Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 7 noiembrie 2018

Decorațiuni de toamna :)

          Cumva, pe repede înainte, până nu se termină și toamna, să vă arăt și decorațiunile mele de toamnă. Sunt una dintre femeile care își decorează casa în funcție de anotimp și zău că îmi place :) 
            Colțișorul de toamnă a fost decorat cu dovleci și frunze, în special. 
           Am luat doi dovleci de forme diferite, am vopsit unul mov cu dungi aurii si unul alb, cu buline colorate. Am folosit vopsea acrilica, iar pentru sclipici, doar glitter cu aracet. :) Pentru ca nu știam cum să fac bulinele colorate și pentru ca nu am alte ustensile pentru pictură, în afara de o pensulă, am tăiat dintr-un burete de vase, o bucată rotundă, pe care am înmuiat-o în vopsea și am aplicat pe dovleac.
          Am pus dovleacul mov pe un platou cu frunze, l-am înconjurat cu nuci și ceva mere, care, de fapt, sunt lumânări.
          Dovleacul alb, l-am pus tot pe un pat de frunze, dar cocoțat pe o oală de lut, din cea pentru sarmale (cică)  Iată:


          Alături de ele, am mai pus un mic cos cu frunze și un dovleac din pânză, umplut cu lavanda, și un fel de palet în miniatură, din lemn, pe care am așezat un aranjament cumpărat din magazin, cu ani în urmă

          Si arată cam așa:
          Dovleacul cu bube dulci (asa l-am poreclit pe cel alb) l-am pus lângă corpul de mobilă, pe jos... :)
            Voi va decorați casa, in funcție de anotimp/eveniment? Eu mă pregătesc deja pentru Crăciun :)

marți, 23 octombrie 2018

Weekend pe drum :)

          Ati auzit ca "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ"? Ei bine, daca nu, aflati acum. Exact asa este. Imi facusem planul ca weekendul trecut sa fie unul linistit si static. Adicatele sa stam acasa, la caldurica, la o cana cu lapte si cacao si la miros de lumanari parfumate. Nup, nu s-a intamplat. Dupa ce am venit de la cumparaturi, ne-am luat trei haine si cosmeticale, ne-am pus frumos in masina si am plecat spre Bucuresti. Ne-am gandit sa vedem fantanile si sa salutam si noi lumea pe la Palatul Parlamentului, asa ca pe la orele 23 pe un frig de noapte de toamna care prevestea o vijelie, ne facuram si noi aparitia in Piata Constitutiei.
          N-am stat prea mult. Atat cat sa admiram privelistea, lumea din jur, sa fumam o tigara si sa tremuram zdravan, ca deh, e mai de staif tremuratul la capitala :)))
          Si iarasi ne-am imbarcat, numai ca nu am pornit catre casa, ci catre Ploiesti, unde am ajuns dupa ce am trecut prin "ciclonul de toamna":))) cu un vant si o ploaie de nu faceau fata, stergatoarele de parbriz. Da' a meritat. Frumos oras Ploiestiul, vazut la 1 noaptea, luminat si spalat de ploaie, cand eram doar noi si cativa taximetristi pe sosea :))) Am constatat ca, daca vrei sa vezi un oras, in toata splendoarea lui, vezi-l cand cetatenii sai dorm. 
           Nu ne-am oprit la Ploiesti ci la... Sinaia. Pe la doua din noapte eram si noi cazati la primul hotel iesit in cale, Hotel Mara. Cald, placut curat, apa calda, lenjerie si prosoape albe... mmmm... nu ne-am mai fi dat dusi de acolo, daca nu incepeau sa chitaie soriceii in stomac. Am coborat la micul dejun unde aproape ca ne-a apucat rasul. Bufetul nu era foarte variat, dar nici nu mureai de foame. Daca nu esti mofturos din fire, gasesti ceva sa mananci. In schimb, farfuriile... farfuriile erau facute special sa nu faci paguba restaurantului. Mai tineti minte farfuriile de la seturile cu platou, pentru tort, de pe vremuri? Alea o idee mai mari decat farfuria de la ceasca de cafea? Fix ca alea erau. Cat sa-ti incapa un  ou prajit, o bucatica de branza si o felie de rosie :))) Noroc ca noi nu avem ca masa principala, micul dejun, ca cred ca ne lipeam de tavi, nu ne mai incurcam cu farfurii. :))) In schimb, am baut cafeaua pe terasa (sa tremuram si la Sinaia) ca deh... fumatori. Ne-am bucurat de priveliste. Ce se vede in poza e ceata, nu fum de tigari, sa ne-ntelegem...
          Si dupa ce ne-am potolit soriceii si plamanii, ba dupa ce am vazut prin lift afise cu oferta de Revelion, adica vreo 5000 de lei pentru 4 nopti la ast' hotel, ne-am luat catrafusele si am pornit iar la drum.
          Ne-am oprit la Brasov. Sunt indragostita de orasul asta. Nu e prima data cand ajung, dar abia acum am observat ca in balcoane nu se vedeau rufe intinse la uscat. Nu stiu ce ordine locala au, dar e minunat ca e respectata. Si din nou am colindat stradutele, am admirat casele cu detalii arhitecturale bine conservate, ne-am indragostit (pentru a cata oara, oare?) de terasele boeme, cu mese pentru doua persoane, si de micile ateliere de manufactura, si aproape ca ne-am ridicat palaria (metaforic vorbind) in fata localnicilor care deviau din drumul lor, sa puna tigara la cosul de gunoi. 
          Asa ca, dupa atata admiratie si mers pe jos ni s-a facut foame si am ales un restaurant cu specific romanesc, si am nimerit la terasa "La ceaun". Sa va spun ca am fost primiti de parca ne cunosteau ospatarii, de cand ii lumea lume? Asa am aflat ca mare parte din echipa e formata si instruita pe vasele de croaziera, ca unul dintre ospatari este, in cursul saptamanii, inginer de calitate si, in weekend este ospatar si ca mancarea este gatita in curte, la ceaun. Iaca haleala:
          Ma uit la poze si asa mi se face dor de un papanas... Voi nu va uitati ca ne-au dat sa mancam pe ziare. Alea de sub farfurii sunt, de fapt, meniuri, scrise in romana si engleza, pe hartie reciclata. Fumos, nu? Iar ca o haiosenie, sa stiti ca in meniu, la milk shake i se spune "lapte scuturat". M-am scuturat de ras cand am citit :))))
          Si de aici, ne-am luat drumul catre casa, pen' ca era drum lung si anevoios, iar noi mai aveam de onorat doua invitatii. Am mai oprit intr-o benzinarie, Petrom, parca, de unde m-am ales cu doua idei de aranjamente florale
          Iaca asa se duse si weekendul asta, cu noi pe drumuri, si aproape dormind cu capul pe birou, luni dimineata, dar nu-i nimic, va veni el frigul ala serios, care o sa ne tina cu lapte cald si papuci pufosi, in casa... 

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Dimineață liniștită de sâmbătă


        
          Odata cu trecerea anilor (ca sa nu zic de faptul ca imbatranesc), am invatat sa apreciez din ce in ce mai mult linistea diminetilor de weekend si ori de cate ori am posibilitatea, ies in balcon si imi beau cafeaua, insotita de o carte. 
          Primavara si toamna sunt anotimpurile excelente pentru activitatea asta, balconul fiind orientat spre est. Iarna, ma infasor intr-o patura pufoasa, imi lipesc talpile de calorifer si tot imi fac placerea de a bea cafeaua in balcon.Vara, in schimb, e crima si pedeapsa. Reusesc sa fac asta dar daca ma trezesc cand rasare soarele si sincer, nu prea reusesc. 
          Sper, in schimb, sa reusesc, in urmatorul an, sa reamenajez balconul, sa reorganizez spatiul de depozitare (ca, deh, asa-i la bloc) si sa il decorez cu mai multe obiecte in stilul romantic si shabby chic. Daca tot e rasfat, pai sa fie rasfat ... 
        Astazi mi-am facut un ness cu lapte si am citit, mangaiata fiind de un soare caldut, acompaniat de ceva nori si miros curat de dupa ploaie. Frumos mod de a-mi incepe weekend-ul, nu? 
          Voi aveti un mod preferat de a va incepe weekend-ul?



joi, 18 octombrie 2018

Noroc cu frica...

           Încercând să fac ceva curățenie în fotografii, am găsit-o pe cea de mai jos

 și mi-am amintit de o întâmplare petrecută în urmă cu vreo doi ani. 
          Într-o dimineață, șofând voios către fermă, având de-a stânga și de-a drepta, camp, era gata- gata să nenorocesc pe viată (și astea nu trăiesc putin) tot neamul de broaște țestoase care viețuiește în lacurile fermei, dat fiind faptul că era să trec cu roțile mașinii peste ele. Două la număr. Treceau drumul îndreptându-se dinspre lac, spre camp. Convinsă fiind că sunt prost orientate și că, de fapt, dorința lor era să ajungă acasă, le-am luat în mașină și m-am dus cu ele la birou. Le-am pus într-o cutie, am chemat un lucrător din bătătură, și l-am trimis degrabă, cu broaștele la lac. Mai târziu m-am gândit că, dacă broaștele alea erau un fel de Romeo și Julieta și au vrut să fuga în lume, le-am stricat eu tot planul.
          La ceva vreme, stand de vorbă cu o colegă, în curte, ii povesteam cum că am văzut un șarpe pe marginea drumului. Lucrătorul care dusese broaștele, auzind povestea m-a întrebat:
          -Vă este frica, de șerpi?
          -Ioi! Am fobie!!! am răspuns
Răspunsul lui a fost însoțit de o mare cruce: 
          -Slavă Domnului, altfel, ma puneați să-l duc și p'ăsta la lac!
          Asa că, noroc cu frica mea de șerpi, că a scăpat omul dus târâtoare la lac. In schimb, nu a scăpat de sarcina de a hrăni vreo luna de zile, o mâță vagaboandă :)))
          Asta e... viața la fermă :))))
😂😂😂

luni, 15 octombrie 2018

Impresii de dupa "maraton"

          Dupa cum spuneam in articolul anterior, sambata a fost zi de maraton in bucatarie. Recunosc ca nu m-am trezit chiar cu cocosii (m-am trezit cu gainile :p) dar am reusit sa fac tot ce mi-am propus, in timpul pe cere mi l-am alocat. Dupa cum spune mama, nu trec eu prea des la aragaz, dar si cand ma apuc, il exploatez la maxim. :)))
            Daca intr-o sambata obisnuita imi incep ziua cu un ness cu lapte, baut in balcon, in compania unei carti, de data aceasta, am baut "energizantul" printre oale si legume. Am  curatat, spalat, tocat, ras, fiert, prajit (stiti si voi cum se face) transpirat (ca fuse cald) ca sa scot la capat o oala de supa de pui cu taitei, un piure de spanac, la care sa "asortam" oua prajite, niscai orez cu pipote si inimi de pui, vreo trei cutii de fish fingers (luate din Lidl) si ceva macrou dat prin malai si prajit sarguincios pe ambele parti, asezonat cu sos de usturoi (facut in casa) si o mamaliga vartoasa, ca la munte.
            In caz ca ati gandit ceva de genul "aoleu cate mai mananca astia", va aduc la cunostinta faptul ca mare parte din mancare (inclusiv cele trei cutii de fish fingers), a luat drumul Europei, pe acolo pe unde umbla domnul meu, care, mai trebuie sa si manance.
            Dupa ce am terminat toate cele, am reusit sa ajung si la o prietena de-a mamei, care sta la curte si de la care am cumparat ceapa, ceva mai multa, ca deh, vine iarna (asta in caz ca nu stiati) si am primit si o sacosa de mere. Saru' mana, tanti Mariana! (Nu ca mi-ar citi blogul... dar nu se stie...)
            Intr-un final am reusit sa ma ocup si de mine, de ceea ce inseamna scos miros de bucatarie din piele, par, nari si inlocuit cu miros frumos de gel de dus si crema de corp. Mai greu a fost sa scot mirosul de peste din bucatarie, pentru ca lumanarile mele parfumate pareau fara parfum. Am reusit cu fumul a vreo doua betisoare cu aroma de scortisoara si vanilie.
            Duminica, alta zi, alta agitatie ca deh, sa nu stric minunatie de weekend cu ceva liniste si relaxare. Mi-am luat consortul (ca doar n-a venit la statiune, sa se hodine) si l-am carat prin Auchan (ca se terminasera toate cele prin casa) si la DM , adicatele Drogerie Markt, ca prea am vazut ca e laudat. Insa despre cum si ce am luat de la DM, urmeaza sa scriu un articol separat sau cum se poarta acum, voi face un "haul DM" :)))
            Pana atunci, sa auzim de bine !


sâmbătă, 13 octombrie 2018

Cu gândul la maraton

         Este ora 2.35, noaptea, iar eu nu pot sa dorm. Am visat ca a sunat cineva la usa, am deschis si am găsit pe prag... o tigaie 😂😂 Ideea e ca eu nu vreau să îmi schimb tigaile, iar daca aș vrea, mai am un zdravănă și nouă, nouță, în casă. Acum încerc să-mi dau seama cine mi-a trimis tigaia pen' că  intenționez să i-o dau înapoi. 😂😂
         Râdem, glumim, dar ar trebui să dorm. Mâine, adică azi, mai pe lumină, am un maraton în bucătărie  la fiert, tocat, prăjit... Am de făcut câteva feluri de mâncare, unele sa le avem peste weekend, altele sa poată fi luate de partenerul meu de viață, la serviciu. Are un serviciu care îl aduce acasa la 10 -12 zile,  așa că are nevoie de mâncare multa la pachet.
Iar eu nu pot sa dorm. Ma gandesc și la tigaie... și la maraton. Cum "care maraton" ? Nu v-am zis? Ăla din bucătărie,  ca doar nu mă vedeți  carandu-mi suncile de 100 de kile pe la maratoane "clasice"
          Asa că las-o naibii de tigaie, Cristina, și dormi, că  acum sună dușmanul (a se citi "telefonul) si trebuie sa fii fresh!

marți, 9 octombrie 2018

Gospodina în atac :)


Și  ca să închei seria ”gospodina lu' mama” pe anul 2018 (deși asta cu terminatul pare de domeniul sf) zic să ma laud și cu seria mare de zacuscă, gogoșari în oțet și compot de struguri. Recunosc că am mai făcut și gem de prune, dar nu am mai avut vlagă să fac poze. Chiar îmi doream să urc totul în cămară, pentru că holul meu arăta așa:


Cu gemul de prune, cred ca am greșit undeva, pentru că nu s-a gelifiat de prima dată și am fost nevoită să îl fierb din nou și sa îi pun Gelfix. Nu aș fi vrut sa fac asta, dar îmi părea rău de toată munca și de banii pentru ingrediente. Țin să menționez că nu am făcut magiun ci gem de prune, d-ăla de orășeancă puturoasă, care a preferat să treacă fructele (puțin, doar puțin) prin robotul de bucătărie. Mai trebuie să vă zic cum că, văicărindu-mă eu ca nu mi s-a legat gemul, am mai întâlnit vreo trei persoane care s-au plâns de aceeasi problemă și am descoperit ca aveam ca punct comun zahărul. Voi ați pățit ceva, in genul ăsta?
Haidați să vă arăt și ce am pozat


Și așa, ca o încununare a succesului meu 😂😂, iaca și o poză cu etichetele.


 Cred că sunt mai mândră de ele, decât de borcane. Ssssttt, să nu mă spuneți mamei ! :)

Incă o păturică


          Doamnelor, domnișoarelor, domnilor... ta-daammm!!!


          Am mai adăugat o păturică la colecția de păturici croșetate dar nepăstrate. Nu am ce face cu păturicile acasă, așa că le croșetez special pentru bebelușii care apar în cercurile mele de rude/prieteni.
          Aceasta păturică a fost croșetată pentru nepoțica unei colege. Colega și-ar fi dorit sa lucreze ea, cu mânuțele ei, o păturică pentru nepoțică, dar timpul nu i-a permis și nu a ajutat-o nici faptul că stă la curte și are mai multe treburi de făcut. Așa că, mi-am suflecat mânecile, mi-am pus șortul 😛, am înhățat croșeta, firele, și m-am pus la lucru. A durat puțin mai mult decât aș fi vrut eu, dar important este că prințesa are păturică croșetată  - model granny square.
          Sper din suflet să-i încălzească corpul de păpușă și să ii facă visele frumoase!

marți, 11 septembrie 2018

Gospodina la prune

          Tot în categoria "gospodina lu' mama" se încadrează și compotul de prune din acest an. Am învățat de la fosta mea soacră să fac compotul puțin altfel. Curăț prunele, le desfac pe jumătate și le pun în borcanele spălate și sterilizate. Pun apa peste ele, după care, toată cantitatea de apă o vărs în oală. În felul acesta, știu cât sirop îmi trebuie. Pun în oală câte o lingură sau o lingură și jumătate cu zahăr pentru fiecare borcan și zeama de la o lămâie sau două. Eu am pus două lămâi mici la 15 borcane mari. Nu mai iese nici zeama din compot așa... leșinată 😛 iar lămâia are rol și de conservant, dat fiind faptul ca nu am o cămară tocmai bine aerisită. Pun siropul fierbinte în borcane, strâng bine capacele și mai fierbem încă 20 de minute.
          Iaca ”recolta” din acest an

duminică, 9 septembrie 2018

Made in China

          Lume, lume! Ascultați și dați sfoara în țara, ca în micul nostru târg de provincie, veniră chinezii (sau chinejii 😛) si deschiseră magazin. Un magazin de chinezarii... Si unde era cel mai bine de deschis, daca nu in fosta locație a PTTR -ului, ca doar asta mai era ”mega” prin localitate. 
         Atâta zarvă se făcu, ca nici măcar ”Duamna Veorica” si nici ministrul Oaia, Deea, Daia, Daea, nu reușiră sa facă atâta tămbălău când veniră sa se îmbete cu țuica de Topoloveni, deși...parca totuși au venit sa halească magiun de Topoloveni... nu mai contează... important e ca au fost văruite străzile si trecerile pentru pietoni cu dungi albe si frumoase😀
          Si se duseră toți la cumpărături cu mic cu mare...la chinezi,  ba mai veniră si de prin localitățile învecinate...  De cetățeni, zic, nu de miniștri... Si fusei si eu, ca sunt fiica satului, nu-i asa? Ca să nu mai zic de faptul că de la cel cu țâța-n gură pân' la cel cu barba sură, toți mi-au "cântat" despre minunăția de magazin. Unde apăream, exista întrebarea "Ai auzit de magazinul chinezesc" ?
         Ioi si ce se mai minunară mamele de frumusețea hainelor si rechizitelor pentru școală! Ce se mai minunară copii de jucărelele (șubrede rău, din punctul meu de vedere) ! Ce se mai minunară gospodinele de multitudinea obiectelor pentru casa dar ce se mai cruciră bărbații când văzură cum se duc banii pe tot felul de lucruri mai mult sau mai putin utile...
          Eu... nu m-am ales cu nimic. Ce aveau la raft nu imi trebuia mie, ce imi trebuia mie, nu aveau ei la raft. În schimb m-a amuzat cum se chinuiau chinezii sa vorbeasca românește sau să dea restul...😂😂😂
          M-am uitat prin alte cosuri si da, oamenii cumparau. Nu mult, dar nici ca mine, deloc. Ca produsele sunt sau nu de calitate ( si calitatea îndoielnică e tot o calitate), ca sunt sau nu, mai ieftine... ține totul de percepția cumpărătorului, ca si frumusețea de ochii privitorului. Nu ma credeți, ia întrebați-o voi pe mama : Cine e cea mai frumoasa fata din lume? Va va spune ca fiica ei, adicătele eu. 😛 Si îndrăzniți să o contraziceți voi pe mama. A fost trăgător la țintă, cu papucul, în tinerețile ei...
          Așadar, ca o concluzie, nu le fac reclama chinezilor, da-s curioasa cat o sa tina minunea, ca, oricat de bun moment de deschidere au avut (începerea școlii) trebuie sa aiba si mecanismul de atragere clienti in mod constant, altfel, ii mai prind la sărbătorile de iarna, ca Magazinul cu chinezarii nu e Alimentara si nu vinde produse mai consumabile decat haleala. 😂😂😂