Translate

marți, 19 ianuarie 2016

Marti fara serviciu

          Mai lume draga, fuse marti si eu am stat acasa. Nu ca fuse ger si nici ca sa scap de ceasurile rele. Pur si simplu s-a hotarat in cadrul firmei reducerea normei de lucru. Eu sunt prima care a stat acasa, pentru ca prefer sa ma duc zi intreaga, nu sa merg 40 de km zilnic si sa stau patru ore. Deci maine sunt in campul muncii. Sa mai spun ca nu ma trage inima sa ma mai duc? Nu cred ca e cazul. Se intelege. 
          Ieri, cand sefa a adus ideea in discutie, s-a facut asa o harmalaie... Vorbeau trei femei (sefa si doua colege) una cu vocea mai ridicata decat cealalta, incat nu am mai putut sa le urmaresc discutia. Am simtit ca ametesc si toate cuvintele se transformau in sunete ascutite care imi bombardau creierul. Pur si simplu nu mai reuseam sa procesez informatiile, din cauza tonului. Sunt eu defecta, sa ma caut pe la medic... sau sa le trimit pe ele la un curs de autoeducare? :))) 
         Eu am fost intrebata daca sunt de acord si am spus "da". Oricum, intre asta si somaj, aleg reducerea normei. Nu mai mor o luna. La 1 martie am zburat spre noul job. Nici nu am timp de facut actele pentru somaj, ca trebuie sa il intrerup. :)) Sa va mai spun  ce fericire si ce miere in  glas avea sefa dupa ce am fost de acord cu ea? :)))
           Deci, am zis "da" jumatatii de norma gandindu-ma la fetele pe care le vor face sefii cand le voi da vestea ca plec si ies definitiv din sistem. Iesirea mea poate fi luata ca un esec, pentru ca e al naibii de greu sa formezi o secretara de birou notarial, mai ales ca eu stiu si secretariat, si concepere acte si tehnoredactare si arhiva. Am capacitatea sa organizez singura un birou :) 14 din 15 ani de notariat, am fost singura secretara in birou. Cum s-ar spune, am fost sefa pe tarlaua mea :))) Va mirati ca sunt modesta? V-am mai spus ca m-a facut mama frumoasa, desteapta si modesta :)))
        Una peste alta, ce credeti ca am facut azi, daca tot m-a lasat sefa, cu bunatatea ei, acasa? Mai nimic. Intr-o zi in care eu aveam planuri de facut hartii la birou, nu am reusit sa-mi fac un plan pentru acasa. Mi-am infipt fundul in scaun la bucatarie, mi s-a servit micul dejun si cafeaua pe la ora 10, pen' ca atunci am catadicsit sa ma cobor din pat, am vazut filme pe laptop si am frecat o croseta incercand sa pornesc o noua caciulita. Ca sa fiu sincera, nici la 10 nu m-as fi coborat din pat. As fi preferat sa dorm si sa ma trezesc la 1 martie :))) Ei bine, nici vecinii de la etajul 1 si nici cei de la 4 nu au avut mila de nervii mei :))) Unii reamenajeaza apartamentul si altii pun centrala termica. E super cand simti ca se darama blocul si tu poti sa iesi din casa doar daca imbraci sapte cojoace ca Baba Dochia... :)  Din cauza de lene, mi-am pus castile pe urechi si am atenuat zgomotul. Decat sa ma imbrac sa ies, mai bine aud filmele in casti :))) Ce face lenea, pardon, nevoia, din om... :)))
         Si maine la job iar joi probabil ca voi fi acasa. Trebuie neaparat sa fac un program pentru zilele in care stau acasa pentru ca ma simt ca o corabie in deriva. Dintr-o data am prea mult timp liber, ca tot ma vaietam ca nu imi ajunge. E adevarata treaba cu "ai grija ce-ti doresti" :))) Si daca tot e adevarat, imi doresc sa ne fie bine tuturor! :)
XkwUDlfzUvthRAroQ8vpMMaJ5VrgyuXgstxpBlt-

3 comentarii:

Anonim spunea...

buna Cristina !
off , ce bine imi fac postarile tale . invat de la tine si te admir . te imbratisez cu drag !
rodica

Ana-Maria ( dintimisoara) spunea...

Imagineaza-ti ca la mine in birou este FUCKING ZILNIC cum ai explicat tu conversatia pe 3 voci , care mai de care sa o aopere pe cealalta. Colega mea de birou , cand vorbeste TIPA.Adica asa vorbeste ea. Barba-su , care este coleg de birou cu noi , la fel vorbeste.E in familie! Un alt coleg , in varsta , cand incepe sa vorbeasca NUMAI EL vorbeste , adica deschizi gura de n-shpe ori sa ii dai raspunsul si de cate ori deschizi gura el urla ca sa nu scoti un cuvant. Ca vorbim intre noi , ca ei vorbesc la telefon , ei URLA , draga mea!
Cand ajung acasa seara sunt capiata de cap si ai mei soptesc.Evident ca nu ii aud si nu ii inteleg pentru ca creierul meu e setat pe volum maxim si cred ca am si defect auditiv dupa 13 ani de tipete si urlete.
Te unvidiez ca iti poti schimba jobul.Eu nu imi pot gasi altceva pe domeniul meu.
Si daca te intrebi daca se poate face ceva legat de ce am scris , nu...nu se poate. Asa ca si eu si celalalt coleg ne-am resemnat.Uneori punem castile pe urechi , date tare , si alea , si...ce-o fi o fi.
Iti doresc spor la treaba si sunt curioasa ce vrei sa mai lucrezi!

Anonim spunea...

Da si eu te invidiez ca POTI schimba jobul .
O zi buna !
si astazi sa vedem postarea ........doar esti libera
Te imbratisez , cu drag !
Rodica