Stăm acasă -3

       Zic să continuăm serialul, dacă tot m-am trezit în același film urât. :))) Și m-am trezit cu o stare psihică proastă... Știți starea aia că vrei să dormi și să te trezești după ce se termină totul, dar îți dai seama că te-ai trezit prea devreme și ești dezamăgit? Cam așa a fost dimineață :))) Singurul lucru motivant a fost faptul că a trebuit să ajung până la birou. 

      Recunosc că nu renunț la rutina de dimineață. Chiar dacă stau acasă, nu stau în pijamale, nepieptănată, neparfumată... Nu mă machiez întotdeauna, dar măcar mă dau cu gloss. De asemenea, urăsc să vad patul nearanjat. Când eram copilă, dacă nu îmi aranjam patul, mă întreba mama ”Cine vrei să-ți aranjeze stratul?” cu trimitere la stratul de paie care se pune în cocina porcilor. Dana Budeanu e mic copil pe lângă mama. :))) La vremea copilăriei mele, dormeam pe un recamier și trebuia strânsă plapuma (aia grea), împachetat cearceaful, puse la locul lor, perna le fel, întinsă pătura pe recamier... acum, întinse toate cele și aruncat (nu la întâmplare) niscai fultuci (perne, dar varianta bunicii). Prin urmare, nu ies din dormitor până nu îmi aranjez stratul. 

       După toate cele, igienă, mic dejun, aranjat, am plecat spre birou. Trebuia să dau ceva hârtii la contabilitate și colega ajungea azi, la fermă. Credeam că îmi va face bine, ieșirea asta. Ei bine, nu. Porțile închise, strictețea dezinfectării, mânușile pe care le purtau puținii oameni rămași... totul părea SF. Știu că este necesar, dar tot ciudat rămâne. Nu am stat mult, că nu era cazul, însă pe autostradă, la întoarcere, mi-am dat seama cât de nebuni sunt oamenii și că, de cele mai multe ori, parcă nu mai e loc de milă.  Din cauza situației actuale, și mașinile pe stradă sunt mai puține. Fac naveta de patru ani și niciodată nu am văzut autostrada atât de goală. Mai mult camioane și mașini de marfă de 3,5 to. M-au depășit și câteva turisme cu viteze... viteze. Nu vă gândiți că eu sunt una dintr-aia pe care o calcă tirul pe autostradă, dar aștia aveau viteza luminii pe lângă mine. Deși ar putea părea că sunt invidioasă (poate chiar sunt, un pic) ideea care mi-a trecut prin minte, a fost că, dacă faci vreun accident acum, nu are cine să sune la 112. Și dacă sună, cine vine? Și dacă vine, cine se ocupă de tine, dat fiind faptul că toată lumea e setată pe virusul cu coroană (l-am alintat ) ? Și tot gândindu-mă așa, mi-am dat seama că, instinctiv, am ridicat piciorul de pe accelerație și am ajuns sub limita legală :))) Maxima :))) Ce face frica din om!!! :)))

       Întoarsă acasă, m-am spălat pe mâini, m-am dezechipat de hainele de stradă și m-am pus în mijlocul patului, la citit. Cred că voi avea o mare problemă cu spălatul ăsta. Mi se usucă mâinile cumplit. Pare că nici crema nu mai face față. La voi cum e? 

         O altă întâmplare care mi-a stricat starea, astăzi, a fost faptul că au crescut prețurile. Dar au crescut, nu glumă. Sper să-și dea seama comercianții și să lase prețurile unde erau. Mă așteptam la creșteri, dar nu așa. Cert este că, atât cât voi putea, nu voi cumpăra nimic cu preț de bișniță și vă sfătuiesc să faceți și voi la fel. Haideți să-i vedem ce fac cu cartofii când vor încolți.

       În schimb, pe când citeam eu mai cu spor, am primit confirmare de plată de la firma de telefonie și mi s-a aprins beculețul.  Numai bine, că am avut și timp și răbdare, să aștept să îmi răspundă un operator. Am renunțat la un contract și l-am îmbunătățit pe-al mamei. Al meu, deși mi-au oferit ei marea cu sarea, exista neconcordanțe între ce am vorbit și contract. Nu îl voi aproba. Îl voi reciti mâine, poate am toate țiglele pe casă și nu mai văd nereguli. :)))
         Tot astăzi, am anulat rezervarea în Corfu. Urma să fim acolo, de Paște. Am tot făcut scenarii, dar niciunul nu ne ajută... 

     După, am mai citit un pic, am adormit vreo oră, am făcut sarmale de post cu mama, am mai vorbit la telefon, am tricotat și m-am uitat la filmul de mai jos

          Nu am avut chef să risc vreo producție nouă, așa că am ales una veche, dar care să-mi placă.

      Am găsit și un articol interesant, despre cum să-ți protejezi sănătatea mintală într-o pandemie, aici. E amuzantă ideea de ”autonomie limitată” și ”libertate diferită” în loc de ”izolare” și ”carantină”, de parcă mintea mea nu știe despre ce e vorba în propoziție :))) 

          Prin urmare, ziua 3 de stat acasă se traduce cam așa:

 Voi ce ați făcut azi? Lăsați mesaj în comentarii.