Translate

duminică, 31 ianuarie 2016

Schimbare

          Ioi, mai dragilor, cum mai trece timpul asta... Parca ieri va ziceam ce "bine" imi merge la serviciu :))) M-au prins intamplarile in valtoarea lor si nu mi-am dat seama cum au trecut zilele. Ce credeti voi ca am mai facut? Sunt convinsa ca nu ghiciti. :))) Mi-am schimbat statutul de la secretara intr-un birou notarial, in persoana fara job. Dap, sunt acasa, in pauza. Nu am mai suportat felul in care noi, angajatii, eram tratati, si am rispostat. A ajuns "draga" mea sefa se se ia direct de mine si am luat atitudine. Nu poti sa fii nestimtita, madam, cu mine, si sa nu auzi ceea ce am de zis. Faptul ca sunt rabdatoare, indulgenta, optimista si cu zambetul pe buze tot timpul nu inseamna ca nu pot sa-ti intorc jignirile si energiile negative pe care le-ai trimis spre mine tot timpul. :) Asadar eu sunt in pauza pana la 1 martie, ea nu are cu cine sa lucreze actele si nu poate angaja, pentru ca plecarea mea s-a facut cu somaj. Singurul meu inconvenient e reducerea financiara, dar nu-i nimic, trecem si peste asta. Nu e dracul chiar atat de negru. :) In schimb ma regasesc, ma odihnesc, imi fac ordine in lucruri si in minte. Am agenda mai incarcata decat daca as fi fost la serviciu. :))) Nu stiu cum reusesc...
          In saptamana care urmeaza am de umblat dupa adeverinte de vechime de la biroul din Topoloveni, trebuie sa iau ultimul rand de numere rosii pentru Gargarita, ca mi-au expirat joi, apoi sa fac programarea la RAR. Pana la 1 martie trebuie sa inscriu masina definitiv. Noul meu job depinde de naveta cu masina proprie. Nu exista mijloc de transport in comun pana acolo. Asadar, Gargarita si cu mine vom fi cele mai bune prietene :)))
          Uitandu-ma in urma, la ultimele zece zile, imi dau seama ca, faptul ca am plecat din "notariatul iadului" e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Daca in primele doua zile mi s-a parut aiurea sa nu fiu pe fuga dimineata, acum resuesc sa imi incep ziua lenevind si citind pe net, in pat in prima ora, apoi gasesc micul dejun gata preparat si beau cafeaua in tihna, consultandu-mi agenda, vorbind la telefon, citind iar tot felul de chestii pe net sau pur si simplu citind o carte in balcon, in bataia razelor soarelui. Ador sa citesc in balcon, asa ca ma voi bucura de asta, cat de mult pot :) Am crosetat,m-am mai jucat cu margelele, ceva craft...  Daca se va usca putin pamantul, voi face calatorii scurte pe dealul ce margineste orasul. Am nevoie de miscare in aer, la soare :)
          Nu militez pentru o viata fara job dar va indemn sa va bucurati, ori de cate ori puteti,  de tot ce va inconjoara, de liniste si de lucrurile marunte. Nu suntem trimisi pe lumea asta doar sa facem bani sub orice forma, ci sa-i facem cu demnitate si sa-i cheltuim cu mintea in creier, fara prietenul Alzheimer si fara un atac cerebral. Daca va fi asa cum se prevede si, la varsta pensionarii mele, nu va mai avea cine sa plateasca pentru pensia mea, prefer sa am mintea limpede si sa pot lucra pana mor. Nu vreau sa ajung o leguma din cauza unor oameni care nu stiu ce inseamna sa fii om.Nu vreau sa imi irosesc viata din cauza unora care nu stiu sa si-o traiasca frumos pe a lor. :)
         Ma opresc aici, altfel incep sa-i concurez pe marii filosofi :))) V-am pus la zi cu stirile, voi incepe sa pun si poze cu ce am lucrat :)
          Sa aveti o saptamana urmatoare plina de voie buna, de cantece vesele, de zambete, de mici bucurii si de mari iubiri!

marți, 19 ianuarie 2016

Marti fara serviciu

          Mai lume draga, fuse marti si eu am stat acasa. Nu ca fuse ger si nici ca sa scap de ceasurile rele. Pur si simplu s-a hotarat in cadrul firmei reducerea normei de lucru. Eu sunt prima care a stat acasa, pentru ca prefer sa ma duc zi intreaga, nu sa merg 40 de km zilnic si sa stau patru ore. Deci maine sunt in campul muncii. Sa mai spun ca nu ma trage inima sa ma mai duc? Nu cred ca e cazul. Se intelege. 
          Ieri, cand sefa a adus ideea in discutie, s-a facut asa o harmalaie... Vorbeau trei femei (sefa si doua colege) una cu vocea mai ridicata decat cealalta, incat nu am mai putut sa le urmaresc discutia. Am simtit ca ametesc si toate cuvintele se transformau in sunete ascutite care imi bombardau creierul. Pur si simplu nu mai reuseam sa procesez informatiile, din cauza tonului. Sunt eu defecta, sa ma caut pe la medic... sau sa le trimit pe ele la un curs de autoeducare? :))) 
         Eu am fost intrebata daca sunt de acord si am spus "da". Oricum, intre asta si somaj, aleg reducerea normei. Nu mai mor o luna. La 1 martie am zburat spre noul job. Nici nu am timp de facut actele pentru somaj, ca trebuie sa il intrerup. :)) Sa va mai spun  ce fericire si ce miere in  glas avea sefa dupa ce am fost de acord cu ea? :)))
           Deci, am zis "da" jumatatii de norma gandindu-ma la fetele pe care le vor face sefii cand le voi da vestea ca plec si ies definitiv din sistem. Iesirea mea poate fi luata ca un esec, pentru ca e al naibii de greu sa formezi o secretara de birou notarial, mai ales ca eu stiu si secretariat, si concepere acte si tehnoredactare si arhiva. Am capacitatea sa organizez singura un birou :) 14 din 15 ani de notariat, am fost singura secretara in birou. Cum s-ar spune, am fost sefa pe tarlaua mea :))) Va mirati ca sunt modesta? V-am mai spus ca m-a facut mama frumoasa, desteapta si modesta :)))
        Una peste alta, ce credeti ca am facut azi, daca tot m-a lasat sefa, cu bunatatea ei, acasa? Mai nimic. Intr-o zi in care eu aveam planuri de facut hartii la birou, nu am reusit sa-mi fac un plan pentru acasa. Mi-am infipt fundul in scaun la bucatarie, mi s-a servit micul dejun si cafeaua pe la ora 10, pen' ca atunci am catadicsit sa ma cobor din pat, am vazut filme pe laptop si am frecat o croseta incercand sa pornesc o noua caciulita. Ca sa fiu sincera, nici la 10 nu m-as fi coborat din pat. As fi preferat sa dorm si sa ma trezesc la 1 martie :))) Ei bine, nici vecinii de la etajul 1 si nici cei de la 4 nu au avut mila de nervii mei :))) Unii reamenajeaza apartamentul si altii pun centrala termica. E super cand simti ca se darama blocul si tu poti sa iesi din casa doar daca imbraci sapte cojoace ca Baba Dochia... :)  Din cauza de lene, mi-am pus castile pe urechi si am atenuat zgomotul. Decat sa ma imbrac sa ies, mai bine aud filmele in casti :))) Ce face lenea, pardon, nevoia, din om... :)))
         Si maine la job iar joi probabil ca voi fi acasa. Trebuie neaparat sa fac un program pentru zilele in care stau acasa pentru ca ma simt ca o corabie in deriva. Dintr-o data am prea mult timp liber, ca tot ma vaietam ca nu imi ajunge. E adevarata treaba cu "ai grija ce-ti doresti" :))) Si daca tot e adevarat, imi doresc sa ne fie bine tuturor! :)
XkwUDlfzUvthRAroQ8vpMMaJ5VrgyuXgstxpBlt-

duminică, 17 ianuarie 2016

Dare de seama :)

          Din fericire am reusit sa supravietuiesc primei saptamani de lucru din an. Greu, dar am reusit. Daca as fi fost la vechiul loc de munca, nu m-as fi vaietat. Cine ma stie, stie ca nu ma vaiet usor, dar acum chiar am suportat cu greu. Inca suport cu greu zilele de serviciu, chiar daca am pe fata acelasi zambet fericit si sunt pusa pe glume din orice motiv. In interior sufar. Ma omoara vaicarelile unora care au venituri pe care eu nici nu le visez. Nu pot intelege cum se folosesc de fiecare factura pentru a se lua "cu mainile de par". As vrea sa-i vad cum s-ar descurca cu salariul pe care il primesc eu. Bineinteles ca despre sefii mei vorbesc, care tot ameninta cu reducerea normei de lucru si se vaieta ca nu sunt acte, timp in care mie imi creste mormanul de dosare. E drept ca se misca putin mai greu lucrurile acum, din cauza noului cod fiscal si al termenelor de eliberare a actelor de la cadastru, dar se misca. Nu se mai fac actele in doua zile, dar se fac in patru. Nu, nu e de ajuns. Actele trebuie facute ieri :))), dupa gandirea sefilor mei. Bine, gandirea asta vine dintr-o avaritie pe care nu am mai intalnit-o la nimeni pana acum. Si daca toate astea nu erau de ajuns, nervii si agitatia sefei, mai ales, pica pe angajate. Pe mine inca nu m-a luat dracu' n  direct, probabil din cauza felului meu de a fi calma si zambitoare, dar ma deranjeaza toata incordarea creata cu celelalte colege. Am mai lucrat si eu, in viata asta, si cu alti sefi, dar un asa mod de a desconsidera angajatii, nu am vazut niciunde. Nu e normal un astfel de comportament cu cel care iti aduce veniturile... Miercuri am plecat de la birou tremurand si cu tamplele aproape pocnind de durere. Cand am ajuns acasa nu as fi vrut decat sa ma pun intr-un colt si sa ma jelesc. Pe mine si pe colegele mele care fusesera facute de doi lei. M-am adunat si am hotarat: schimb locul de munca, chiar daca asta inseamna sa invat alta meserie. Pana la urma, am doua maini, doua picioare, un cap pe umeri, m-a facut mama frumoasa, desteapta si modesta, de ce sa nu o iau de la capat? :) A doua zi am aruncat unditele si am dat sfoara in tara. Am primit deja o oferta :) Voi vorbi despre ea la timpul potrivit. :)
          In alta ordine de idei, joi si vineri am fost la job cu masina mea, fara sa fiu insotita. Cum adica? Adica am luat permisul in noiembrie, in decembrie mi-am luat un Opel Corsa C si cat a trebuit sa sofez eu, am sofat insotita de sot, care, culmea, se dovedeste a avea multa rabdare. Cred ca m-a luat in serios cand i-am spus ca daca nu are rabdare si ridica vocea, gasesc un altul care sa ma insoteasca peste tot si ma inteleg cu el la plata... :)))  Acum nu mai este cazul, ca am inceput sa plec singura. Joi seara imi spunea sotul, ca nu multe femei care iau permisul merg direct in Pitesti, la aglomeratie. Intai se obisnuiesc prin zona si abia mai tarziu se duc in orase mari. Uite ca eu sunt mai cu mot si ma infig direct in aglomeratie. :))) E drept ca inca mor de frica, dar ma cunosc si stiu ca fara exercitiu nu am cum sa ma obisnuiesc. Si daca nu ma obisnuiesc acum in aglomeratie, atunci cand? Cea mai tare faza e ca vineri, dupa ce mi-am innebunit colegele sa-mi aminteasca sa trec pe la peco, in drumul spre casa, am trecut foarte frumos pe langa benzinarie si mi-am adus aminte abia acasa :))) Sunt soferita model :))) 
         Maine iar e luni si incepe alta saptamana. Sper sa o suport mai usor, mai ales ca ma gandesc ca va veni momentul in care voi pleca din acest birou. Voi mai sta o luna, dar, in final, voi scapa. Schimbari multe la 40 de ani :)))
        Din cauza zapezii, urmatoarele zile voi merge la serviciu cu maxi. Recunosc ca nu sunt pregatita sa plec cu masina pe polei, mazga si ce s-o mai forma pe strada, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca ar trebui sa deszapezesc locul de parcare la birou. Nu-i nimic, se odihneste si Gargarita. Da, Gargarita e masina mea :))) 
           Daca vedeti ca nu scriu nimic pe aici, nu va speriati. Nu am abandonat blogul, doar vin acasa atat de obosita psihic, incat nu sunt in stare nici macar sa gandesc, sa  nu mai vorbim de scris...
          Acestea fiind zise, va doresc sa aveti o saptamana in care sa va puteti bucura de cele mai marunte lucruri si sa aveti parte de multe momente fericite!
r4wkhBkDPaAApZkoBRUt2MK7FWMkrziYN6Fwq_Ol

duminică, 10 ianuarie 2016

Duminica cu ochelari

          Desi sunt mioapa de pe la  10 ani, am avut norocul sa nu imi creasca dioptria cu viteza. Mi-a crescut, in schimb, dorinta de a avea mai multe perechi de ochelari, chiar daca au toti aceleasi dioptrii. Pe langa ochelarii obisnuiti, mai am si doua perechi de ochelari de soare, cu dioptrii. Cele care purtati ochelari, nu va feriti sa incercati si ochelarii de soare. Nu sunt atat de scumpi, daca mergeti la un cabinet fara prea multe fitze si daca nu aveti o dioptrie foarte mare. Cu cat e mai mare dioptria, cu atat sunt mai scumpi ochelarii, pentru ca trebuiesc lentilele subtiate bine si presupune munca mai multa.
          Asadar, daca din anii trecuti aveam o pereche cu rame negre si lentile heliomate + o pereche cu rame roz si lentile roz + ochelari de soare, maro
           in 2015 am adaugat colectiei, unii cu rame auriu sters si brate imitatie de fildes + unii de soare, negrii.
          Urmeaza sa pun la colectie si unii mov.  Inca nu am gasit rama potrivita. :) Voi v-ati oprit la o singura pereche sau faceti ca mine? Dar ochelari de soare cu dioptrii ati incercat?

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Sambata relaxata :)

          Fire, croseta, ceai, seriale = relaxare. :)
        Profit de inca doua zile linistite. De luni nu mai am scapare, voi incepe si eu serviciul. Ma gandesc cu groaza la stresul si agitatia care ma bombardeaza in fiecare zi la actualul loc de munca. Imi este dor de vechiul meu job, unde, chiar daca aveam mai multe responsabilitati, macar eram lasata sa le indeplinesc linistita. Sper sa rezolv situatia asta, in curand. Pentru ca nu pot schimba oamenii, pot schimba locul :) Pana atunci, sa profit de liniste, zic...

         „Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...”                   William Shakespeare
          Am gasit acest citat, ieri. Nu contenesc sa-i dau dreptate domnului Shakespeare. Stia el ce spune :)

joi, 7 ianuarie 2016

Bijuteria de joi

          Pentru ca tot aveam initiata ideea de "bijuteria de joi", profit si va arat azi ce am mesterit ieri. Cum spuneam, nu am putut sa stau degeaba. M-am invartit printre fire, le-am facut inventarul, le-am asezat, am numarat margele si nasturi, le-am aranjat si pe ele, dar atat. Nu am rezistat si m-am jucat cu ceva perle mallorca si ametist. La inceput am fost reticenta in a le alatura unui lantisor si unor accesorii de culoarea bronzului, dar ma bucur ca am indraznit. Imi plac combinatiile neconventionale.


          Bijuteriile nu au dimensiuni mari, dar nici minuscule. Sunt atat cat sa atraga privirile dar sa  nu streseze privitorul. :) Daca vreti sa le purtati, sunt la vanzare aici si aici 

miercuri, 6 ianuarie 2016

Timp liber :)

          Am avut norocul sa fiu "lasata la vatra" si ieri si azi. Sefii mei au considerat ca nu e cazul sa bat masina vreo 20 de kilometri pana la serviciu, pe timpul asta, mai ales ca nu avem acte programate si noul cod fiscal ne tine putin pe loc. :) E drept ca doua dintre colegele mele sunt la birou pentru ceea ce inseamna arhiva si situatii statistice, insa eu am avut norocul sa scap de toate astea, in momentul in care care m-am mutat in actualul birou. Deci, nu sunt acte programate, ia Cristina de stai acasa! Poate ma lasa definitiv la vatra :))) ca sa am un motiv serios sa ies din sistemul asta, pe care, sincer, nu il mai suport. Insa asta e alta discutie. :)
          Ce vreau sa aduc in discutie acum, e faptul ca ieri am reusit sa termin o caciulita inceputa in primavara anului 2015, dar abandonata. M-a relaxat. Uitasem cat e de bine sa crosetezi :) Voi incerca sa termin, rand pe rand, toate proiectele incepute si abandonate. 
           Iaca dovada:
          Caciulita este de vanzare. Detalii aici sau aici
          Pentru ca nu am chef de apostrofari de genul "e Boboteaza, nu se lucreaza, vei fi pedepsita" tin sa precizez ca am lucrat ieri, 05 ianuarie. Bineinteles ca nu am nici o jena sa crosetez in zi de sarbatoare, dar locuiesc cu "salvatoarea sufletului meu", respectiv mama, care e in stare sa faca infarct daca ma vede prestand cand ar trebui sa ma plictisesc, pentru ca "asa zice la carte" :))) Si cum mai am nevoie de mama si nici chef si bani de inmormantari nu am, promit sa nu pun mana pe croseta nici azi si nici maine :)

luni, 4 ianuarie 2016

Croitorie-fete de perna

         Pentru ca am avut norocul sa fiu libera astazi, am profitat si am rezolvat unul dintre lucrurile care stau cam de multa vreme, pe lista mea cu "de facut". Nu stiu cum e in alte case, dar eu sunt nevoita sa innoiesc lenjeriile din cauza fetelor de perna. Ele se duc primele. :) Tinand cont de faptul ca am inlocuit cearsafurile de pat cu cearsafuri cu elastic, tip husa (pentru ca ajungeam sa dormim pe saltea), am ramas cu cearsaful de pat nefolosit. Ei bine, azi l-am folosit. Am facut fete de perna. Patru, sa tot schimb, pana s-o duce cearsaful de pilota :)) 
        Nu am avut vreun tipar. Doar am masurat o alta fata de perna, mi-am notat, apoi am infipt foarfeca in material :) Am prins in bolduri si am cusut. Le-am facut si margine fantezie :) ca tot era prima data cand faceam fete de perna. :)))
        Ce am observat, a fost faptul ca, desi nu am mai cusut nimic, de multa vreme, reusesc sa tin cusatura dreapta, chiar daca ultima data mi-a fost foarte greu. Mama spune ca e din cauza sofatului :))) Asa o fi, daca spune mama...
         Iaca si poz(n)e :)





duminică, 3 ianuarie 2016

Decoratiuni din margele

          Am obiceiul ca, in fiecare an, sa cumpar o singura decoratiune pentru bradul de Craciun. Cum in acest an nu am ajuns la nici un targ de produse handmade iar ofertele din magazine nu m-au atras, mi-am facut singura decoratiuni, din margele. Bineinteles ca pot fi puse si ca altfel de decoratiune, nu doar pentru brad. :)
          Vi le arat si voua, chiar daca a trecut Craciunul. Mai bine mai tarziu decat niciodata :)))

          Pentru mine am pastrat doar doua, cate o bucata din fiecare model, iar restul au fost facute cadou, sa se bucure si altii de ideile mele :)

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Daca...

          Daca ar fi sa motivez faptul ca am lipsit atata timp si mi-am parasit blogul, as scrie un roman in cateva volume. :) Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca a fost unul dintre cei mai grei ani din viata mea. 
         Multe schimbari, multe intamplari, fericire si tristete, zambete si rauri de lacrimi, succes si esec, usi inchise si usi deschise, suturi in fund si pasi inainte, dezamagire si speranta, sanatate fizica si depresie crunta, pierdut prieteni vechi si castigat prieteni noi, am urat si am iubit, dar peste toate astea, m-am descoperit pe mine, femeia de aproape 40 de ani. Am descoperit ca pot trece peste multe intamplari rele sau bune, ca nimic nu trebuie sa conteze pentru mine, ca mine :), ca trebuie sa fiu ingaduitoare si cu mine, nu doar cu cei din jurul meu, ca trebuie sa-mi accept si propriile-mi esecuri, nu doar pe cele ale celorlalti, ca sunt om si am voie sa gresesc, ca viata mea trebuie traita dupa propriile-mi reguli, ca umorul mi-a fost, imi este si trebuie sa-mi ramana icoana. Am descoperit cum e sa fiu feminina si adorabila si cum sa ma folosesc de asta :), am redescoperit puterea zambetului si arta conversatiei, am descoperit ca m-am transformat dintr-o femeie vulcanica intr-una foarte calma, ca pot fi toleranta si ca nu se intampla nimic daca lucrurile nu ies cum vreau eu si am redescoperit ca muzica si dansul vindeca ranile din suflet.
         Probabil ca, in timp, veti descoperi si voi omul care sunt acum, in postarile mele. Pe langa ceea ce obisnuiam sa postez, voi mai aduce, din cand in cand, ca subiect, intamplari din ceea ce am trait si opinii proprii, filosofii despre propria-mi idee de a trai.
         Unii dintre voi, cititorii mei, veti renunta sa mai treceti pe aici, datorita postarilor mele, dar sunt convinsa ca cei care veti considera ca merit, veti mai deschide acest blog, din cand in cand. 
          Deocamdata va spun doar atat: traiti-va viata ca si cand ati la petrecere!


vineri, 1 ianuarie 2016

01 ianuarie 2016


         Anul 2016 sa va aduca schimbari in bine, liniste sufleteasca si multe vise devenite realitate!
         Eu intentionez ca anul asta sa fie pentru mine plin de focuri de artificii. Oricat de zgomotoase ar fi intamplarile, sa pot sa vad frumusetea din ele.
         Incercati si voi!
         La multi ani!