Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Provocare de la Iulia (3)

Am primit o nouă provocare de la Iulia pe care o admir ăpentru că reușește să scrie zilnic pe blogul ei și reușește să aibă și subiecte interesante. Așadar, de data aceasta Iulia mă și ne provoacă să vorbim despre bacșiș.
Deocamdată doar despre a da bacșiș :)))
Ei bine, da, eu dau bacșiș, dar diferențiat, în funcție de caz. La restaurant, terasa, bar, etc. las cam 10% că mi-e ușor de calculat :))) Cel puțin la cele din orașul meu, unde personalul se poartă frumos și îmi este cunoscut că deh, orășelul e de provincie, mititel :) Un ospătar mi-a fost coleg, un barman e fratele unei prietene, o picoliță e fosta iubită a fratelui meu, chestii d-astea... 
La coafor e 15 lei tunsul, dar las 20 pentru ca doamna e atentă la detalii și nu mă lasă să ies din salon fără să fiu aranjată, chiar dacă merg acasă să mă spăl pe cap. (Nu mă spăl la salon pentru că nu suport să-mi spele altcineva părul) La manichiură, pedichiură, cosmetică, la fel, las cite 5 lei în plus, dar la astea merg mai rar, pentru că sunt fată descurcăreață și mă "rezolv" singură. :)))
La magazine nu las decât ce e sub 10 bani, dar asta din cauza unor întâmplări neplăcute, când a trebuit să schimb bancnota de 500.000lei (vechi) pentru 500lei (vechi) :)
La medic nu las bacșiș pentru că merg numai la cabinete particulare unde plătesc onorariul.
La alte servicii, depinde de taxa cerută. Spre exemplu, croitoreasa mea mi-a cerut 120 de lei pentru o rochie cu bolerou, doi pantaloni, două fuste și o bluză. Ținând cont că sunt maare (ca să nu zic ursoaică) și am și sânii mărime D (ca să nu zic că am țâțe mari) și știu cit de greu e să-mi lucreze o haină care să vină bine pe mine, am considerat că munca ei face mai mult și i-am lăsat 150 de lei.  Recunosc ca și dacă îmi cerea 200 de lei, tot nu mi se părea mult. :)
In altă ordine de idei, provocarea Iuliei mi-a amintit de o întâmplare petrecută în urmă cu 12 ani, când m-am angajat la actualul loc de muncă. Am avut de făcut o "lucrare" unei doamne pensionată, fostă ospătăriță la restaurantul din oraș, în vremurile vechi.  După terminarea lucrării, cuplul care o însoțea a plătit onorariul și au plecat, dar în ziua următoare doamna s-a întors cu ceva bani și cu scuze că cei tineri nu ne-au lăsat nimic ca mulțumire. Am incercat să-i explicăm că e de ajuns onorariul și că nu mai trebuie nimic, însă ne-a apucat mâinile și șefei mele și mie, și ne-a zis cam asa :"Toată viata am știut să primesc dar și să dau bacșiș. Cum pe mine mă bucura fiecare leu primit așa vreau ca și ceilalți oameni să se bucure de un ban în plus. Mulțumirea voastră este bucuria mea" Am rămas fără replică dar am avut parte de o lecție de viată. :)
Cam atât de la mine. Dacă dați sau nu bacșiș, puteți comenta aici sau pe blogul Iuliei, blog pe care va indem să-l citiți pentru că merită.

4 comentarii:

cristina spunea...

ajutorului de tras apa chiar i-as lasa bacsis :)))

Daniela spunea...

Cristina: si eu tot marimea D am :) si in jur de 56-57 kg la 1,63m. Mi-a placut mult povestea cu doamna aceea!! avea un mod foarte sanatos de a vedea lucrurile! pe mine sincer ma deranjeaza obligativitatea de a da bacsis, consider ca trebuie meritat.

CCristinaC spunea...

Cristina, ajutorului i-as pupa boticul :)

CCristinaC spunea...

Daniela, daca e obligatoriu sa las bacsis, am o problema. Consider ca se cheama mita si io asta nu dau :)