E iar Crăciun!

    E iar Crăciun, din nou e sărbătoare!

    Nu știu ce înseamnă Crăciunul pentru voi, dar pentru mine înseamnă fericirea adusă de familie, prieteni și credință. Dacă mai există și masa cu bucate care să ne fie liant și să ne deschidă sufletele, atunci fericirea este deplină.

    Decembrie este despre toate acestea, despre încercarea de a fi conștient fericiți, măcar în ziua de Crăciun. Primenim casa, o decorăm, facem liste, pregătim mâncare gustoasă și alergăm bezmetici după cadouri. Păcat de osteneală, aș putea zice. Suntem plecați în diferite colțuri ale lumii și ne dăm seama că tot ce am vrea e să fim cu ai noștri, să împlinim fericirea de mai sus -familie, prieteni, credință.  Geaba brad de revistă, geaba sarmale, cozonaci și plăcinte, daca nu îi ai pe cei dragi alături.

    Când mă gândesc la Crăciunul copilăriei mele, îmi amintesc de cetele mari de copii care plecam la colindat, cu ditamai traistele, cântând cât ne țineau plămânii, în tot satul bunicilor. Când ne întorceam acasă, eram mici omuleți de zăpadă cu țurțuri în ghete, cu năsucuri roșii de frig, dar fericiți. Coceam covrigi și mere pe plita sobei și beam pofticioși din ceaiul pregătit de bunica, din plante doar de ea știute.

    Și de postul din săptămâna de dinaintea Crăciunului, îmi amintesc. Ce chin era să o ajut pe mama la făcut mâncare și să nu am voie să ling castronul de cremă... dar ce bun era fursecul furat 😊) după Împărtășanie! Nu aveam niciodată răbdare până în ziua de Crăciun. Sigur furam ceva în Ajun 😊)

    Și de brad îmi amintesc. Un brad artificial, cumpărat de ai mei, cu ocazia primului meu Crăciun cu ei. Avea 110 sau 120 cm, dar era al nostru. Prețuiam fiecare ornament și aveam mare grijă până îl montam și ornam. Era un fel de treabă solemnă. La fel și legatul bomboanelor de crenguțe. Când le mâncam și lăsam hârtia în brad, nu mai era treabă solemnă, dar nu vorbim acum despre asta 😊)

    Banane? Portocale? Nici nu știam bine ce sunt, dar nici nu ne trebuiau. Fratelui meu și mie ne trebuiau doar cei doi veri primari, frate și soră (și ei crescuți doar de mamă), cu care ne-am petrecut copilăria. După masa de Crăciun, săniuș scria pe noi căci da, Crăciunul copilăriei mele era plin de zăpadă.

    Și-mi amintesc de mama, care ne-ar fi băgat la somn, doar să se poată odihni și ea. ”Mai stați și voi locului!” ne spunea, ”timpul trece și cu voi și fără voi. E timp și mâine pentru săniuș!”

    Anul acesta am parte de primul Crăciun petrecut la 1700 km de casă și de mama, și nu pentru că sunt într-o excursie, ci pentru că o serie de fapte m-au făcut să plec din România. Poate tocmai asta mă face să văd altfel Crăciunul.

    Crăciunul. Acea perioadă din an când fiecare adult ar trebui să profite și să fie copil, sa-și amintească de acea bucurie  copilărească ce îndulcește viața.

    Crăciunul. Fie că îți place, fie că nu, e perioada când mai toată lumea e de acord cu toată lumea (sau încearcă). Pentru un timp, presiunea lumii noastre moderne e înlocuită de tradiții mai vechi sau mai noi.

    Crăciunul. Perioada când poți să-ți faci casa ca de carnaval, fără sa superi vecinii. Vor veni oamenii să-ți vadă casa și să te felicite.

    Crăciunul. Perioada când dorul de cei dragi e mai intens, când îți aduni ultimele zile de concediu, îți faci bagajul și pleci către rudele pe care nu le-ai mai văzut de ceva vreme. Fiți răbdători în trafic, prieteni! Nu sunteți singurii pe care-i arde dorul!

    E timpul lui Moș Crăciun. El trece dincolo de rasă, țară sau religie. Știu că se consideră a fi un concept pentru copii, dar poate ar trebui să mai fim puțin copii și să nu ne îndoim de puterea de a crede. Nu exista Moș Crăciun, nu e palpabil și nu credem? Hmmm... Nici Dumnezeu nu e palpabil și totuși credem. Credința și iubirea ar putea fi ultimele mari concepte universale capabile să mențină unită întreaga lume și să aducă magia de care avem atâta nevoie.

    Se presupune că la sfârșitul articolului trebuie să fac niște urări, dar nu voi face asta. Voi scrie aici ceva îndemnări atât pentru voi cât si pentru mine, să le regăsesc, în caz ca uit – Bucurați-vă de persoanele care sunt lângă voi, bucurați-vă de ceea ce aveți, bucurați-vă de credință și iubire, bucurați-vă de magie!

Despre băutura vegetală Alpro

     Iar am primit de la Buzzstore, o băutură vegetală spre a fi încercată. De data asta, băutura vegetală pe bază de ovăz Alpro. O cutie cu 1,8% grăsime și una cu 3,5%. Ce mi-a plăcut e că cei de la Alpro încearcă să ne învețe că băutura pe bază de plante nu e lapte și au lansat campania ”Shhh...This is not milk”. Au înțeles și ei că ovăzul nu are sâni :)))

    Compoziția pare destul de curată, mai puțin uleiul de floarea soarelui. Vă explic mai jos, ce și cum 

    Prima rețetă unde am înlocuit laptele cu băutura vegetală de 1,8 grăsime, a fost frappe-ul zilnic. E vară, bem frappe :))) E belea!!! Juri că ai lapte de vacă în rețetă. Dacă nu știi, nu faci diferența.

                        
    Cea de-a doua rețetă, unde am folosit băutura vegetală de 3,5 grăsime, a fost griș cu lapte. Din start, s-a văzut diferența de culoare. Gustul e diferit. Se simte uleiul, pus, probabil, pentru a da procentajul de grăsime. Poate dacă as fi folosit băutura cu 1,8, nu aș fi simțit uleiul.  Prin urmare, gustul nu e rău, dar e diferit. Desertul nu a rămas nemâncat :))) 

    Mă bucur că cei de la Alpro au grijă să înțelegem că avem de-a face cu băuturi vegetale, că folosesc ingrediente curate, fără zahar și au produse variate, pentru gusturi diferite. Eu voi cumpăra produsul ăsta, cel de 1,8 grăsime, cu siguranță. 

    Voi ați cumpărat vreo băutură vegetală de la Alpro? Cum vi s-a părut? Lăsați mesaj în comentarii!

Vacanță în Turcia (V)

     Am ajuns să vă povestesc și despre ultima destinație din Turcia. Știu că a durat cam mult, dar viața mea e puțin ciudată, în acest moment. Poate am să povestesc. Deocamdată, povestim din Turcia. Următorul oraș -Eskișehir. Nu mă întrebați pe ce criteriu am ales orașul, că nu am avut. Am ales la întâmplare, un oraș care să nu fi fost Ankara ori Bursa. :))) Nu ne-a părut rău. Oraș universitar, am nimerit hotel în cartierul studențesc. Destul de cosmopolit, orașul. Tineri îmbrăcați modern dar foarte cuminte, alături de mai puțin tineri, îmbrăcați tradițional. Am avut timp să analizez oamenii. Ei foarte politicoși și oarecum ocrotitori cu ele, mai au obiceiul să dea fetelor jachetele :)  Ele, extrem de naturale, foarte puțin machiate, fără tocuri de 12 cm, fără fuste prea scurte și... fără unghii kilometrice și fosforescente :))) Cei tineri țin ușa deschisă pentru cei mai puțin tineri și chiar beau ceaiul împreună. Nu le e rușine să fie văzuți cu cei mai în vârstă și chiar se simțea o undă de respect. V-am mai zis că am obiceiuri d-astea proaste, de a observa oamenii. :)))

    Aici, ca peste tot, am plecat cu telefonul în mână, la vizitat orașul. Ca să nu uit, în apropiere e o bază militară de unde mai zboară câte un supersonic. Nu prea exista șansa să fie văzut, dar e auzit. Prima dată ți se cam ridică părul, dar te înveți. :))) 

    Primul fapt constatat, a fost existența multor cafenele/ localuri, mici și cochete, printre blocuri. Am vizitat și noi câteva. Unul mi-a plăcut ceva mai mult.

    Pentru că am nimerit în cartierul studențesc, am și mâncat în  zonă. Zona e plină de localuri unde se pregătesc maxim zece feluri de mâncare gătită, foarte bună, și unde prețurile sunt pentru studenți. Ce vedeți în poză a costat 30 de lei. În doze e apă. Turcii au mare grijă cu apa. 

     Și... la pas prin oraș

    

    Ne-am plimbat cu barca pe canale. Nu am avut curaj cu gondola :))) Am mâncat înghețată stând pe bordură :)

    Am vizitat Muzeul Păpușilor de Ceară. Recunoașteți personajele.

    Și am vizitat centrul vechi -Odunpazari, vestit pentru căsuțele pitorești și frumos colorate.

    Ne-a scăpat un parc de distracții dar ne-ar fi trebuit o zi întreagă pentru a-l vizita și noi nu mai aveam încă o zi. E în plan. Ne vom întoarce, la un moment dat și vom mai adăuga pe listă încă un oraș care nu e tocmai căutat de turiști. Ca o mențiune, e singurul oraș unde nu am auzit o vorbă în limba română. Se cam mirau oamenii când auzeau de unde suntem :)))

    Ca o concluzie, de final, sunt mulțumită că ne-am făcut vacanța asta. A meritat și timpul și banii cheltuiți. Trebuie să mai spun că rezervările erau făcute din octombrie 2021 și știam suma aproximativă de care aveam nevoie. 

    Vom vedea unde va fi următoarea vacanță. Depinde de cum ni va schimba viața în următoarele luni. Vă țin la curent. Până atunci, să aveți grijă de voi!

Vacanță în Turcia (IV)

     După Istanbul, ca destinație, am avut pe listă - Side, Antalia. Nu se făcea să nu ajungem și la mare. Nu am fi fost noi să nu ajungem anual la mare, mai ales că în acest an, nu știu dacă vom mai avea o altă vacanță. Datorită faptului că am fost cu mașina personală și nu cu avion sau autocar, am avut spațiu de manevră în ceea ce privește activitățile și orarul. Nu mai menționez de toate localitățile prin care am trecut și pe care le-am admirat. La turci, câmpurile sunt cultivate cu te miri ce, daca nu au culturi au oi la păscut, dacă nici asta, atunci au eoliene sau panouri solare. Am trecut și pe lângă câmpuri întregi cu sere foarte înalte, unde am văzut bananieri în interior. M-a uimit faptul că pe câmp aveau sisteme de irigare prin picurare iar pe sere aveau panouri solare. Când se vrea, se găsesc soluții, mai ales că Turcia se confruntă de ani buni cu o criză a apei.

     Așadar, am mers la plajă, mare și soare.

   

    Hotelul se numește Side Royal Palace, are  plajă privată, vreo trei restaurante, piscine, SPA, etc., cam tot ce au hotelurile turcești de cinci stele. Deocamdată, din punctul meu de vedere, la turism, Turcia bate orice altă țară. 

    Ce pot spune e că, în acea perioadă, hotelul era majoritar ocupat de turiști germani. Mai erau și alte nații, dar nemții erau majoritari și bună parte din ei, undeva prin primii ani de pensie. Probabil la ei era programul ”Litoralul pentru 60+ ” :) Nu e răutate din partea mea, doar că îmi doresc să mai pot pleca și eu, când voi avea vârsta lor. În ciuda faptului că se spune că nemții sunt reci, ne-am împrietenit cu o doamnă nemțoaică, căreia i-am oferit bricheta noastră când încerca să aprindă o țigară. Atât ne-a trebuit. Mai avea puțin să ne ia de suflet :))) În Turcia nu există să-ți ia cineva obiectele personale de la șezlong, dar nemțoaica ne asigura că le păzește ea, noi să mergem la bălăceală.  Era chiar haioasă, iar cu toții cred că eram amuzanți tare, pentru că ea nu vorbea engleză, noi nu vorbeam germană, dar ne înțelegeam.

    Prima zi în Side, a fost zi de plajă, leneveală, bălăceală, soare și mâncare :)) Pentru că nu putem sta locului, a doua zi ne-am luat o tură de Buggy Safari. Nu fusesem niciodată și eram tare curioși. Safari-ul era pe malul mării sau pe munte. Pentru că ni s-a spus ca în acea zi nu se organiza pe munte, am optat pentru plajă. Ne-a preluat microbuzul și ne-a dus taman pe munte, la vreo 50 de kilometri de hotel. :))) Se pare că a fost mai mare cererea pentru munte. Când am ajuns, ne-au pus să ne încuiem lucrurile personale într-un dulap, lucru care nu mi-a plăcut, pentru că îmi luasem până și stick-ul pentru telefon. Aveam de gând să fac poze, să filmez... Da, da. Dacă luam telefonul cu mine, trebuia clar sa-mi cumpăr altul, după plimbare. Ne-au mai pus să cumpăram bandane pentru acoperirea gurii și ochelari de protecție. Cei care mergeau pe ATV musai purtau cască, altfel nu plecau. Și unde am crezut eu că nu o sa-mi placă, m-am distrat de minune, chiar dacă am trecut prin praf, prin noroi și prin apa rece de munte. Doamne și ce munți și ape curate au!  E drept că la final eram toți ca niște porci -murdari de noroi și uzi, dar a meritat. Nu vă pot spune pe unde aveam noroi, că mi se pune cenzură pe blog.  Pozele de mai jos sunt făcute de organizatori. Știau ei că vrem poze și au avut câțiva fotografi pe drum. De altfel, foarte bine organizată toată treaba. La întoarcere, ne-au poftit la dușuri, dar se pare că toți (vreo 20 de persoane) eram pentru prima dată la distracția asta. Nu avea nimeni schimburi. :))) Când am urcat în microbuz, ne gândeam cum o să murdărim tapițeria, doar că oamenii erau pregătiți și aveau scaunele din vinilin :))) În hotel, chiar dacă ne-a observat cineva, s-a făcut că nu vede că arătam de parcă am fi ieșit de la luptele în noroi :))) Distracția asta a costat -60 euro pentru buggy /două persoane (de fapt 50 + 10 însoțitorul) bandanele și ochelarii lui B vreo 15 euro (eu aveam ochelarii mei de soare pentru că sunt mioapă și cei de protecție nu îmi foloseau) + 12 euro pentru 40 de fotografii transferate online. Dacă am fi vrut poze pe hârtie sau album fizic, costa spre suta de euro. Nouă ne-a convenit online. Iaca poze.

    De obicei, nu leg prietenii cu românii, în vacanțe, însă, în această vacanță ne-am împrietenit nu cu una, ci cu două familii, una din Bistrița și una din Medgidia. Bineînțeles că distracția e și mai mare când ai anturaj cu care să poți fi pe aceeași lungime de undă. Prin urmare ne-am dus nouă români să mâncăm la restaurantul chinezesc. Clar s-a dus naibii ”fengșuiul” ălora. :)) Nu că am fi fost needucați, dar când pui noua români la o masă, nu se poate fără o glumă, nu se poate să nu râzi, să nu comentezi cu privire la o mâncare pe care o mănânci prima dată. Până și pe ospătar l-am scos din scorțoșenia lui impusă, că ajunsese să glumească și el cu noi. 

    De mâncat, am mâncat ce ne-a dat. Era cu meniu fix. De la sushi, salate, supă, fel cu carne la înghețată prăjită. De mâncat am mâncat cu furculița, că io sunt fată cu educație și folosirea bețelor nu a făcut niciodată parte din educația mea aleasă. :))) Porțiile nu au fost mari, dar au fost feluri multe și sățioase și aproape că am plecat rostogolindu-ne, chiar dacă nu am mâncat tot din farfurii :)))

    După cina copioasă am fost la un spectacol susținut de o trupă cubaneză. Singura poză pe care o pot pune e cea de mai jos, pentru ca am numai filmări cu spectacolul și sunt clipuri lungi pe care nu le pot pune aici. Mai am și pozele noastre cu protagoniștii spectacolului, dar p-alea le ținem la secret. Le scoatem pentru probe la divorț :)))

     Hotelul a avut spectacole în fiecare seară, ba pentru copii, ba pentru adulți, discotecă, peste zi concursuri de darts, gimnastică în piscină, aerobic lângă piscină, volei pe plajă, etc. Animatorii, fete și băieți tineri, erau plini de energie, iți rețineau numele și ajungeai să-i chemi la șpriț. Nu pun poze, pentru că apar și alte persoane și nu am acordul. Mă credeți pe cuvânt. 

    Dacă, de obicei, mă plictisesc repede într-un loc, acum nu aș mai fi plecat. Din păcate a trebuit. Mă bucur că am cunoscut oameni frumoși cu care ținem legătura și cu care plănuim să mai mergem în vacanțe. Ei au mai rămas vreo doua zile, pentru că au venit puțin după noi. Noi ne-am îndreptat spre următorul oraș din Turcia, dar vă spun în articolul viitor care, promit să fie ultimul. Până atunci, aveți grijă de voi!

Despre Fairy Max Power

     Întrerupem puțin seria articolelor despre vacanță, pentru a vă aduce în atenție noul Fairy Max Power, nu de alta, dar  după vacanță avem din nou, vase de spălat :))) Eu am primit spre testare, produsele, de la echipa BUZZStore.

    Sunt convinsă că știți de ce este în stare detergentul de vase Fairy. Fairy Max Power oferă o spălare mai rapidă și eficientă a vaselor, comparând cu alte produse similare. Noua sa formulă distruge cu ușurință straturile de grăsime și urmele de mâncare arsă, oferindu-ne timp pe care să-l petrecem cum vrem noi. Eu mi-am pus o bere :))). Detergentul ăsta știe clar ce are de făcut. 

        În plus, noul Fairy Max Power are tehnologie antiscurgere. Zici că vorbim de nave spațiale :))) Are prima sticlă întoarsă cu susul în jos, care, zic producătorii, previne scurgerea. Nu are capac care să se murdărească și într-adevăr, are dozare ușoară. Adică strângi puțin recipientul si detergentul iese printr-un orificiu care se deschide sub presiune. Acum, de treaba asta cu dozarea, nu prea știu ce să zic. Dacă strângi ceva mai tare, nu mai pui doar o picătură de detergent. Îți asumi riscul :))) Eu, recunosc că am un dozator de săpun, din sticlă incoloră, pe post de dozator de detergent de vase, așa că dozarea nu reprezintă o problemă, pentru mine.

       Nu pot să închei prezentarea fără să scriu despre arome. Lămâie, rodie și arbore de ceai. Sunt belea!!! Îmi plac tare mult și miroase tare frumos, când spăl vasele. Nu sunt o amatoare de spălat vase. O fac pentru că trebuie, însă acum măcar miroase tare bine. Deși rodia este unul dintre fructele mele preferate, la noul Fairy Max Power prefer aroma de arbore de ceai. E cumva răcoritoare și mă duce cu gândul la briza mării printre rufe albe uscate la soare. Nah, fiecare cu ce poate. 

    Cert e ca noul Fairy Max Power poate. Pe spălat vasele e profesionist. Voi l-ați încercat? Dacă da, aveți vreun preferat?