Sâmbăta trecută am intrat într-un magazin să-mi iau țigări. Știu... să-mi fie rușine :) În timp ce stăteam la coadă (da... era codă la țigări) mi-am mutat privirea asupra standului de reviste din acest magazin. E drept că, de-a lungul timpului am mai cumpărat ceva cărți din acest gen de magazin, dar nu reviste. De fapt, nu am mai cumpărat reviste de mulți ani. Cred că de când accesul la informație a devenit mult mai la îndemână pe un telefon.
Revenind la magazin, am ieșit din rând și m-am apropiat de standul cu reviste. Burda, Avantaje, Unica, Cosmopolitan, Femeia... reviste din care am cărat teancuri la gunoi, de-a lungul anilor (încă nu obișnuiam sa reciclăm). Îmi amintesc că lunar, aveam o sumă alocată acestor reviste. Pentru mine, în acele vremuri, revistele astea însemnau divertisment, cultură și educație. A fost o vreme când eram în șomaj și, împreună cu o prietenă, cumpăram o singură revistă, pe care o devoram, pur și simplu. Zile întregi citeam și reciteam revista aia, dimineața, la o cafea. Atât ne permiteam. Au trecut de atunci ceva mai mult de 20 de ani. Între timp ”s-a dat” internet la toată lumea și accesul la informație a fost mult mai la îndemână. E drept că laptopul nu miroase ca o revistă și nici telefonul nu foșnește ca paginile frumos colorate, dar dacă nu cumpăr revista, nu ocup spațiul din casă cu teancuri de reviste și economisesc o mică sumă (pe care sigur o dau pe vreo tâmpenie).
În fine, ideea este că am cumpărat o revistă. Una cu al cărei nume am crescut, o revistă pe care o citea și mama ... ”Femeia”. Bine, de crescut am crescut cu revista ”Cutezătorii” si cu ”Almanahul Copiilor” dar sunt șanse zero să mai găsesc așa ceva pe piață, acum :))) În plus, pe alea nu le citea mama...
Nu pot explica ce am simțit când am ieșit din magazin, cu revista în brațe. Mi-au trecut prin minte frânturi din tinerețea mea, vise croite pe marginea articolelor... Strângeam revista la piept ca pe un trofeu pe care cineva ar fi vrut să mi-l ia. Oricum mi se părea că toată lumea se uita la mine... deși, dacă o persoană cu o carte în mână nu mai este chiar o curiozitate, o revistă atrage priviri. E normal... ce îți trebuie o revistă când există internet? Dar oare am fi dispuși să plătim pentru a citi o revistă online? Poate da, poate nu... Pentru mine, revista pe hârtie înseamnă mai mult decât informație. Am constatat asta acum, când pot să spun că am ajuns la vârsta la care pun preț pe trăiri, pe amintiri.
Am ajuns acasă, mi-am făcut un frappe cu înghețată și m-am pus pe citit. Cap... coadă. Revista din septembrie 2021 conține un interviu tare interesant cu Iuliana Tudor, știri, idei de activități pentru timp liber, are secțiune de cultură, shopping, modă, frumusețe, sănătate, psihologie și multe altele.
Ce vreau sa mai zic, este faptul că acest articol nu este un articol sponsorizat. Revista am cumpărat-o din banii mei, nu mă bănuiți de reclamă
Voi mai cumpărați reviste? Lăsați mesaj în comentarii!
10 comentarii:
M-a emotionat scrierea asta, mi-am amintit si eu cum citeam in adolescenta reviste primite de mama de la colege... visam sa fiu si eu mare si sa arat ca femeile din poze... O sa-ti urmez exemplul, de dragul amintirilor. C.
Eu nu am mai luat reviste pentru ca, evident, avem internet cacalau. Dar sotul isi ia de alergat, am in casa cateva sute de reviste citite bine de el.
Draga C, recunosc ca si eu visam sa fiu ca femeile din poze. Oare era vreo fata sa nu viseze asta?
Draga femeie, asa este. Internetul este peste tot, dar revista mi-a dat o stare de bine nu tocmai usor de descris. Voi mai lua reviste, una lunar, mai ales ca la noi nu se mai cumpara altele...
Eu cumpar Goodfood :), e o placere sa citesc retetele la o cafea, desi rareori le pun in practica (ce am pus totusi au iesit foarte bine:))
Hei, ce fain ai scris! Aproape mi-au dat lacrimile, pentru ca te inteleg perfect in nostalgiile pe care ti le starnesc lucrurile.
Eu nu obisnuiam sa cumpar reviste, caci nu prea aveam bani de "aruncat", dar dupa revolutie am cumparat destul de multe Burda, pentru ca faceam si croitorie pentru colege ca sa-mi mai intregesc veniturile. Le mai am si acum si, desi nu mai cos, tot pe o Burda as da banii de-ar fi sa-mi mai cumpar o revista.
Anca, intr-adevar o revista foarte faină, cu fotografii minunate. NU mă încumet. Sunt pofticioasă și mă apuc de gătit și... mâncat :))))
Cristina, înțeleg ce zici. Încă mai am o colecție de reviste ”Lucru de mână” E sfântă pentru mine. Deocamdată nu o mai folosesc, dar nu se știe... :)
Daaa... si eu cumparam astfel de reviste. Inclusiv reviste de bucatarit. Nu prea aveam eu timp de asta si nici pentru cine, la vremea aia (acum am 6 gurite mici :)), dar dadeam o gramada de bani in fiecare luna pe reviste. Si eu imi lasam bani deoparte special pentru asta. :) Calatoream in fiecare weekend si imi placea sa le citesc in tren, in autobuz...
Șase gurițe? Waw! Felicitări!
Am cumpărat și eu reviste cu rețete. Am avut bibliorafturi întregi pe care le-am donat ulterior, unor persoane pasionate.
Trimiteți un comentariu