Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

duminică, 20 martie 2011

Mileuri

Discutam saptamina trecuta cu o cunostinta, cu vreo 12 ani mai tinara, despre cum mai sint aranjate si decorate casele in ziua de astazi. Subiect greu si foarte subiectiv. Persoanei respective i se parea pierdere de timp sa lucrezi ceva pentru caminul tau cind sint atitea de cumparat si mai ales ieftine. Parerea mea este total opusa. In copilarie am urit mileurile facute de mama, acum mi le fac eu singura. Ironie curata, nu? Am ajuns sa am o idee si sa stiu cum vreau sa arate caminul meu. Nu vreau sa stau intr-o casa impersonala care sa arate a depozit de mobila. Vreau sa stau intr-o casa in care se simte caldura unui camin primitor. Nu am renuntat la perdele, nu am renuntat la covoare si am ajuns sa-mi fac singura decoratiuni.
Astfel de decoratiuni, care imi pot infrumuseta ziua si timpul petrecut in linistea caminului meu, au fost daruite si altor persoane speciale pentru mine. Pun mai jos citeva mileuri care pot insoti ceasca de cafea sau pot fi "aruncate" intr-un colt, undeva, pentru o pata de culoare:



4 comentarii:

elida spunea...

frumoase mileuri,lucrul de mana nu toti il pretuie.Si cum ai spus in caminul nostru e ce-l mai important sa simti caldura .Felicitari Cristina!

corina spunea...

Draga Cristina deosebit subiect.Tare mi-a placut felul tau de a privi lucrurile.Nu doar ca te votez dar te si urmez!
O seara frumoasa!

CCristinaC spunea...

Dragele mele, imi tresalta sufletul de bucuie cind vad ca mai sint persoane care isi iubesc casa si incearca sa faca din ea un camin. Sper doar ca cei foarte tineri, care vin dupa noi, sa-si doreasca un camin, la un moment dat.

Lada cu minuni spunea...

Ce faine sunt!
Hi hi, cred ca eu am convis-o pe mama ca mileurile nu mai sunt la moda. Dar era si chinuitor sa sterg praful cu atatea mileuri (plus bibelourile de rigoare). Cred ca o sa le pozez cand ma mai duc acasa (caci nu le-a aruncat, le pastreaza bine).
Acum, eu am dat-o rau in boala crosetatului, pe cel albastru facut luna trecuta, imi pare rau ca n-am unde sa-l pun. Mai asteptam casa si mobila de pus mileuri :)!