Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

duminică, 25 noiembrie 2012

Duminică și atât :)

Cine să mă mai înțeleagă și pe mine? Când trebuie să plec undeva în zi de duminică aș vrea să stau acasă, iar azi, că nu aveam nimic în plan, aș fi avut chef de plecare. :))) Aș fi plecat eu măcar la hipermaket, să admir decorațiunile de iarnă, dar faptul că sunt răcită bine, că îmi curge trompa (și când nu curge e înfundată), că mă doare în gât, iar capul mă doare ca și când ceva ar sta continuu pe el, presându-l, m-a determinat să nu părăsesc căminul părintesc/conjugal. :))) Nici vremea nu a ținut cu mine. Lipsa luminii soarelui câteva zile, se resimte.
Si ce am făcut azi? Am băut cam tot ce se putea bea fierbinte, am mai făcut ceva ordine în ațe și în mărgele, am navigat pe net (cum altfel?) și m-am uitat pe YouTube la prezentări ale mașinii de cusut pe care o aștept.
Prin plimbările mele internaute am dat peste următorul clip:
  Nu m-am putut abține să-mi închipui ce fața ar face al meu soț, dacă i-aș spune că vreau să luam lecții de tango. :))) După ce m-am amuzat gândindu-mă la mutra lui, m-am amuzat gândindu-mă ce grațioasă ar fi suta mea de kile dansând tango :))) 
De la tango, am trecut la asta:
Si mi-am amintit de "tinerețile" mele. Tiii, ce mai vremuri!!! Muzica asta aproape că  era obiect de contrabandă, ca și casetofoanele (alea argintii și enorme) aduse de cei care apucau un contract de munca în afara țării. Parcă văd și acum bairamurile ținute în casa vreunui coleg care era posesor de casetofon și muzica "buna". Dacă mai era priceput la fizică și își făcea și o orgă de lumini din becuri colorate... era zeu.  
Doamne, câte covoare am mai teșit dansând în șosete! Da, în șosete, că ne descălțam (asa eram educați) să nu murdărim casa gazdei. Noi fetele, chiar dacă veneam în pantofi, ne aduceam de acasă șosete pe care le puneam peste dresuri. Se purtau șosetele albe, așa că, dacă te uitai în jos, pe covor, vedeai o mare de șosete albe. :)))
 Si uite așa, din vise în amintiri, trecu și duminica asta și mâine e iar luni. Alte treziri, alte pregătiri, alte planuri ... aceeași rutină. Bineînțeles că, și dacă am ieși din rutină ar fi o problemă. :)))
Să aveți o săptămână liniștită și să auzim numai de bine! 

3 comentarii:

Silvia spunea...

Multumesc de urare si eu iti doresc la fel tie!

cristina spunea...

mi-ai adus aminte de tinerete :))

CCristinaC spunea...

Cristina:
"Ehe maica, ce vremuri!" Nu?