Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

duminică, 17 februarie 2019

Fără bani pe card

Știu că titlul pare cumva aiurea. Nu am de gând să vă învăț cum să rămâneți fără bani pe card. Sunt convinsă că știți și voi să cheltuiți. Nu prea pot nici să vă spun cum mi s-a clonat mie cardul, pentru că am doar o vagă idee. Ce știu e faptul că, la sfârșitul lui ianuarie, mi-am verificat online conturile pe care le am la Banca Transilvania și am descoperit că, din cardul de credit BT Star Forte, fuseseră făcute două plăți pe care eu nu le recunoșteam. A urmat o întreagă tevatură. Blochează cardul, cere altul. Mergi la banca, dă declarații, mergi la politie, la fraude, dă declarații.
          La prima vedere, mai toată lumea mi-a spus că, au fost făcute doua plăți cu cardul meu, la o sala de pariuri sportive, undeva în Malta. Norocul meu, dacă pot să spun așa, a fost că pe acel card, aveam banii de concediu și nu a fost cazul să se umble la cei din credit, altfel plăteam dobândă... O altă șansă a fost faptul că a fost făcută plata la POS, nu retragere la ATM, altfel clar rămâneam fără tot.
           Și doamnele de la banca, dar și cea de la politie, au avut un comportament de nota 10, chiar dacă mi s-au pus aceleași întrebări în ambele părți: Nu ați ieșit din țară în ultima lună? Ați fost vreodată în Malta? Copilul are acces la card? Dar soțul? Cine mai stă cu dvs și are acces la card? 
          Una peste alta, se pare că o sa-mi primesc banii, dar după ce trec de o anchetă, lucru care mi se pare normal.   
          În altă ordine de idei, aveți grijă cu cardurile contactless. Am înțeles că e destul de ușor de copiat datele de pe ele, fără să ți se retragă bani. Tind să cred că este adevărat, eu folosind cardul doar în câteva locuri, nimeni altcineva neavând acces la el. În afară de doua ATM-uri, două magazine fizice și doua online, acest card nu a fost folosit niciunde. 
            E drept ca nu am avut SMS Alert pe card. Încă nu am. Nu m-am dumirit cum e când o clonă e folosită la ATM. Dacă la  POS mai pot anula plata, cum anulez retragerea de la ATM? Clar trebuie să mai ajung la bancă, pentru lămuriri. Deocamdată cardul stă frumos în sertar 😂😂😂 O să mai iasă când o să-l folosesc. Până atunci, continuăm să economisim pentru concediu (al nostru sau al cui s-o nimeri) 😂😂😂și așteptăm să primim banii pe care nu i-am cheltuit la pariuri sportive. 
           Si uite asa mi-am aranjat eu concediul din 2020. Mă duc în Malta, după bani 😂😂😂

miercuri, 13 februarie 2019

La ce e bun un bărbat la ușa casei (3)

          Dat fiind faptul că m-am mai liniștit cumva, de la ultimele întâmplări, zic să va povestesc ce s-a mai întâmplat căci da, aventura a continuat 😂😂😂
         Cum spuneam în articolul anterior, am reușit să trec cu mașina de ITP, luni, dar... am rămas cu martorul baterie aprins. Bineînțeles, altă criză, pentru că eu nu suport nici să vad acul de la combustibil mai jos de jumătate, dar să mai vad vreun led ca rămâne aprins!!! 
          În fine! A trecut ziua de luni... marți am plecat la serviciu, convinsă fiind ca nu are ce să se mai întâmple. Ei aș!!! La ieșirea din autostradă am făcut pană... pană de cauciuc, nu pana prostului. Cu Loganul, mașina de serviciu. Prima mea pană 😂😂 Am tras pe dreapta, am aprins avariile și m-a apucat râsul. Volanul meu era sucit cumva spre dreapta, partea cu pana. Părea că are semipareză 😂😂 Nu mai știa sa stea drept. Am sunat la fermă, a venit mecanicul, s-a rezolvat problema. A urmat, cumpărarea unui alt cauciuc, mers la vulcanizare, montat, schimbat roti, etc, dar asta nu a mai fost treaba mea. S-a ocupat un coleg. 
          Marți seara, a venit B acasă. Gata!!! I-am predat ștafeta. Aveam bărbat care să stea cu mașina prin service. Doar că, eu rămăsesem cu teama că oricând se mai poate întâmpla ceva, și zău ca aveam mare nevoie de liniște, de confortul meu...
          Miercuri de dimineață, am plecat spre serviciu cu senzația că se va mai întâmpla ceva rău și îmi era teamă de un eventual accident. O simțeam cumva ca pe o premoniție. Toate au fost bune si frumoase, până undeva la ora 14, când am constatat ca am pe unul dintre carduri, doua plați care nu erau ale mele. Am sa povestesc separat, despre asta. Din acel moment, iar m-am pus într-o continuă mișcare. Părea că nu am o clipă nici să respir. Drumuri la bancă, la poliție, iar la bancă... Drum la o clinică din București, cu mama la control... Frumos este că din trei mașini la poartă, ne-am dus cu mașină împrumutată la București, pentru că, ce să vezi, mașina lui B a rămas fără plăcuțe de frână pe spate și a trebuit să o lăsam cu Gărgărița în service. 
         Am avut o perioadă cumplită. O perioadă în care nu mai știam dacă să râd sau să plâng. Aș fi fost în stare să le fac pe amândouă odată, doar sa-mi găsesc liniștea. 
          Acum îmi este bine. Am mașinile reparate, banii din cont s-au dus pe reparații si/sau cheltuiți de alții, în baie picură bateria la chiuvetă și s-a ars un bec din spot, dar eu sunt liniștită. 😂😂 Sper să nu se spargă vreo țeavă ...
           Si-am încălecat pe-o șa și v-am povestit din viața mea! S-auzim de bine, zic! 

marți, 29 ianuarie 2019

La ce e bun un bărbat la ușa casei ( 2)

          Ca să continuăm seria ”la ce e bun un bărbat la ușa casei”, care, probabil va fi o serie destul de lungă, și sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului (cum altfel?) să va povestesc cum s-a terminat aventura mea cu mașina la ITP. Căci da... s-a terminat... pe anul ăsta. 😂😂😂 La anu' o iau de la capăt, că mașina are mai mult de 12 ani...
          Așadar, m-am trezit sâmbătă, o țâră mai liniștită dar fără nici un chef de a părăsi cuibul. Cum, în viața asta nu prea facem ceea ce ne dorim (poate în următoarea...) m-am îmbrăcat ceva mai gros (urma sa stau la service) și m-am pus în mișcare. Am trecut pe la magazin, am ridicat (o zic de parcă avea o tonă) și plătit proiectorul, și m-am proptit la atelier. Stau ce stau, nu prea mult, și ajunge și Gărgărița mea pe elevator. Încep băieții să se învârtă pe lângă și pe sub ea și îl vad pe șef că vine spre mine. Am început să râd. Bănuiam că nu e de bine. ”E de stânga” mi-a zis. ”Așa și?” ”Trebuie de dreapta” 😂😂😂😂 ”Păi nu ați zis voi că e de stânga?”  ”Da, dar trebuie de dreapta”.  OK. Dă mașina jos de pe elevator, ia Cristino proiectorul de stânga, mergi la magazin și comanda-l de dreapta. 
          Norocul meu că a venit comanda în două ore. Între timp mi-am amintit că la mașina de serviciu, Logan fiind, au fost niscai probleme cu clemele de prindere a proiectorului. Două săptămâni a cautat un coleg, clemele alea. L-am rugat pe vânzător sa-mi dea și clemele, să nu pățesc ca la Logan. Știa de caz că deh, oraș mic, ne știm, magazin de piese auto...aci ne ducem toți. Mi-a explicat bietul om, ca la ast' proiector, nu e cazul de cleme, având un sistem de prindere încorporat... După ”încorporat” și ” nu e cazul de cleme” nu mai știu bine ce a zis. Nu mai prezenta importanță. 😂😂😂
          Și din nou la service. Bucurie mare. Ador să pierd timpul pe la service 😂😂😂. A mai venit proprietarul, m-a mai ținut de vorbă... băiat educat, nu am ce comenta. A durat puțin mai mult până a ajuns mașina mea în lucru că deh... nu eram singurul client. Și iar o ridicară și iar se învârtiră băieții pe lângă și pe sub mașină și iar îl văd pe șef ca vine spre mine ”Mai avem o problema!” Eu..” te omor” ... el ”O rezolvăm aici” eu... ”nu te mai omor” 😂😂😂 ”Proiectorul nu are bec, dar avem bec aici, la 20 de lei, bucata” M-a apucat râsul de nervi. După ce am cumpărat baterie, am plătit montarea ei, am plătit taxa ITP, am cumpărat proiector... mă împiedicam de un bec de 20 de lei. Putea să fie și 200 de lei, același răspuns l-ar fi primit ”Pune-l!!!” Important era să scap naibii de toată tevatura asta și să revin la liniștea și confortul meu psihic. Sunt bătrânică d-acu... nu mai rezist șocurilor ținute lanț...
          Într-un final a fost montat proiectorul și am reușit să ajung să parchez mașina... în fața blocului, unde am constatat că nu se stinge lumina din plafonieră. 😂😂😂 Păi dacă-i bal, să fie bal... Am încercat cu butoanele ei, am deschis și închis ușile, portbagajul, am încuiat mașina... nimic. Într-un final, cu nervii praf, am scos plafoniera cu gând să scot becurile, dar am văzut  mănunchiul de fire prins într-o clemă/regletă sau cum s-o chema și am tras. Am oprit lumina, am pus plafoniera la loc și am plecat acasă că mai aveam puțin și îi dădeam foc în parcare. Între timp, am înțeles ca e posibil sa nu fi fost nici capota închisă bine. O să vad zilele astea, când o sa-mi fac curaj  să mă mai apropii de ea 😂😂😂
          Azi dimineață, după ce că aveam inima în gât de teamă să nu mai apară ceva, m-am trezit cu mașina aproape blocată de mașina unui vecin. Am reușit să mă strecor, dar după enșpe mii de manevre, și să ajung la stația ITP. Aici am stat ca pe ghimpi. Domnului de acolo nu i se încărcaseră bateriile pentru camera foto și am mai stat... Nu-mi doream decât să mă vad odată plecată de acolo. După ce mi-a dat actele și mi-a zis ca ne vedem anul viitor, am mulțumit frumos (sunt totuși o doamnă 😂😂😂) și dusă am fost. 
          Aș fi vrut să scriu ”the end” dar... nu. Ținând cont de cele întâmplate, Gărgărița va trece pe la ceva ”doctori de mașini”. Stați p-aproape! Aventura continuă!!!!


vineri, 25 ianuarie 2019

La ce e bun un bărbat la ușa casei

          Din categoria (nou deschisă) ”la ce e bun un bărbat la ușa casei”😛 să vă povestesc cum chestia cu ”I am strong, I am beautiful and I don't need a man” a ținut până ieri. Cei/cele care mai treceți p-aci pe la mine, știți că nu am rămas chiar pe dinafară și, teoretic aș avea un bărbat la ușa casei, doar că, practic, lipsește cu desăvârșire din cauză de serviciu călător. 
          Așadar, acestea fiind lămurite, m-am hotărât ieri, liber de job fiind de la stăpânire, să plec în vizită pe la sora lui B, ca apoi sa merg după ceva cumpărături într-un hipermarket. Dau zăpada de pe mașină îmi desfac jacheta, pentru ca nu pot conduce înhăiburată, și dau să pornesc mașina. Pauză. Mai încerc o dată și încă o dată.... Gărgărița mea nu avea nici o intenție să plecăm. Bineînțeles că am făcut atac de panică. A doua zi, respectiv azi, mașina aia trebuia dusă la ITP. Cel vechi expiră duminică. Deci de luni... dosar penal. Ce morții mamii ei de mașină să-i fac eu? Că și să o duc la un service, trebuia sa o pornesc. Sună un prieten... nu merge în cazul meu, pentru că, în urma divorțului, nu mai am prieteni, nu mai am rude care sa îmi vina în ajutor. Fratele îmi e la vreo 400 de km distanță... Prin urmare, îl sun pe B sa-i dau vestea și, bineînțeles, să-i fac o criză la telefon. După multe ziceri și lacrimi, a venit sora lui B, cu soțul ei, care s-a apucat să desfacă bateria de pe mașină. Nu vă spun cum era băgată a naibii baterie. La mașinile mici, toate componentele sunt înghesuite. Am jurat ca următoarea mașină va fi... o barcă... să nu-i găsesc loc de parcare. 😂😂 Bineînțeles că nu a reușit să desfacă bateria. Nu avea nici uneltele necesare, era și incomod de scos. Și mai și ploua, măi și ploua... în dușmănie, parcă. Într-un final, tot lui B îî vine ideea sa dam un impuls la bateria mea, de la bateria lor. Facem rost de cabluri, ca nici d-astea n-aveam, și pornesc Gărgărița. Nu vreți să știți câte înjurături și-a luat biata mașină. Mă mir și eu că știu să înjur așa... 
          Într-un final, am ajuns la magazin, am luat baterie nouă și direct la service m-am oprit. I-au schimbat băieții bateria, au și spălat-o și curățat-o interior, numai bună de ITP, fiind.
          Astăzi, am luat-o de la capăt cu zăpada de curățat, pentru că peste noapte a nins (așa cică e iarna) și mă opresc la secția ITP, mândră tare, căci ce putea să se mai întâmple, doar aveam baterie nouă.😂😂 Eh... nimic nu se mai putea întâmpla... doar că proiectorul de pe stânga nu se aprindea. Eu verificasem să funcționeze toate luminile, dar proiectoarele... nu. Pana mea, alea nu-s lumini obligatorii. Da, dar dacă le ai, trebuie să funcționeze. 
          Așa că iată-mă întoarsă la service unde am aflat că... nu e doar becul de vină, ci întreg proiectorul... are nu știu ce mecanism rupt... d-ale lor, ca nu înțeleg nimic. E ca sună bine? Bine de râsu - plânsu... Într-un final mi-a fost întocmită fișa ITP cu revenire, am comandat proiectorul, mâine sunt iar în service, ca luni, sa termin cu ITP-ul. Sper. 😂😂
            Și ca să mă refer la ”la ce e bun un bărbat la ușa casei”, nu era bine sa-l fi avut eu pe B în zonă, să se fi ocupat el de tot, ca înțelege și vorbește limba asta a mecanicii? Să nu stau eu prin service și să mă uit ca curca-n lemne, când mi se explică de ce nu merge și ce am de făcut?  Era bine, dar uite că nu îl am. Va trebui să mă obișnuiesc cu ideea de a mă baza exclusiv pe mine, va trebui să fiu și mai bărbată decât sunt, va trebui să-mi iau cabluri și unelte și să le țin în mașină, pentru orice situație.
          Și am mai învățat ceva din toată experiența asta... proiectoarele ”e” lumini și dacă le ai, trebuie să se aprindă... mama lor cu cine le-a pus acolo... 😂😂😂 


vineri, 18 ianuarie 2019

Un an...

          Nu știu bine cum și când, dar a trecut un an (parol) de la pronunțarea divorțului. Am momente când mi se pare că a trecut o veșnicie și că am fost căsătorită într-o viață anterioară, dar am momente când mi se pare că totul s-a întâmplat ieri. Trăirile, emoțiile, sunt încă vii, dar cred ca mintea mea alege să le treacă într-un plan secundar, acolo unde le este locul, de fapt. 
          Dacă am făcut bine sau nu divorțând, e greu de spus. Din punct de vedere al babelor societății, nu e de bine. Gen ” nu te bate, nu te înjură, ce ai maică cu omul?” Din punctul meu personal, ca eroină principală, da. Am făcut bine. Fostul soț nu m-a bătut și nu m-a înjurat, dar a găsit modalitatea ideală de a mă umili continuu prin a deveni un întreținut și prin a fi total indiferent la persoana mea. Chiar și infidelitatea a părut copiliță pe lângă astea două. 
          Nici nu îmi vine să cred că a trecut un an. Un an nu tocmai ușor. Să nu vă închipuiți că un divorț e ușor. Chiar dacă e de comun acord, chiar dacă știi ca este singura cale... nu... nu e ușor. Un divorț, e de fapt, un eșec și recunoașterea lui publică. Când toată viața ai fost o femeie care a ținut spatele drept și capul sus, care  nu a pus pe masă problemele din casă, nici măcar în fața celor mai apropiate prietene sau rude,  și deodată ceri divorțul, atunci clar tu ești de vină, pentru că ai fost prea dură. Dacă apartamentul conjugal este proprietatea ta, ca femeie, și îl poftești pe el să plece cu chirie, atunci clar ești harpie.  Nu contează comportamentul lui față de tine, nu contează infidelitățile, nu contează că l-ai despăgubit pentru varul întins pe pereți... nu. Tu ești a dracu' și ai dat omul afară din casă. Am pierdut rude din anturaj, din cauza acestei gândiri. Asta e... S-a găsit totuși, o verișoară de-a mea, sa-mi consoleze fostul soț. Nici nu se pronunțase divorțul, că ei aveau o relație. Nu mai știu dacă mai au. Nu mă interesează. 
          Un an... un an în care, la partaj, am cedat și i-am dat cât a cerut despăgubire. Am considerat că, în loc să pierd timpul prin judecătorie și banii pe la avocat, mai bine mă distrez, călătoresc... fac sex... fac orice altceva. Si cum zicea Cucoana Chirița ”Cumnăţică, Guliţă, monsiu Şarlă, Ioane...iată-mă-s isprăvniceasă!” ... iata-mă pe mine... datoare la bancă. Dap... luxul și prostia se plătește
          Si uite așa a trecut un an de cand m-am întors la numele de la tata. N-a mai trăit tata s-o vadă si p-asta ca tare s-ar mai fi bucurat. 😂😂😂 În schimb se bucură mama. De mulți ani mă întreba când divorțez... 
          Asadar, la an aniversar, imi doresc să fiu sănătoasă și să reușesc sa-mi fac visele realitate. Vouă, la aniversarea mea, vă doresc să nu fiți nevoiți să aveți parte de așa aniversare! 

miercuri, 9 ianuarie 2019

Mărturisire

          Mărturisesc că nu aș da imaginea de mai jos pentru nici un job în oraș. Când am început serviciul, luni, și am intrat in sat, am simțit mirosul. Miros de ger curat, de fum de lemn, de la sobe, amestecat cu slană și covrigi pe plită. Mi se părea că tot satul miroase a... casa bunicii.
Deși era gerul Bobotezei, juma' de sat era pe uliță.  Femeile făceau naveta între cimitir și Biserică, iar bărbații discutau despre una/alta, la magazin, așteptând mașina cu pâine. Liniștea și agitația in echilibru :)))
          Apoi am ieșit din sat, pentru ultima bucată de drum, până la serviciu. Si i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că mi-a dat ochi să văd si naturii pentru ca e atât de frumoasă. As fi vrut sa-mi iau Loganul in brațe și să trecem tiptil, în vârful picioarelor, sa nu deranjăm. 
Doar un fazan s-a gândit să treacă dintr-o parte în alta, dar foarte repede, încât nu am avut timp sa-l fotografiez. 

          Astăzi, când am plecat de la serviciu, pe același drum, am văzut în depărtare, un ”câine,” trecând dintr-o parte în alta. M-am gândit că ori a fugit vreunul de acasă, ori vreo haită de câini sălbatici și-a stabilit sediul prin zonă. Când m-am apropiat, am văzut cinci fundulețe albe, în formă de inimioare. Cinci căprioare cu ochi mari si frumoși, privindu-mă cu uimire cum calc frâna, încercând sa ma bucur de priveliște. Nu am oprit, pentru că s-ar fi speriat și nu aș fi vrut asta. Am simțit cu ma umplu de energie pozitiva. Poate sunt ciudată sau poate nu. Și dacă sunt... care-i problema? 

marți, 1 ianuarie 2019

Cum a fost si cum va fi

         A mai trecut un an. Au trecut mulți, vor mai trece mulți (sper) prin viața mea. Însă, de departe, anul 2018 a fost unul dintre cei mai grei ani pentru mine. La un moment dat, am crezut ca 2015 a fost an greu. Nu credeam că se poate și mai greu. Uite ca s-a putut și nu am murit. :)))) Am avut parte de multe schimbări. Unele rele, altele bune. Am învățat că oamenii nu îmi pot fi aproape tot timpul. Fiecare are rostul său și fiecare stă atât cât e de stat.Am avut curaj și am luat hotărâri cu inima, nu cu mintea logică. Am greșit, am avut succes... important este că am ajuns vie și în 2019. Sunt recunoscătoare pentru asta și sunt mândră de mine. 
           Pentru 2019 îmi doresc sa fiu sănătoasă și ceva mai înțeleaptă. Atât. 


           La multi ani, oameni frumoși! Să aveți un an 2019 așa cum vi-l doriți voi!

luni, 24 decembrie 2018

Crăciun cu bine!

          Oameni dragi! A mai trecut un an și vor mai trece mulți. Va urez să fiți fericiți, să aveți căldură în suflet și în case, să fiți sănătoși și să-i aveți pe cei dragi alături! Nu doar de sărbători. În tot anul, pentru că nu trăim doar de sărbători. Să aveți parte de vise împlinite și să nu uitați de unde ați pornit. Sa iubiți și să fiți iubiți!  La mulți ani!

duminică, 23 decembrie 2018

In prag de Crăciun

          Mai e un pas și vom fi în ziua de Crăciun. Am promis aranjamente de Crăciun și încerc sa mă țin de cuvânt. Încerc... Am fost cumplit de dezordonată în ultima vreme. Până și cadourile celor dragi le-am cumpărat ”pe repede  înainte”. Am rezolvat în ultima perioada ”chestii” care trebuiau făcute cu mult timp în urmă. Profesional și familial. Așa se întâmplă când lași pe mâine... Nu faceți ca mine :))) Tocmai de aceea am de gând ca, anul viitor sa îmi fac un bullet journal sau, mai pe înțelesul tuturor, să scriu naibii pe hârtie, tot ce trebuie/vreau sa fac. Asta îmi aduce aminte de un banc. 
”Ea zice către el : Dacă o să fac alzheimer, să mă omori. Nu pot trăi cu asemena boală. El se ridică. Ea: unde te duci? El: să iau pușca. E a zecea oară când spui asta... ” :))) Așa că mai bine scriu pe hârtie...
          Să revenim la decorațiuni. Nu complicate, nu scumpe, nu prea multe, că stăm prost cu spațiul de depozitare la bloc...
Bradul cel nou


Polițe ”gătite”



Fereastră

Globulețe cu amprenta mea pe ele




 Mai am coronițe pe ușă, pe masă... dar lor am uitat să le fac poze. În schimb, mai am un colțișor în bucătărie

           Cam așa este prin casa mea. Peste tot se vede sărbătoarea iar acum miroase a sarmale. Am primit azi colindători și sper să vină și mâine. Îi voi primi cu drag. 
          Voi cum v-ați pregătit pentru Crăciun?
         






duminică, 9 decembrie 2018

The Christmas Tag



          Am aflat de la Andreea că e o modă pe bloguri, vloguri, instagram, etc, să răspunzi la câteva întrebări având ca temă Crăciunul. Am văzut răspunsurile Andreei, mi-au plăcut întrebările și le-am preluat și eu de aici. Dacă vreți, le puteți prelua și voi.
          1. Care este filmul tău favorit, de Crăciun?
               Deși în topul multor persoane se află ” Singur Acasă”, în topul meu, chiar în vârf, se află ”Poveste de Crăciun”.  E necesar să-mi amintesc sa nu fiu doamna Scrooge. 😂😂😂


          2. Ai avut vreodată un Crăciun alb? 
              Ooooo daaaa!!! Toate Crăciunurile din copilăria mea au fost albe. Au mai fost și în anii trecuți, dar parcă tot anii din copilărie rămân în memorie. 
          3. Unde iți petreci, de obicei, sărbătorile?
                  In familie. Spun asta pentru că locația diferă, de la un an la altul. Dacă în urma cu doi ani am fost la varul meu, anul trecut ne-am strâns la cumnata mea, anul ăsta ne strângem la noi.
          4. Care este cântecul de Crăciun, favorit?
                Îmi plac și mie cântecele americane de Crăciun, că-s mai vesele decât colindele noastre. Am anume momente când ma topesc după ”lerul” nostru, dar exista o melodie care-mi place foarte mult ”Bate cineva la ușă”


           5. Deschizi cadourile în ajunul Crăciunului?
                Nu. Ne întâlnim în ziua de Crăciun și ne înmânăm unul -altuia, cadourile. Le deschidem pe rând, însă ... :)))
           6. Poți să-i numești pe toți renii lui Moș Crăciun?
                 Nuuuu!!! În copilăria mea, nu conta cu ce vine Moșul ci... ce aduce Moșul :))))
           7. Ce tradiții de sărbători, aștepți cu nerăbdare, în acest an.
             Ador să vină colindătorii. Copii cu steaua. Am senzația că primindu-i pe ei, mă încarc de energie pozitivă pentru anul următor...
         8. Bradul de Crăciun este natural sau artificial?
                  Artificial
         9. Care este mâncarea sau desertul preferat de sărbători?
                Răciturile și... ciocolata. Fără comentarii 😜
         10. Ce-ți place mai mult: să faci cadouri sau să primești cadouri?
         Și, și. Îmi place să primesc cadouri dar merita orice efort de a face cadou, când văd fața surprinsă/mulțumită a celui căruia i-am oferit cadoul. Dacă e copil și mai și țopăie de bucurie, eu am lacrimi în ochi de fericire.
         11. Care este cel mai frumos cadou de Crăciun, pe care l-ai primit?
             Undeva prin clasa a doua (hăt... la facerea lumii) am primit un stilou cu peniță de aur. Cine a fost la școală în vremurile de mult apuse, știe ce însemna acest stilou chinezesc cu peniță de aur. Nu mi l-a adus Mos Crăciun, ci l-am primit de la vărul meu (mult mai mare decât mine), care ulterior mi-a devenit naș de cununie și care, în acest an, a plecat dintre noi...
         12. Care ar fi locul de vis pentru a petrece sărbătorile?
            Nu am. Nu pentru sărbătorile de iarnă. Dacă e cu zăpadă și cu cei dragi alături, pot petrece și în mijlocul drumului :))) Cam așa :



          13. Te pricepi sau nu, la ambalat cadouri?
                Nu sunt expertă. Ma pricep atât cât să nu mă fac de râs și să dau un cadou ambalat decent :)
          14. Un moment memorabil petrecut de sărbători.
             Nu mai știu dacă a fost în ziua de Crăciun, dar sigur a fost în vacanța de iarnă, când am reușit să aterizez cu sania, de pe derdeluș fix în gârlă. Am ajuns udă până la piele acasă, m-am schimbat și am plecat iar la derdeluș. Mama nu s-a crizat că o sa mor de toate bolile ci de faptul că erau alte hăinuțe de pus la uscat și nu mai era loc :))))
          15. Când ai realizat adevarul despre Mos Crăciun?
                Pe la 9 ani, când i-am văzut pe părinti că au pitit ceva într-un dulap. Ei au plecat la serviciu și eu am căutat până am găsit :))) Când am văzut cadourile în sacul lui Mos Gerilă... am înțeles...
          16. Faci recenzii de An Nou?
                Nu. Nu mai fac liste, pentru că nu ma țin de ele, așa că nici recenzii nu am la ce face.
          17. Ce face ca sărbătorile să fie speciale, pentru tine.
          Totul. Întâlnirea cu cei dragi, agitația din magazine, curățenia în casă și în suflet, bradul, colindele, pregătirea bucatelor, cadourile... toate îmi fac sărbătorile speciale.

            Cam astea ar fi răspunsurile mele. Dacă vă plac întrebările, răspundeți și voi :)