi, toți patru, am, plătit 72 de leva. Patru șezlonguri, două mese și două umbrele. Seara aveam nelipsita plimbare pe malul mării, prin nisip, și ne întorceam pe faleză, printre comercianți. Trebuie să recunosc că, la capitolul ”cerut în magazine”, frate-meu i-a crescut bine. Nu cer copii nimic,  ba chiar i-am îmboldit eu să le iau câte ceva. 
          De asemena, ne-am trezit pentru răsărit și pentru aerul de dimineață. 


          Le-am propus, la un moment dat, să mergem prin împrejurimi, să vedem ceva ruine, castele, muzee... n-a fost chip să renunțe la bălăceală. I-am înțeles. Era prima lor vacanță la mare. 
           Bineînțeles că nu au lipsit întrebările de genul ”Cât de lată e marea”, ”Cât de lungă e marea”, ”Cât de adâncă e marea”, ”Câți pești sunt în mare”, ”De ce nu sunt toate vapoarele la fel”, ”Cât de mare e o balenă”, ”Sunt balene în Marea Neagră? Dar rechini?”. Dacă la toate m-a ajutat ”taica Google”, la ”Cine a inventat marea” am clacat și am spus ”Inventatorul” :)))
          Una peste alta,a fost o vacanță plăcută, chiar dacă mie îmi venea să plec joi :)) E știut... nu am stare într-un singur loc. 
          Ca informații suplimentare, mare grijă unde lăsați mașina, în stațiune. Am văzut trei mașini (cu numere de România, bineînțeles) ridicate de pe stradă, nefiind parcate unde trebuie. E drept ca erau ditamai indicatoarele care te anunțau ca se ridică mașinile. Noi, nemaiavând loc la hotel, am fost îndrumați către o parcare privată, păzită, având camere video, și unde, după ora 21 nu mai intra și nu mai ieșea nici o mașină. Aici am plătit 12 leva /zi față de 15 leva/ zi, cât ar fi trebuit să plătim la hotel. Deci, tot răul spre bine. 
          Alta informație, de care trebuie să țineți cont, dacă plecați cu copii care nu sunt ai voștri, e că, pe lângă declarația părinților că sunt de acord să meargă minorii cu voi, dată la notariat, mai aveți nevoie de cazierul judiciar. Nu vă bazați pe ”merge și fără”, că nu merge. Nouă ne-au luat toate actele și ne-au tras pe dreapta vreo 10 minute, pentru verificări. Vameșii chiar își fac treaba și nu e cazul să riscați să vă întoarceți din cauza unei hârtii. 
          De întors, ne-am întors pe același drum și m-am bucurat foarte tare când am intrat în România și am scăpat de priveliștea tristă a unor case gri, cum sunt majoritatea, în Bulgaria.  
           Pentru anul viitor, avem în vedere încă o vacanță cu copii. Trecând peste toate, bucuria din ochii lor nu poate fi egalata cu nimic.  
           Săptămână frumoasă să aveți și poate îmi răspundeți și mie :Cine a inventat marea? :))))

miercuri, 25 septembrie 2019

Vacanță în Grecia și Macedonia (II)

        Macedonia sau mai bine zis Republica Macedonia de Nord nu are ieșire la vreo mare, dar împarte cu Albania, cel mai vechi și mai adânc lac din Europa- Lacul Ohrid, care se pare că găzduiește un ecosistem cu peste 200 de specii, lac a cărui culoare superbă nu pot să o descriu, și pe malul căruia ne-am cazat noi. :)
          Pe lângă culoarea superbă, lacul e unul dintre cele mai limpezi lacuri pe care le-am văzut.

          Pensiunea la care am stat era pare-se, o afacere mică, de familie, administrată de un domn care, conform vârstei, ar fi trebuit să fie deja la pensie, dar care muncea cu angajații, cot la cot. Lua comenzile, aducea comenzile, strângea vesela, scutura, făcea conversație cu turiștii... Până și de spațiul verde, se ocupa tot dumnealui.
          Am primit o cameră cochetă și curată, la mansardă, cu vedere spre munte, dar și spre lac.


          Și aici s-a făcut curățenie și au fost schimbate prosoapele, zilnic. Ca fapt divers, după  prima noapte, camerista, văzând pe noptiera mea o carte, mi-a adus veioză, să nu fiu nevoită să mă ridic din pat să sting lumina.
          Peste drum de vilă, se afla o mică plajă, lângă lac. Șezlongurile erau gratuite, la fel mesele și scaunele. Ca și în Grecia, nu am putut intra în apă fără cipicii speciali, lacul fiind pietros.



          Bineînțeles ca nici aici nu ne-a prins locul și am plecat într-o zi spre stânga, pe malul lacului, și am ajuns în Golful Oaselor. Aici am vizitat Muzeul Apei cu ale sale locuințe lacustre, restaurate după locuințele unui sat din epoca bronzului și expoziția de obiecte arheologice, scoase la suprafață de pe fundul lacului.









          A doua zi ne-am pornit spre dreapta, spre orașul cu același nume, Ohrid, unde, după un frappe la mal, am pornit în croazieră de șase ore pe lac.







          Primul popas a fost în Golful Oaselor, pe care îl văzuserăm cu o zi înainte. Ne-am bucurat că am făcut asta, pentru că mi s-a părut prea scurt timpul petrecut aici, pentru a putea vizita întregul Muzeu.
         Al doilea popas a fost la Mânăstirea Sfântului Naum, aproape de granița cu Albania. Nu mă întrebați despre Sfântul ăsta, că nu știu nimic și nici nu prezintă interes. Am intrat în lăcaș la insistențele lui B, care încerca sa se pună și mai bine cu mama :)))) Intr-adevăr priveliștea era superbă, mânăstirea fiind construită pe o stâncă și fiind una dintre celelalte 365 aflate în zonă. Pentru mine, marele merit al călugărilor e că... creșteau păuni

          Se plimbau păunii pe stradă, cum se plimbă câinii pe la noi. :)))
      În încercarea de a găsi un local unde să mâncăm ceva, în timpul popasului, am intrat în restaurantul de la poalele stâncii pe care era mânăstirea, care avea un parc superb și care găzduia o expoziție cu vânzare de bijuterii cu pietre semiprețioase. Aici am văzut cel mai lucitor onix negru, cea mai mare bucată de turcoaz natural ( pe care am văzut-o în viața mea), dar și vestitele Perle de Ohrid, obținute, pare-se, din prelucrarea solzilor unui anumit pește din lac. Nu am avut voie sa fac fotografii. 
         După alte două ore petrecute pe la masă și la plimbare de voie, ne-am întors în portul Ohrid. In plimbarea noastră, am trecut pe lângă pensiunea la care eram cazați, dar nu am reușit să o localizăm de pe vapor. Bag de seamă că eram cam pierduți în spațiu :)))
         De mâncat, am mâncat la o maaare terasă, ceva ce se vroia a fi produs tradițional. 


        După cum se vede, cantitatea pentru vreo patru frigărui d-ale noastre, pusă pe o singura țepușă, agățată într-un suport, cu o farfurie de cartofi prăjiți, muștar și ketchup. :))) Nu am reușit să halesc tot :))) dar măcar am încercat ceva tradițional.
        E drept, că și în Macedonia, exact ca și în Grecia, am încercat să mâncăm tradițional : omletă tradițională (bucăți de roșii și ardei, puse la copt în tigaie, peste care se aruncă ouăle bătute) ruladă de porc, ruladă de pui cu sos de ciuperci, coaste de porc ținute în nu știu ce marinată... Pizza lor nu ne-a plăcut. E mai bună a noastră :)))


          Salata lor era foarte bună, pentru că, pe lângă roșii, castraveți, ceapă, ardei, avea și mici feliuțe de vinete coapte dar dressingul (care nu știu ce mirodenii conținea) dădea tot gustul.
          Ca și atmosferă, ne-am simțit foarte bine și aici. Am găsit liniște, chiar dacă aceasta a fost grav tulburată de un grup din Timiș, într-o noapte.
         Nu as vrea să închei până nu vă arăt bolta din curtea pensiunii, formată din kivi și viță de vie, dar și un minunat culoar de hortensii.


         Ca încheiere, aș vrea să menționez ca macedonenii sunt oameni mândri. Se vedea mândria pe ei, când cereai un produs tradițional. Sunt și săritori, chiar dacă nu te cunosc. Am primit ajutor cu ceva fise la o spălătorie auto. De asemenea, sunt muncitori. Nu zic ca nu au și ei leprele lor, dar am văzut localități a căror principală activitate era exploatarea pietrei și a marmurei. În ciuda munților majoritari stâncă, macedonenii dizlocă stânca și construiesc drumuri. Pe unde prind pământ fertil au minunate livezi, în special de piersici. Și da, construiesc case frumoase și mai ales drumuri. Au autostrada care leagă Grecia, prin Serbia, de vestul Europei.
        Partea mai puțin plăcută a sfârșitului de vacanță a fost drumul de întoarcere, cu mai bine de două ore petrecute în vama Macedonia-Serbia, alte jumătăți de oră pierdute la casele de plată în Serbia și alte ore bune petrecute în vama Calafat. Slavă Domnului că, atunci când ne gândim la vacanțe, ne amintim, de obicei, ceea ce a fost frumos, altfel nu am mai ieși din casă. :)))

miercuri, 18 septembrie 2019

Vacanța în Grecia și Macedonia (I)

         Când am avut parte de evenimentul neplăcut cu cardul, respectiv când mi-au clonat șmecherii un card, mi-am promis că, dacă îmi recuperez banii, îi voi folosi pentru o vacanță în Macedonia. Zis și făcut. Când am primit banii, i-am redirecționat către rezervare. Nu mă întrebați de ce Macedonia. Pur și simplu pentru că așa am vrut. Un moft, în căutare de liniște. Și dacă nici eu nu îmi fac mofturile, atunci cine? 
          Prin urmare, am făcut rezervare pentru trei nopți la Villa Klia, aflată pe malul lacului Ohrid, în Macedonia. 
        Pe măsură ce se apropia vacanța, ne-am dat seama că, dat fiind faptul că urma să am toată săptămâna concediu, aveam mai multe zile libere. Astfel am ajuns să ne organizăm un tur: o noapte în Bulgaria, la Bansko, trei în Grecia la Makrygialos și încă trei în Macedonia. Pentru mine, asta e vacanța de vis. Nu pot să stau într-un loc prea mult...
            Așadar, am împachetat și am pornit la drum. Noi doi și atât.
         Prima oprire a fost la Bansko. Cum eu sunt omul vacanțelor de vară, e clar că nu mă voi deplasa ușor către munte, iarna. Drept urmare, am zis să vad Bansko pe timp de vară. Nu m-a impresionat foarte tare. Avem stațiuni montate muuult mai frumoase. Ce era de admirat, era faptul că mai toate construcțiile aveau balcoane și decorațiuni din lemn. În rest, localnicii păreau deranjați de turiști și erau puși pe jecmăneală. Așa ne-am trezit ca avem pe bon, la un fast food,  niște vafe pe care nici nu le-am cerut și nici nu le-am consumat iar la barul hotelului, restul ne-a fost dat cu o leva mai puțin. Hotelul din Bansko nu vi-l recomand. Am sa pun aici link, tocmai să-l ocoliți. El, ca și clădire și panoramă, este excelent.  Din păcate, curățenia lasă de dorit. Am găsit furnici în cameră, vesela era ciobită și de pe vremuri de mult apuse, restaurantul era cumplit de mic, pentru capacitatea de cazare, terasele pentru relaxare erau aproape inexistente iar ce era, erau cumplit de murdare. Am găsit dimineața, la cafea, sticlele, paharele și scrumierele pline, rămase de seara. Piscina avea bucăți de mozaic sărit și nici la capitolul mâncare nu stăteau prea bine. În plus, nu aveau pentru încălzire iarna, decât niște radiatoare anemice.  E mare diferență între turismul lor de munte și cel de la mare. Posibil sa nu fie peste tot la fel, dar noi l-am nimerit pe cel mai rău hotel :)))
Partea frumoasă:

          Am plecat cu drag din Bansko, către Grecia. Și puțin dezamăgită, recunosc. Mă temeam să nu fie o vacanță ratată, dat fiind faptul că o începusem cam prost. Îmi doream o vacanță tihnită.M-am bucurat, de asemenea, să ies din Bulgaria. Mi s-a părut o țară mai murdară decât a noastră, iar casele lor cenușii nu se ridicau deloc la frumusețea caselor noastre. 
          În schimb, mi-au plăcut casele grecilor. Toate aveau balcoane/terase mobilate și utilizabile. Nu erau doar pentru pus niște jardiniere cu flori, ci pentru mâncat, citit, socializat etc. În plus, grecii au un simt artistic bine dezvoltat. Pe lângă flori, aveau diverse obiecte de decor, făcute din te miri ce. Nu era nici un colț neamenajat, chiar dacă, la prima vedere, părea că obiectele sunt uitate/aruncate pe acolo...
          Am ales Makrygialos, în Grecia, tocmai pentru că are petice mici de plajă și am sperat la liniște, deși când am intrat în localitate, numai de liniște nu am crezut că voi avea parte. :))) Norocul nostru că Hotelul Achillion e undeva mai în capătul străzii și da, e cumva învăluit în liniștea binefăcătoare. Are bar și restaurant iar camera a fost model de curățenie. Am primit o cameră cu vedere la mare și ne-am bucurat, în fiecare dimineață de răsăritul soarelui. 

         După răsărit, ne luam tava cu frappe, apa și prăjiturile bonus, șezlongurile gratuite și ne priponeam pe plajă până la prânz. Menționez că a trebuit sa ne cumpărăm încălțări speciale pentru intrat în apă, nisipul fiind, de fapt, pietriș, iar tălpile noastre prea neînvățate cu mersul pe pietre.


          Mai aveau oamenii ăștia o terasă unde am pierdut cu drag timpul, pentru că, panorama în combinație cu decorul și amabilitatea personalului îți dădea senzația de ”acasă”.


           De mâncat, am încercat să mâncam cât mai tradițional posibil. Am luat musaca grecească, salată grecească, carne la gril, tzatiki, pește, giros, salată de vinete... 



           Desertul a fost întotdeauna din partea casei :) 
          Bineînțeles că nu ne-a prins locul și, dacă până la prânz eram la plajă, după prânz umblam pe coclauri. :))) Așa am ajuns la Salonic într-o zi și în altă zi la Paralia Katerini. La  Salonic, după ce ne-am plimbat prin oraș, am ajuns la Piața Kapani de unde am cumpărat (cum altfel ?), ulei de măsline, măsline, arahide în crusta de susan și săpun handmade cu ulei de măsline. Am mai văzut Biserica Sf Dumitru, Arcul lui Galerius și Rotonda lui Galerius, faleza,  dar am admirat blocurile cu balcoanele lor largi, pline de flori și mobilate. :)))) 
           Am suferit foarte tare, în acea excursie, din cauza căldurii. Deși telefonul meu arăta 33 de grade, pe mine curgea apa în râuri. Aveam o simplă rochie pe mine. Ne-am oprit la o terasă și nu am putut să nu observ fete îmbrăcate în blugi, cu tricouri și încălțări sport care nu păreau ca suferă. Ce înseamnă să fii născut și crescut în clima aia!!! În aceeași seară, la terasa hotelului, când ma bucuram de răcoarea unor 28 de grade, le-am văzut pe grecoaice cum se înfășurau în pături :))))
           Când am ajuns în Paralia Katerini, ne-am felicitat că nu am rezervat acolo vacanța. Hotelurile sunt aproape lipite unul de altul, că, dacă vreau să butonez telecomanda, risc sa-i schimb vecinului, canalul tv. Multă înghesuială, multă lume și... mulți români. :))) Mi-a plăcut, în schimb, drumul dintre Makrygialos și Paralia, fiind în mare parte, pe faleză, lângă apă și tot aici, am băut cea mai bună limonadă.

          Ce ar mai fi de adăugat, e că prin felul lor de a fi, un fel cultivat cu cap și bine pus în valoare, grecii te fac să te simți bine și să te încarci cu energii pozitive, oricât de negativist ai fi tu. Știu să te facă să mai vii, chiar dacă prețurile nu sunt tocmai mici. Starea de bine nu are preț. Am mai admirat la greci felul în care se îmbracă cumva, sport elegant, și  ies seara, la masă, în oraș. Se mișcă lent, fără grabă, stau de vorbă unii cu alții pe stradă sau până ajung la masa lor, unesc doua sau mai multe mese, doar pentru a mânca împreună cu oameni cunoscuți, vorbesc, zâmbesc și râd fără a fi exagerat de zgomotoși, fără a încerca să iasă în evidență.
        Ca relief, Grecia e majoritar stâncoasă, pietroasă, dar pe stâncile astea, locuitorii ei au știut să dezvolte turismul. În unele locuri se mai văd urmele crizei financiare, dar probabil că le mai păstrează spre aducere aminte.  
          Când a trebuit să plecăm, mi-a părut rău. Până acum, este singurul loc în care mi-am dorit să mai stau. Eram așteptați în Macedonia, insă...
          Va urma