Iarna și vederea la gleznă

        Mai pe săptămâna trecută, când iarna ne-a mai dat în două zile, zăpadă cât pentru o săptămână, cum priveam dis de dimineață pe geam, în parcare, încercând să îmi dau seama cam cât e de muncă la deszăpezit mașina, am avut frumoasa surpriză să văd un vecin că se îndreaptă spre mașină. A lui, nu a mea. N-am eu norocul unui admirator secret, plus că s-ar aprinde domnul B ca focul de paie. Nu că aș avea admirator ci că ar fi secret. Cumva, admirator, admirator, dar sa-l știm și noi. :))))

        Să revenim la vecin. Vecinul... un tânăr d-ăsta, de zici că n-a avut timp să crească și care mănâncă numai vara, la păscut. Hai că știți bine genul. Slab, nedezvoltat, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, cu geacă cu puf, blugi rupți și glezne goale. Pui doi pe cântar să facă cât un sac de ciment. Să nu se înțeleagă greșit. Încerc să vă fac o imagine. Nu am nimic cu băieții ăștia. Ei sunt ”bărbați” la modă, pe când eu nu am înțeles niciodată trendurile și nu am fost în pas cu ele. Doar invidia e de mine. 😋Bine că nu am vreo fată de măritat :)))) 

        Doamne ce-mi mai place să trăncăn!!! Așadar! Se apropie vecinul de mașina lui și începe să dea zăpada din dreptul portierei, cu mâneca hainei. Asta e, cumva trebuie să poți deschide mașina. Intră, pornește mașina, iese și începe să se învârtă pe lângă ea. Mă așteptam să scoată de portbagaj o sculă cu care să deszăpezească. Ei aș!!! El aștepta să i se încălzească mașina și să cadă zăpada singură. Eventual să facă precum calul lui Făt Frumos și să se scuture singură. Faină imaginea, nu? Cred că leșinam să vad că se scutură mașina de zăpadă. De invidie leșinam :)))

        S-a tot învârtit tinerelul pe lângă mașină, aia n-avea nici o treabă. Nici de încălzit nu s-a încălzit repede pen' că e diesel și se ”încăldurește”  mai greu. La un moment dat s-a îndreptat spre linia de tuia pe care o avem la marginea parcării. Cred că avea de gând să rupă vreun vârf, dar și-a dat seama că era prea multă lume în jur și a sunat un prieten. Eram pe punctul să răcnesc la el. Îl încălzeam eu dacă se atingea de pomii ăia. 

        Și tot țopăind pe lângă mașină (cred că îi înghețaseră gleznele) apare prietenul. Același gen, nefinisat. Și ce credeți? Încep să dea amândoi zăpada de pe mașină, cu palmele. Zăpada... strat de vreo 20 de cm :))) Atâta doar că nu au dat prea mult, pentru că a apărut vecina (soția bărbatului modern) cu mătura din bucătărie și a salvat situația și gleznele dezgolite. 

        Concluzia 1 -Noroc cu muierea!

        Concluzia 2 -cum măi nene să n-ai tu, ca bărbat, o perie pentru zăpadă, in mașina? Să mai întreb de cric, cheie de roți, rezervă, trusă. etc.? Poate sunt depășită, dar eu am toate cele în portbagaj, plus șurubelnițe, patenți, clești,  racletă, perie telescopică și soluție pentru dezghețat. E drept că nu știu să le folosesc pe toate (cheie, cric, rezervă) dar le am. Să fie acolo. În caz că am probleme, poate se găsește un bărbat de modă veche să mă ajute și să aibă omul cu ce să lucreze. Doamne ferește să încerce să mă ajute vecinul, că va trebui să îl învăț eu pe el. :))))

        Acum, la modul cel mai serios, statura nu ține neapărat de dorința fiecăruia, dar educația, responsabilitatea și adaptarea la mediu, ține. Dacă aveți copii, învățați-i să facă muncă fizică și expuneți-i controlat, la diferite medii. Nu se știe ce vremuri vin. 

        Zi sau seară minunată, să aveți!

Cartea lui Bendeac

             Pentru astăzi aveam în plan să vă arăt cum am înșirat decorațiunile de Crăciun, prin casă. M-am răzgândit după ce a sosit curierul. Am comandat pe la începutul săptămânii trecute, cartea ”Jurnalul unui burlac- Conversații cu mama” scrisă de Mihai și Emilia Bendeac. A durat să ajungă, puțin mai mult decât de obicei, dar am fost anunțată din timp. Probabil că se vinde cartea ca pâinea caldă și asta nu este un lucru rău. Nu sunt o fană Mihai Bendeac, dar sper să descopar mai multe despre el, citind această carte. Cum am ajuns sa-i cumpăr cartea? Încercând să fac o faptă bună.                                                                           

            Într-o zi, cu totul întâmplător, am văzut pe pagina de facebook a lui Codin Maticiuc (a cărui fană nu sunt, dar îl respect pentru ceea ce face), un articol în care spunea că, într-un top 30 de persoane care îl ajută financiar în proiectul lui cu reamenajarea spitalelor de stat,   Mihai Bendeac este singura persoană fizică, aflată pe locul 23, care donează 20% din veniturile din online. Tot în articol am citit că Bendeac a scris cartea ”Conversații cu mama” și că tot venitul de pe această carte va merge către proiectul lui Maticiuc. 

            Prin urmare, am decis să cumpăr cartea. Nu am citit-o încă, dar am timp. Am zis, în schimb, să vă zic și vouă, poate vă interesează, poate vreți să faceți o faptă bună. 

            Aveți linkul de unde puteți comanda cartea ”Conversații cu mama”  și poze cu cartea. Pentru ceva recenzii aveți coperta 2. Recenziile mele vor veni ceva mai târziu :)

            Zi sau seară minunată să aveți și să fiți sănătoși!

Fericirea de luni :)

Mie mi-a placut. Voi ce ziceti?

De la bloc, in gradină

          După cum era de înțeles, ieri ne-am înființat din nou la gradină. Am avut cumva un sentiment de genul întoarcerii acasă. :) E important să mă simt acasă și cred că pot să prind rădăcini în gradina asta. Am senzația că, cu mâinile în pământ, legătura cu Dumnezeu și cu Universul întreg e mult mai puternică și mai ușor de simțit. S-ar putea să fie doar o impresie, dar mă face să mă simt atât de bine... Uit de tot și de toate. Nici măcar nu mă interesează cât e ceasul :))) Plecăm atunci când nu se mai vede clar cărarea :)

          De cum am ajuns, bineînțeles că am  inspectat ceapa. Am tras de un fir de buruiană și am scos, din greșeală un bulb de arpagic și am constatat că are mustăți.  Cred că dacă as fi găsit un filon de aur, nu m-aș fi bucurat așa. :))) Pentru mine e mai important să pun și să crească ceva în pământ. :) Am mai descoperit și o tufă de leuștean, rămasă din anul în care am mai lucrat gradina. Nu vă puteți închipui fericirea :) 

          Am mai mărunțit cu grebla solul și am pus leuștean, mărar, pătrunjel și mazăre

          De asemenea, am mai pus crăițe, lavandă, busuioc, condurul doamnei, dianthus și călțunași. In timp ce mama și cu mine am greblat cealaltă jumătate de gradină, soțul s-a ocupat de resturile pomului tăiat sâmbăta trecută. A "tocat lemnele" și le-a așezat pe categorii. Ne vor fi numai bune la grătarele pe care le vom face cu prietenii, în gradină. :)  Pentru că încă nu am stabilit un loc pentru  compost, a trebuit să ardem resturile greblate.

          Vă plac scaunele, pardon, buturugile  mele? :))) Să vă spun că mâncăm din caserole, așezați  pe buturugi?  Si ce gust bun are cafeaua ... Cred că încep să mă și bronzez :)))

       Trebuie să recunosc ca încă nu sunt prietenă cu uneltele, dar le-am păcalit cu o pereche de mânuși speciale pentru grădinărit. :))) Nici durerile nu mai sunt cele de sâmbăta trecută. Doar pulpele mă mai dor, vag. :)

        Nu știu cum a trecut timpul, dar nici nu m-a interesat. Mă amuză să stau proptită în coada greblei și să vorbesc cu vecinii de peste trei grădini, căci pe toți ne separă garduri de sârmă. Primim sfaturi de grădinărit și din dreapta și din stânga. Am senzația că stau cu ochii pe noi, orășenii la munca pământului. Nu ma deranjează. Asta înseamnă o oarecare acceptare în comunitate - să fii subiect de bârfă. :)))

          Am plecat când soarele apunea peste grădini și peste deal

         Dacă as putea să-mi iau apartamentul și sa-l mut în gradină... 

         Deocamdată atât. Problema juridica e spre rezolvare, dar nu neapărat în favoarea mea. Necesită un compromis. Dacă reușesc, vă povestesc totul zilele următoare. Nu de alta, dar s-ar putea să ajungeți în situația mea, și ar fi bine să știți la ce să vă așteptați.

         Până atunci, vă urez să aveți o săptămână liniștită și cu împliniri!