Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 9 noiembrie 2011

Povestea Sfintului Nectarie, in casa mea

Daca veti citi aceasta postare, v-as ruga sa o luati drept marturisire si sa nu ma judecati pina nu veti fi citit tot. 
In urma cu aproximativ doi ani, am primit de la o matusa din partea sotului, o icoana. Un nepot de-al ei, calugar, a plecat la Muntele Athos si a trebuit sa elibereze chilia in care locuise in Romania. Printre putinele obiecte avea citeva icoane pe care i le-a dat bunicii lui. Ei bine, una din ele, a ajuns la mine. Aceasta:

Am primit-o si am venit cu ea acasa. Am citit. Sf. Nectarie. Cum nu sint dusa deloc la Biserica, numele Sf. Nectarie nu mi-a spus absolut nimic. Nefiind adepta transformarii locuintei in loc cu muuulte icoane, am pus icoana primita in... sifonier. Si a stat Sfintul Nectarie in sifonier, mai mult de un an. Intre timp, incepusem sa aud la tot pasul, de Sf. Nectarie. Unde pina atunci nu aveam habar de el, acum imi iesea in cale, peste tot. Ii auzeam numele rostit pe strada, citeam cite ceva in ziar... Dupa o vreme, am descoperit forumul Pilde31, unde fetele il pomeneau si laudau pe Sf. Nectarie. Ei bine, am simtit ca ma trage de mineca. Tot nu ma interesasem prea tare de el, insa am scos icoana din sifonier, i-am gasit un loc si am aprins o luminare. L-am lasat acolo, cu gindul ca am facut ce trebuia, pina intr-o seara, cind, dupa o criza cauzata de boala mea din acea vreme, am simtit ca cineva ma priveste intens. Stiam ca sint singura acasa si m-au cam trecut fiorii. Cind m-am intors, privirea mi-a cazut fix pe icoana Sfintului. M-am enervat inital pe mine, ca ma las prada unor astfel de reactii. Am dat cautare pe google si am inceput sa citesc despre viata si minunile Sf. Nectarie. La inceput, am fost Toma Necredinciosul. Apoi, punind cap la cap toate intimplarile, de la primirea icoanei, am inceput sa cred ca pot fi ajutata de acest Sfint si am inceput sa citesc zilnic, Acatistul Sf. Nectarie. Intr-o seara Acatistul nr.1 si urmatoarea Acatistul nr.2. Intre timp, am mai pierdut din obicei, adica nu il mai citesc chiar zilnic. Cert este ca mi s-a gasit leac la boala si imi merge bine. Icoana Sf. Nectarie a ajuns cu un rost in casa mea, insa bietul Sfint a cam avut de patimit cu mine pacatoasa, pina a reusit sa-mi arate ce am de facut. 
Care este morala acestei postari? Nu faceti ca mine si, daca primiti o icoana, incercati sa-i gasiti un loc in caminul vostru, caci a ajuns cu un rost la voi. In plus, am inteles ca rugaciunea spusa din inima, muta muntii din loc. 
La multi ani voua, cei ce purtati numele Sfintului Nectarie, devenit acum Sfintul meu de suflet!

Marian Moise Acatistul Sf.Nectarie Taumaturgul
   
 

2 comentarii:

cristina spunea...

da, s-a demonstrat inca o data ca nimic nu este intamplator pe lume si ca Dumnezeu gaseste mereu calea sa ne ajute, chiar si prin mijlocitori. ma bucur ca ti-a fost de folos si ca ai inteles ce trebuia din patanie.

knitting spunea...

Thanks for sharing. your site is constantly monitored and also recommend to friends