Albastru si... albastru

Aveam rătăciți câțiva clopoței de sticlă, luați "la primul impuls" și nu prea știam ce să fac cu ei. Până la urmă, i-am transformat în cercei. Iată:

De ziua Sfintilor Constantin si Elena

Celor care treceți pragul blogului meu și purtați numele Sfinților Împărați Constantin și Elena, vă doresc a aveți parte numai de bine, sănătate multă, fericire, pace și liniște sufletească.

 La multi ani!

Set agate verzi cu jad alb

Nu știu cum se face că, de cite ori îmi propun să am o perioadă mai liniștită și să beneficiez de cât mai mult timp în care să lucrez de mână, atunci parcă mă aglomerez mai tare și visele mele rămân doar la stadiul de vise sau schițe creionate pe hârtie. Asa se întâmplă și în această perioadă, cu diferența că, în ciuda programului încărcat,  am reușit să mai și lucrez cate ceva, mai mult brațări simple din chipsuri de semiprețioase care se poartă muuuulte pe o mâna, după cum zic cele care mi le-au comandat. Păcat că nu am avut timp să le fotografiez, dar multitudinea de culori era chiar amețitoare. :)

Am reușit să mai lucrez și un set de agate verzi cu jad alb și mărgele floare, metalice. P-ăsta l-am pozat. :) Iată-l:

Mie mi-a plăcut mult combinația de culori. Vouă?

 

Cântec (3)

Cântec pentru depresivi și nu numai :)))

 

D-ale mele :)

Când am fost la Tg. Jiu, am trecut și prin Horezu și, bineînțeles că nu m-am putut abține să iau cite ceva. E drept că am căutat să nu iau nimic, dar nu am rezistat și, pe lângă o farfurie cu cocoșul de Horezu și un ulcior, am cumpărat și o cratiță din lut, smălțuită și în interior și pe exterior și, prima mâncare pe care am făcut-o în ea, a fost o tocăniță de cartofi cu multe legume, la cuptor. A ieșit o minunăție. Mâine voi face varză dulce. :) La ce gust special dă mâncării, consider că a meritat investiția, mai ales că e de dimensiuni mici. 

Astăzi am cumpărat căpșuni.  Au gust bun, chiar dacă au mărimi cam mari :)

Si pentru că iar sunt într-o perioadă de "melancolie depresivă", pun și un cântec spre scoatere din trasă :))), în cazul în care nu sunt singura suferindă.

Păturică pentru Darius

Ar trebui să încep această postare cu rugămintea ca, voi cei/cele care ați trecut pe aici și ați observat lipsa mea, să mă scuzați. Pregătirile pentru botezul finuțului meu Darius-Gabriel, precum și lucrul la păturica pentru el, mi-au ocupat tot timpul liber.

Acum însă, m-am liniștit, mă voi întoarce la rutina zilnică :) și zic să vă arăt cum a ieșit păturica

La plimbare

Iată că m-am luat cu treburile și am uitat să vă povestesc cum în a doua zi de Paști am profitat de ziua frumoasă și de căldura soarelui și am plecat de acasă. Unde? La Tg. Jiu. Drumul cam lung, ce-i drept, dar a meritat sa facem 400km dus-întors, ca să-mi pup soțul la Poarta Sărutului. :))))

Am plecat pe la 10 dimineața și ne-am întors la distanță de 10 ore. Drumul e bun, fără gropi, iar la ducere a fost chiar liber. La întoarcere a fost ceva mai aglomerat, dar fără peripeții. 

Pe, drum, undeva în jud. Vâlcea, am dat de o zonă cu gospodării în care tronau cu mândrie magnolii în floare. L-am rugat pe soț să conducă încet, să pot admira frumusețile și să-i invidiez puțin pe proprietarii acelor magnolii. :) 

Am admirat și munții pe traseu, căci iubesc muntele mai mult ca marea. Muntele îmi dă senzația de "acasă", de ocrotire și siguranță. Nu am o explicație clară, probabil că-mi vine dintr-o viață anterioară.:)

Am mai admirat mușcate la terase și florile de primăvară înflorite la poartă, lângă bancă. E atâta frumusețe în jurul nostru și noi suntem prea ocupați ca să o vedem. Dumnezeu a creat-o pentru noi și noi nu știm să ne bucurăm de ea. :( 

Așadar, ne-am dus la Tg. Jiu pentru a vedea cele mai vestite creații ale lui Brâncuși, și le-am văzut.

La intrarea în Tg. Jiu, dinspre Vâlcea, pe Calea București,  este amplasată Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței Fără Sfârșit. E, într-adevăr fără de sfârșit. Am încercat, de la bază, să-i vad vârful si nu am reușit. Am amețit. :))) 

Ce mi-a plăcut mult, e faptul că parcul în care e amplasată coloana, e atât de verde și atât de liniștit, încât îți vine să calci în vârful picioarelor și să vorbești în șoaptă. :)

In schimb, parcul în care sunt amplasate celelalte capodopere, e plin de viață și de zgomot. Un murmur continuu combinat cu glasurile ascuțite ale copiilor, cu vorbele spuse la telefon, cu susurul curgător al Jiului și cu croncănitul coloniei de ciori care au cuiburile în arborii bătrâni din parc, te fac sa simți cum iți curge sângele prin vene. Te fac să simți cât ești de viu. :) 

Aici am găsit Poarta Sărutului

 Masa tăcerii

și un ansamblu care parcă se numește Iubirea Oamenilor, dar despre care nu am multe date. Ce știu, este că mi-a dat așa, o stare de bine...

 Iată și alte poze:

Mi-a făcut bine această ieșire, mai ales că am fost doar soțul meu și cu mine. :) Am avut ocazia să comunicăm mai mult decât de obicei și să ne amintim de prima noastră călătorie ca proaspăt căsătoriți, în urmă cu aproape 14 ani. :)  

Dacă vă gândiți să mergeți la Tg. Jiu, să știți că merită efortul.

Din ziua de Paști

Nu știu de unde moștenim, noi românii, acest obicei de a pregăti multe bucate de sărbători, însă e clar că sunt româncă și, oricât as încerca să mai tai din felurile de mâncare puse pe masă, nu reușesc. Am renunțat în acest an, la salata boeuf și la un alt fel de prăjitură. Salata mi se părea "mortală" alăturată drobului și oricum aruncam mare parte din ea. Folosesc maioneza făcută în casă și știți și voi că își schimbă culoarea și textura în două zile. Întrucât erau prea multe mâncăruri, ajungeam sa o arunc aproape neatinsă. Voi face o porție peste vreo săptămână. :)  

Oricum, am avut ouă vopsite cu vopsea lichidă "Carmin" rosu, verde, albastru, galben și indigo. In plus, am folosit și în acest an foițele speciale, de data aceasta cu ingerași și imagini din povești.

Am avut și o "nebunie" de drob. Nu știu ce am pus în plus, că a ieșit mai bun decât de obicei. Am folosit aceeași rețetă. Poate am pus mai multă dragoste pentru familia mea. :)

 

Friptura de miel

  alături de o salată maaare din lăptuci de la țară, ceapă verde, ridichii și castraveți  

și un sos cu mujdei de usturoi, castravete și smântână

Ca desert am avut tort amandină

și pască

Nu a lipsit cozonacul, numai că el a fost de la cofetărie, ca și înghețata. :) Nu va închipuiți că am mâncat din toate la o masă, că ar fi însemnat să ajungem la spital. 

De băut, am băut vin alb demidulce, producție Republica Moldova, apă și cafea. De sucuri nu s-a atins nimeni. :)

Nu am plecat de acasă caci a plouat în reprize. Ne-am bucurat, însă, de aerul curat pe care îl aduce ploaia și ne-am bucurat de bucuria naturii udă. Să nu râdeți de mine, dar după  fiecare repriză de ploaie mi se părea că natura se bucura, căci apărea și o raza de soare. :)  

Sâmbătă, după ce am terminat treburile, mi-am făcut curaj și am văzut filmul "Patimile lui Hristos". Mie îmi trebuie curaj să văd acest film, pentru că rămân marcată pentru o bună bucată de timp. Asa am ajuns la concluzia că, dacă natura s-a revoltat la răstignirea lui Hristos, la Înviere și natura se bucură. Gânduri de om "nebun" în căutarea drumului drept. :) 

Am fost și la Biserică, la  Înviere, ca în fiecare an, și am adus acasă Lumina. Anul acesta am fost la Catedrala din centrul orașului, dar nu mă mai duc. A fost lume multă și foarte zgomotoasă iar organizarea a lăsat de dorit. Anul viitor voi merge tot la Biserica unde am mers dintotdeauna sau voi merge undeva la sat.

Voi cum ați petrecut? 

Un buchet pentru voi:

Hristos a înviat!

Lumina Paștelui să ne încălzească sufletele, să ne lumineze mințile, să ne deschidă inimile spre iubire, credință și iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumusețea vieții și să dăruim iubire celor dragi. 

Sărbători fericite, liniște și pace sufletească alături de cei dragi!

Cântec de ascultat în Vinerea Mare