Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

luni, 17 noiembrie 2014

Ziua buna NU se cunoaste de dimineata

          Nu stiu cum reusesc eu, dar, desi ma trezesc cu mult inainte de a pleca la serviciu, ma invart de sapte ori intr-un loc si, la 9, cand ar trebui sa ies pe usa, eu inca ma uit lung in sifonier la toale. Normal, ca o fata organizata care ar trebui sa fiu, ar fi bine sa stiu de seara cu ce ar trebui sa ma imbrac dimineata. Da, sunt normala si, seara stiu. Dimineata insa, nu mai sunt normala  si fac inventarul zdrentelor. Nu de putine ori mi-am amintit de copilarie, cand aveam trei randuri de haine, fara atata grija de ce cu ce asortez sa se si aseze bine pe tona mea. Bine, nu aveam haine da' nici 100 de kile :)))
          Sa revin. Azi dimineata m-am hotarit sa-mi pun o rochie. Stiu, nu e chiar timp de rochie afara, da' cinci minute pana la serviciu nu inghet, iar la birou e cald si bine. Deschid dulapul si... singura rochie calcata e una de jeans albastru inchis. Ea arata ca o camasa pana fix sub genunchi, cu patru nasturi si guler mai mare. E dreapta si se inchide cu fermoar intr-o parte. Eu o port cu un cordon cu strasuri negre. Buuun... Si incep sa imbrac suta de kile... si hop se rupe "mosul" (inchizatoarea) de la sutien. Zau ca nu-l vazusem sa dea semne de oboseala, mai ales ca obiectul e proaspat sosit in garderoba mea. Nah, ghinion. Imi pun un alt sutien si dau sa caut dupa ciorapi - o pereche de 80 den (sa nu-mi inghete samanta) pe care o am de anul trecut si pe care am cam jumulit-o in zona gleznelor, de la ghete. Daca tot urma sa-mi pun niste cizmulite de toamna, macar sa jumulesc bine ciorapii aia. Pai ce credeti ca i-am gasit? Nuuuuuuuuu... Cred ca au aflat si s-au pitit. Atat de bine sunt pusi ca nu i-am gasit nici seara, cand m-am intors de la serviciu. Bine, zic, si iau o punga cu alte trei perechi de ciorapi cu multi deni :) descoperita cand am facut curat in dulap. Si trag pe mine o pereche... ete ca sunt mici, mai pun o pereche, tot mici. Incerc si cea de-a treia pereche... mici si astia. Ce naiba, am avut inundatie in sifonier si au intrat ciorapii la apa? Nici acum nu stiu cum se face de am in sifonier trei perechi de ciorapi mici. Bucuria mamei, ca am pricopsit-o cu ei.
          Intre timp ceasul ticaia. Eu la 9 jumate trebuie sa deschid :) Sa probezi trei perechi de ciorapi ia ceva timp :))) In fine, desfac o pereche noua de ciorapi, ma imbrac, ma incalt si ma duc sa ma vad la oglinda din hol. Constat ca nu am cercei si ma intoc in dormitor sa-mi pun obiectele in urechi. Ma intorc in hol si nu-mi place cum se aseaza parul. Ma duc in baie, oglinda de acolo zice ca-i ok parul meu. Nu e prima daca cand in hol arat ca o matura si in baie sunt ok. De la baie pina in hol se petrece sigur ceva necurat cu parul meu :))) Tic tac, timpul trece. Gasesc trei nuante zapacite de ruj dar nu o gasesc pe cea cuminte. Ma dau cu un gloss si cand cred si eu ca sunt gata de ultima privire in oglinda, ma vad si ma apuca un ras d'ala de nebuna scapata din camasa de forta. Ma uitam la mine si o vedeam pe matusa din partea tatalui, cand pleca la grajdurile cu vitei. Femeia ceva mai facuta ca mine, isi punea o bluza, un "mintean" peste bluza, o fusta dreapta, pana la genunchi, un sort asortat :) si pe sub fusta, o pereche de nadragi  bagati in cizme de cauciuc. Ei bine, mie imi lipsea sortul. :))) Aveam rochia pana la genunchi, cordon cu strasuri negre, ciorapi cu 100 den, aproape nadragi, cizme scurte bleu cu gaurele si un mintean subtire peste rochie, pen' ca rochia are maneci scurte. Bine, minteanul le are trei sferturi, da' nu mai conteaza :))) Eram matusi-mea in varianta 2014 :))) Bine ca nu ma duceam la vitei. 
          Si uite asa, imi dau eu seama ca nu o sa deschid biroul la timp, imi iau geanta si  razand in continuare, incui usa si plec degraba. Bineinteles ca mi-au scapat cheile cind sa incui usa si, dupa ce am coborit trei trepte s-a stins lumina pe scara de a trebuit sa ma intorc sa apas intrerupatorul. :)))
         De intarziat, am intarziat cinci minute, fix. Slava Domnului ca nu a fost o zi capiata si zapacita, asa cum mi-a fost dimineata, altfel chiar jungeam in camasa de forta si nu stiu daca mai scapam. D-aia zic: ziua buna nu se cunoaste de dimineata :)))
          

2 comentarii:

Mihaela Dămăceanu spunea...

Ai un umor extraordinar! Eu nu cred că arătai precum mătuşa, dar în schimb m-am amuzat bine!

CCristinaC spunea...

Mihaela, zau ca asa m-am vazut. :)))