In sfârșit, a mai venit rândul unui episod din serialul "grădina" :))) Nu pentru că nu am mai fi trecut prin gradină, dar, pentru că trec printr-o perioadă în care sunt total dezorganizată, am uitat camera foto acasă. In altă ordine de idei, timpul meu liber se împarte intre casa, lucrul de mână și gradină. Pare o rutină, dar nu este. Nu încă. Nu reușesc să fac tot ce mi-am propus într-o zi sau fac treburi care sunt de făcut "mâine". Dacă vă vine în minte să mă caracterizați drept "capie", aveți dreptate, asa sunt. :))) De multe ori îmi vin în minte subiecte de scris pe blog dar le uit până ajung in fata calculatorului. Poate ar trebui să fac la fel ca și cu ideile de coliere. P-astea le desenez pe ce apuc. Am grămadă de hârtiuțe cu desene :)))
Să revenim la grădină. Toate plantele sunt mici dar vii :))) Dau pe dinafara de optimism, nu? :))) Ceapa nu mai e la fel de galbenă dar e mică. Vorba soțului : "Am pus arpagic, arpagic scoatem" :))) Ceapa roșie s-a umflat de apa și a început să putrezească. Usturoiul e mai bine. Morcovii sunt în creștere. Leușteanul și pătrunjelul au o nuanță de verde dar sunt mici mici mici. Cam 10-12 cm înălțime. Mărarul, deși mic, are o culoare ruginie. Oare dacă îl tund, își revine? Busuiocul și cimbrul sunt ok. La fel și cele trei fire de mentă. Roșiile, ardeii și vinetele sunt la fel, mici. Cum altfel? Le-am făcut șanțuri sau, mai bine zis, șănțulețe că nu puteam trage la ele pământul dintr-un șanț adevărat. Le-am pus a doua tura de îngrășământ, respectiv macerat de gunoi de pasăre. Sper să-și ia avânt.
In schimb, au răsărit castraveții. Asta, după ce am pus semințe a treia oară. :) A fost cu noroc :))) Acum sunt asa:
Groapa pentru budă, e la fel, plină de apă. Noroc că nu avem nevoie de budă, în cele trei ore/ seară pe care le petrecem la moșie. Oricum nu ne facem griji. A crescut frunza în vie și buruienile la fel :))) Arată ca o jungla veritabilă. Iaca:
Si ca să nu ziceți că nu a meritat să citiți aberațiile mele, va fac cadou o clipă la apus
12 comentarii:
noi am aflat dupa 3 ani ca via se sapa. si ne-am spus: daca 3 ani a crescut+rodit fara sapare, clar asa va fi de-acum inainte:)
Cred ca vreame nu a fost prea favorabila plantutelor in primavara-vara asta. Am si eu un patratel mic de pamant pe care-mi incerc talentele de agricultoreasa si ce sa vezi, din doua plicuri de fasole au iesit fix 4 (patru!) plantute, si alea anemice, vai de capul lor. Ma gandesc ca eu fac asta mai mult de experiment, dar daca si pe camp se intampla asta, nu prea e de bine. Dar sa fim optimisti, nu? Nu peste tot o fi la fel...
Simona, eu stiu din copilarie ca se sapa si se leaga via. Am legat si eu :))) Acum, pur si simplu vreau s-o las asa. Tatal meu, care e betiv notoriu, are un petec de vie prin jud. Olt. Nu o sapa, nu o leaga si face vin gramada :))) Am avut de la cine sa invat :)))
Ina, de foame nu o sa murim. :) Ideea e ca mi-e cumva mila de planute cand le vad ca se chinuie sa creasca. Si la noi tot ca un experiment se desfasoara totul. Am pornit de la ideea de a iesi cumva din casa. Acum, de voie, de nevoie, suntem la miscare, in gradina, dar ne concentram atentia spre plantute. :)
Optimisti suntem. Sa vezi ce rosii frumoase o sa avem in noiembrie. :)))
In agricultura fiecare an este o mare necunoscuta. Daca pornesti cu sperante mari e cam rau ca s-ar putea sa fii dezamagit. Daca vrei numai sa faci miscare in aer liber si neconditionat porti de grija la plantute s-ar putea sa ai si surprize placute!
Reli, initial nu am vrut sa pun nimic in gradina. Agricultura cand stai la 4 km de gradina, cam greu. Apoi am zis ca nu ar strica sa iesim la iarba verde si, unde e mai bine, daca nu pe iarba noastra? Si, cum nu putem paste, ne-am gandit sa avem o oarecare activitate in aer liber. E drept ca nici nu concepem sa avem o palma de pamant si sa=l tinem nelucrat, ca e pacat. Uite asa s-au imbinat toate. Nu visez sa ma imbogatesc din lucrul la gradina si nici nu imi pare rau de munca depusa. Doar as vrea sa nu sufere plantutele. :)
Cristina, e de vis sa stai la numai 4km, eu stau la 120km. O parte din lucrurile importante le fac eu ce-i drept(rasadurile, plantarea, legarea...culesul =))) dar cele mai multe soacra mea. Ce as vrea sa stau la o distanta asa mica!
Scopul meu ar fi sa nu ma urc pe pereti de la atata stres, sa ma deconectez in gradina(chiar si la doua saptamani) si daca pot sa si consum legumele... deja asta il trec la categoria bonus.
Desi "mosia" mea e langa cea a socrilor, de plantele mele nu se ocupa nimeni, soacra mea fiind bolnava. Din cauza asta zic ca-i mai greu. E altceva cand stai langa gradina si, macar o ora pe zi poti sa faci cate ceva. In ceea ce priveste stresul, recunosc ca in gradina, macar pentru cateva ore, uit de tot. Pare ca ma aflu in alta lume. :)))
Prea multa apa dauneaza...insa si daca se usuca pamantul u este bine...Poate ca ar trebuit , in toamna , sa feritilizati pamantul...
In rest mie una imi place maxim ce vad in poze!
Ana, nu prea trebuie fertilizat terenul. Am plantat dupa ce am "spart" lucerna si, din cate stiu, lucerna ingrasa pamantul. Ma bucur ca iti place ce vezi. :)
:) Puteti cosi in gradina, ca e mult mai usor:)), vai gradina la apus este minunata!
Anca, am cosi noi, da' n-avem coasa :))) Depindem de un vecin care vine periodic si coseste lucerna, dar pe poteci, nu prea poti da cu coasa :)
Trimiteți un comentariu