Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 16 februarie 2022

Rămas bun fermă, bun venit soloprenoriat!

     Da,e adevărat, s-a terminat cu lucrul la fermă. A venit si ziua in care am lăsat ferma sau, mai bine zis, m-a lăsat ea pe mine. Nu voi mai vedea zilnic câmpuri înverzind, nici lan de grâu copt cu maci roșii în pâlcuri, nici fazani, nici căprioare. Nu voi mai vedea văcuțe cu ai lor viței si probabil îmi va fi dor și de cârdurile mari de ciori bine hrănite. Îmi va fi dor de oamenii cu care am lucrat, de simplitatea și complexitatea fiecăruia, de poveștile lor, de aventurile și de râsul lor molipsitor. 

    M-am simțit tare bine. Au fost șase ani minunați. Doar șase. Mi-ar fi plăcut să fie mai mulți și chiar sa ies la pensie de aici, dar... nu e după cum vreau eu. Patronul a hotărât că nu mai vrea sa continue  și a vândut ferma. Pentru că era prea mare ca să poată fi cumpărată dintr-o bucată, în vremurile astea de criză, a vândut-o fracționat iar cumpărătorii au cumva afaceri cu alte profiluri. 

    Am promis șefului meu direct (care nu este patronul), că stau până la sfârșit și am stat. Dacă mi s-ar mai cere asta, aș refuza. Doare cumplit să vezi că ceea ce s-a strâns și ridicat cu efort în atâția ani se împrăștie în nici două luni. Eram atât de bucuroși când veneau camioanele cu vaci din Olanda iar acum să plece camioanele cu vaci și viței spre alte destinații, nu e tocmai fericire.  De dinainte de sărbătorile de iarnă s-au perindat prin fermă diverși oameni spre a cumpăra la prețuri mici, orice se putea cumpăra. Prima impresia a fost cea a unor vulturi care rup dintr-o vietate care încă este în viață. Acum e pustiu. Grajdurile sunt goale, sălile de muls si-au oprit motoarele, s-a oprit și zgomotul plugurilor care curățau grajdurile, nu mai sunt tractoare, nu mai sunt utilajele, nu mai sunt oamenii. A rămas tăcerea și ciorile. E dezolant.

    Poate, într-o zi, voi face o plimbare să revăd locul. Deocamdată nu pot. Nu pot și nici nu am timp. E cam puternic șutul pe care l-am primit. Încă fac pasul. Sper doar să calc bine și să nu-mi rup gâtul. :)))

    M-am tot gândit, de când am primit vestea vânzării fermei, ce aș putea să fac eu, în continuare. Știu că mă pot angaja dar nu știu dacă mai vreau. Am  46 de ani. Dacă mă mai ține vreun patron până la 50 de ani și se debarasează de mine, ce fac? La 50 cu greu te mai angajează cineva. Știu că s-a mai schimbat ceva pe ici pe colo, dar practica asta încă există. În plus, nu cred că mai vreau să stau 8 ore la un serviciu, în care să am și timp mort dar să fiu la birou. La fermă nu m-a întrebat nimeni la cât vin și la cât plec, daca aveam treburile rezolvate, iar vacanțe am avut minim două în fiecare an, chiar dacă am plecat cu laptopul după mine și am rezolvat ce era de rezolvat, de pe unde eram.

    Prin urmare, m-am aruncat cu capul înainte în soloprenoriat sau cum s-o chema chestia aia în care înființezi un SRL unde tu centrezi, tu dai cu capul. :)) Am în spate peste douăzeci de ani de  secretariat și administrație, am șase  ani de responsabil de mediu și gestionar deșeuri, am șase ani de practică în ceea ce se cheamă resurse umane (fără recrutare) cu patalama dobândită în septembrie 2021 plus cursuri de legislația muncii, deci am trei obiecte de activitate.  Mai am câte cinci ani de securitate și sănătate în muncă și de prevenirea și stingerea incendiilor/situații de urgență, dar astea rămân rezerve. Nu mă întind, pentru că nu vreau să fac multe și să iasă prost. Puține și bine. Codul civil si codul muncii mi-au fost si sunt cărți de căpătâi. 

    Încă nu am clienți și nici nu mă aștept să apară prea curând. Am nevoie de publicitate și va trebui să încep cu asta. Am o pagina de facebook și un logo plus un  site în lucru :) 

    Oricât mi-ar plăcea să am activitate la firmă, trebuie să recunosc că mă voi bucura și de ceva odihnă. Am nevoie, psihic vorbind. Vreau dimineți  petrecute la terasă cu o cafea și laptopul alături, vreau pași prin oraș, vreau să cunosc și să recunosc oameni din oraș. Sunt locuri în orășelul ăsta de provincie, prin care nu am călcat de foarte mulți ani. Vreau să mă urc în mașină și să conduc fără vreo țintă, pur și simplu din plăcerea de a șofa. Chiar îmi doresc să merg primăvara, la mare. Vreau să am timp pentru citit și, poate, timp pentru scris. Ar fi interesant să încep acum o carte și să o termin peste câțiva ani. 

    Poate sunt visătoare, dar am scuza zodiei. Pești. :)) Știu că după o vreme voi intra în panică dacă nu voi avea o activitate aducătoare de venituri. Nu pentru că aș ajunge muritoare de foame. Are cine să mă susțină, doar că eu am învățat să-mi fac proprii bani de pe la 12 ani. E greu să nu produci, când altfel îți este educația. :)))

    Vom vedea, în timp, ce se va mai întâmpla. Deocamdată îmi adun sufletul făcut fărâme și-l lipesc. Merg mai departe și muncesc la construirea brandului meu. 

    Prin urmare, pentru ca am lipsit și voi mai lipsi de pe aici, cer iertare. Nu a fost și nu va fi ușor în următoarea perioadă. 

    Să auzim de bine! 

14 comentarii:

Irina spunea...

Doamne ajuta pe un nou drum!de ce nu faci amandoua, adica sa iti gasesti si serviciu,sa iti faci si ceva al tau?

o femeie spunea...

te pup! ma asteptam sa ne scrii despre ca te urmaresc pe fb si vazui de afacere.
Un drum inchis si o cale noua si frumoasa sa iti vina! mult succes pe viitor si sper sa gasesti clienti repede si buni.
Admir ca ai ramas pana la final la serviciul asta, e de admirat.

P.S. suntem cam de aceeasi varsta si zodie.

Anonim spunea...

OF CRISTINA , ASTA E VIATA
O SA FIE BINE , O SA INCHEGI CEVA SI O SA RAZI , DESPRE GRIJILE DE ACUM .
MULTA SANATATE SI NOROC ITI DORESC DIN TOT SUFLETUL
rodica

CCristinaC spunea...

Irina, ar fi trebuit să mă gândesc la a avea și job și afacere, în urmă cu un an, cel puțin. La fermă am avut program lejer și aș fi putut să mă ocup de ambele. Acum, daca mă angajez cu un program de 8 ore nu mai am timp pentru afacere. În schimb, mai am de învățat, m-am înscris la cursuri... nu cred că fac față cu job și afacere în același timp.

CCristinaC spunea...

Dragă femeie, mulțumesc frumos! Si eu te pup!

CCristinaC spunea...

Rodica, mulțumesc! Sunt convinsă că lucrurile se vor aranja așa cum trebuie și voi râde de tot, dar trebuie să am răbdare.

Corina spunea...

Orice inceput e greu si vine cu griji si ganduri dar o sa fie bine. Asa cum orice sfarsit e greu si e nevoie de timp ca sa "jelesti" adica sa te aduni si sa te reinventezi/redescoperi. Iar daca partea materiala nu te preseaza spre un job, iti prinde bine un timp al tau cu si despre tine.
Abia astept sa povestesti despre locurile alea pe care vrei sa le (re)vezi si despre diminetile la terasa cu o cafea buna...
Pestii sunt in general perfectionisti asa ca fii mai blanda cu tine si profita de perioada asta ca sa te alinti. Iar varsta ta din buletin sigur nu corespunde cu cea emotionala. Din scris pari mult mai tanara.
Multa bucurie in tot ceea ce faci!

Irina spunea...

hihi, si eu tot 46, in martie, tot pesti :))

cristina spunea...

mult succes!

CCristinaC spunea...

Corina, mulțumesc frumos! Ai dreptate in ceea ce privește perfecționismul peștilor. Dacă altora le iert ușor, orice, pentru mine fac eforturi.

CCristinaC spunea...

Irina, cred ca ne-am fi înțeles tare bine, daca ai fi fost mai aproape :)

CCristinaC spunea...

Cristina, mulțumesc frumos!

Anonim spunea...

PASTE FERICIT !
rodica

Maya spunea...

Să fie într-un ceas bun, ani de zile am fost convinsă că lucrezi în notariat :), habar n-am de la ce mi-a plecat ideea asta.
Ca unul care a lucrat 15 ani in soloprenoriat să știi că e mișto, nu e ușor dar e așaaaa biiineee să nu explici nimănui de ce faci ce faci și mi-e dor de epoca aia :)