Translate

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Planuri :)

          Uite ca trecu si Crăciunul asta. Ce? Credeati ca vine cu crăci si nu mai pleaca?  D-aia ati facut atata haleala? Nu, ca nu doar voi. Si eu! :))) Am gatit ca pentru popota ofitereasca. Atata doar ca eu impart mincarea in vreo trei-patru parti. :) Prin urmare, mai avem doar  duminica sa terminam cu ce am gatit, ca urmeaza gateala pentru Revelion. Ce daca faceti revelionul la rude/restaurant/in alte parti dar nu acasa? Pai acasa sa va prinda anul cu frigiderul gol? Nuuuuuuu!!!!! Doar nu vreti sa crapati de foame in anul urmator! Nu se spune ca asa cum te prinde  ianuarie, asa o tii tot anul? Pe mine vreau sa ma prinda anul nou jucand si chiuind pentru ca asta e planul meu pentru  2015. Nu imi fac eu planuri, pentru ca nu ma tin de ele, dar pe asta o sa ma straduiesc sa-l duc la capat. :)))
          Si pentru ca anul acesta mi-am luat-o peste bot (credeam ca nu se mai poate la virsta asta) de la o prietena care aproape ca m-a ocolit cand am avut oarece probleme (nu financiare) dar care ma adora din nou de cand am lasat de inteles ca am trecut peste, sunt hotarita sa-mi triez drastic prietenii. Chiar cu riscul de a ramane pe zero la capitoul asta. Refuz sa mai fiu prietena buna si sa acord ajutor acelor persoane care ma ocolesc cand am eu probleme si ma gasesc doar atunci cand au ele greutati sau care se folosesc de mine ca de o ancora de optimism. Stiu ca s-au invatat cu mine plina de glume si bunadispozitie, dar gata. Nu mai binedispun pe nimeni si nu mai ridic moralul nimanui, atata timp cat sunt ocolita cand am psihicul farimite. De regula ma adun singura pe faras si ma lipesc, bucatica cu bucatica. Nu-mi trebuie alta persoana ca sa-mi revin, mai ales ca sunt genul care nu incarc pe altcineva cu probleme mele. Mi le rezolv singura. Insa, sa-mi dai de inteles ca nu sunt tocmai placuta cand sunt suparata :) nu mai accept. Ete asa. Am sa anunt si pe facebook, ca sa n-am vorbe la proces :)))
           In rest, sanatosi sa fim, ca trecem peste toate si facem de toate!

luni, 22 decembrie 2014

Cumparaturi cu peripetii :)

          Dupa cum spuneam in postarea anterioara, ieri am fost la cumparaturi cu al meu sot. Nu am luat nimic pentru mesele de sarbatori, dar am cautat si luat cu totul altceva. Intai am intrat la Auchan. Nu stiu daca peste tot e parcarea atat de mare la acest hipermarket, insa la cat era de mare, era neincapatoare. Trebuia sa astepti sa plece cineva ca sa ai unde parca masina. Ne-am invirtit de cateva ori prin parcare :)  
          In magazin, nu va mai spun... lumeee multa si cu carucioare pline ca ai fi bagat mana in foc ca suntem cea mai prospera tara din lume. Noi am luat un carucior d-ala de papusi. :))) La raionul carne de porc, era nebunie curata. Bine ca nu mi-a trebuit nimic de pe aici :))) Si la luminari era aglomerat. Noroc ca asta de-am luat-o eu era 15lei, alfel nu luam lumanare :))) E drept ca am cautat un prosop de baie, insa, dupa cum am vazut o ceata de concetateni de culoare (tigani, pe romaneste) cum se uita la prosoape si le arunca in raft, am renuntat. Bine am facut, ca, de la 31 de lei, cat era la Auchan, am luat prosopul de la Metro, cu 20 de lei. Si dupa ce ne-am invirtit si si-a mai luat sotul 3 lulele, 5 surcele pentru masina, iar eu ceva cutii pentru depozitat margelele si doua forme pentru copt cozonaci, ne-am indreptat spre casa. Ei, aici proba rabdarii! Ne-am pus la o casa unde am vazut noi ca-s multi cu carucioare de papusi, cu gandul ca-s putine produse si terminam repede. Ei, da! Si stam, si stam, si cand am vazut ca, la o casa alaturata, treceau oamenii in viteza, m-am prins ca am nimerit la cea mai inceata casierita din tot magazinul :))) Ce sa mai plecam, ca doar nu eram nebuni sa luam alte cozi. Cand am ajuns, in sfirsit, si noi, era domnisoara casier suparata ca o luase pe sus o doamna aflata inaintea noastra. Adevarul ca la cat a stat sa-i numere un rest de 60 de bani... La noi, cumparaturile faceau 91,3 lei. Ii dau eu 101, 3 lei, ca tot o vazusem ca nu mai avea mult marunt in sertar. Da' cand am vazut ca socoteste pe casa cat are sa-mi dea rest... am gandit:"Doamne, ai grija de ea, ca sigur ii face cineva reclamatie astazi".  No, poate ca par rea, dar am lucrat in magazin alimentar, am lucrat in librarie, insa niciodata nu mi s-a intimplat sa dau restul dupa calculator. Ce s-ar face fetele astea, daca nu le-ar zice masina cat sa dea rest? In fine, treaba ei, problema ei.
          Si ne ducem la Metro... unde parcarea era aproape goala. Cand sa intram in magazin si am trecut printre cele doua bari de control, au inceput nebunele sa piuie ca toti dracii. Ei na, ca nici nu am intrat bine, si gata, am si furat ceva? Ne mai "masoara" un tinerel cu o farfurie, aia nimic. Cica sa trecem pe rand, sa vedem care piuim :))) Trecu al meu sot si incepu dracaria sa faca in toate felurile. Il mai ecrana tinerelul cu farfuria, tot nu gasea ce ar putea sa piuie. Eu, ca tot n-aveam voce da' nici alta treaba, ii zic :"Vi-l las cu totul, daca nu descoperim ce piuie". Bag seama ca tinerelul s-a cam speriat ca a zis repede :"Nu, nu! Ziceti-ne numele sa anuntam la iesire, sa nu va opreasca". Si intraram si noi in magazin ca viitori sau fosti (?) delicventi. :))) Si in timp ce ma tot uitam pe la prosoape, mi-am amintit ca, in primavara, cand au fost ceva reduceri la Metro, i-am luat sotului vreo trei blugi, mai grosi, de iarna. Fix cu d-astia era imbracat :))) Era clar ca mai aveau o siguranta pe undeva. La iesire, a naibii masinarie n-a mai piuit, dar noi, cetateni corecti, ne-am prezentat la domnul cu paza, sa-i spunem povestea. Ne-a zis sa ne uitam la etichetele cu marimea. Zis si facut. Cum am ajuns acasa, ne-am uitat si, bineinteles ca in tot manunchiul ala de etichete, mai era una care zicea ca trebuie taiata. Era ca un buzunarel si avea in interior o siguranta cat  unghia. :))) Ma mir ca nu s-a dus naibii la spalat, ca am obiceiul sa spal orice carpa inainte de a o purta. Si ma mai mir cum de a lasat al meu sot ditamai somoiogul de etichete, el care face crize daca are vreo eticheta, cat de mica, pe haine. Probabil pentru ca trebuia sa avem aventuri la cumparaturi. :)))

duminică, 21 decembrie 2014

Inceput de vacanta :)

          Ioi Doamne, uite ca veni si vacanta! A mea, nu a copiilor, ca merit si eu. I-am si zis sotului: "Sa nu dea vreun sfint sa ma trezesti maine dimineata, ca te alerg tot orasul. Sunt in vacanta pina pe 5 ianuarie". Nu de alta, da' de 1 decembrie a avut grija sa-mi dea desteptarea la ora 7, iar eu imi facusem planul sa apuc macar 9 in pat. 
         Si, cum asta e moda in România, a venit vacanta si eu sunt nepregatita. Nu tu planuri, nu tu programe, nu tu schite sau scheme, nu lista pentru meniu, nu lista de cumparaturi. Noroc ca am luat cadorile din timp. :))) Asadar, maine dimineata, la cafea, musai sa trec pe hartie ce si cum am de facut.
         Printre altele, trebuie sa-mi strimtez o rochie pe care am cumparat-o de la Bonprix si care e buna peste sani si peste solduri, dar mai merge strâmtată pe talie si trebuie sa-mi fac doua coliere. Am doua rochii noi si nu sunt hotarita pe care s-o imbrac de Revelion. Nu merge acelasi colier de la una la alta, pentru ca una are decolteul rotund, la baza gatului, in timp ce cealalta are decolteu in v, fiind o rochie petrecuta. Bine, ideal ar fi sa ma hotarasc ce rochie imbrac si apoi sa fac colierul, da' nah, sunt femeie complicata :))) trebuie sa mentin standardele :)))
          Si mai fain este faptul ca suntem toti in carantina. Gripa cu tuse urita si cu guturai. Aproape ca mi-am pierdut si vocea. Si ce credeti? A venit popa cu icoana in seara asta. Ne-a prezentat mama, frumos, aliniati in hol si... cand sa-mi intinda mie icoana, n-am de lucru si-l intreb pe preot :"E sigura treaba asta cu pupatul? Nu de alta, da' suntem in carantina si n-as vrea sa-i imbolnavim si pe altii." Bineinteles ca, initial, nu a stiut ce sa zica, da' si-a revenit repede si m-a asigurat ca nu :))) M-am uitat la mama, era verde :))) Ea nu concepe sa vorbesti asa cu un popa :))) Ca sa dreaga ea busuiocul, l-a intrebat cum face sa se programeze pentru Moliftele Sf. Vasile. Preotul ii spune sa-l sune maine seara, dupa ora 10. Iar ma maninca limba si intreb:"Si sotia ce zice cand va suna muierile la orele astea?" No, ca daca nu-l apuca pe popa rasul, ma paruia mama cat sunt de mare :))) Intr-un final ne-am spus "la revedere" si, dupa ce a inchis mama usa, imi zice printre dinti: "Parca nu aveai voce!" Ete ca la nevoie am :)))
           Daaaaaaa si sunt in vacanta, lume draga! Azi am fost la la ceva cumparaturi. Nu pentru mesele de sarbatori, pentru altele, da' asta e alta poveste, ca fara poveste, nu se poate. V-o spun maine :)
          O saptamina superba va doresc!

marți, 16 decembrie 2014

Mileu pentru decor Craciun :)

          Pentru ca aveam nevoie de un "ceva" pentru a fi complet decorul de Craciun pentru masa din bucatarie, respectiv de pus sub decor, am crosetat repede, repede,  un mileu din fir "Flavia" verde si rosu. Modelul e destul de simplu si mi-a luat putin timp. Iata-l:

           Am realizat ca, desi am lucrat destule mileuri la vietulica mea, le-am daruit pe toate, toate. :))) Sunt cizmarul fara incaltari :)))

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Ce fata are mama!

          Atita lucru m-a invatat si pe mine mama, ca nu e frumos sa ma laud, ca cica trebuie sa ma laude altii. Da' daca "altii" nu stiu depsre ispravile mele, atunci cum sa ma laude? Si ca sa nu ramin frustrata si sa ajung pe la psiholog, mai bine ma laud singura :))))
           Am reusit sa-mi fac un program pentru zilele astea de pina in sarbatori si sa ma si tin de program. Sa exemplific. :) La serviciu sunt la zi cu tot ceea ce inseamna situatii statistice, mi-au iesit calculele pe toate "rindurile si coloanele", la arhiva mai am de dus doar actele de saptamina viitoare, am pregatit si mapele pentru anul viitor si... am impodobit bradutul de la birou. :))) Vinrei, 19 decembrie, va fi ultima zi de lucru din acest an. :)
             Acasa, astazi am facut curatenia generala editia "Craciun". Am frecat podelele in genunchi si acum ma dor de parca nu-s ai mei. Nu-i nimic, la ce podele stralucitoare am, merita. M-am cocotat pe si dupa mobila, am mutat canapele si mobilier si am frecat si in cel mai greu accesibil loc. Am profitat de soarele superb si am spalat trei masini de rufe. Am spalat si calcat perdelele. Frumoase sunt asa, mari si dese, dar greu rau la calcat. Mai am sa spal "farfuriile" a doua plafoniere, insa aici trebuie sa-l urc pe sot sa le desfaca. Pina si cutiile mele cu margele le-am aranjat :)
          Tot astazi am reusit sa fac si o ciorba de oase afumate, o varza la cuptor si paine.
          Nu-i asa ca merit sa fiu laudata? Sa nu fiu de deochi :))) Ptiu, ptiu, ptiu! Ca buna mai sint la casa omului :)))
          Si pentru ca maine vreau sa aranjez pachetul pentru nepotii din partea fratelui meu, astazi am impachetat si cadourile de pus sub brad. Vor pleca luni la copilasi, alaturi de ghetute, gecute, alte hainute si dulciurici. 
           Acestea fiind zise, va doresc sa aveti o duminca linistita si cu muuuult soare!

miercuri, 10 decembrie 2014

Lavanda cadou :)

         In urma cu ceva vreme am participat pe facebook la un concurs organizat de Herba Levantina si Nasturelul Fermecat 
        Premiul-produsele din fotografie : apa de lavanda, o bagheta de lavanda, zahar cu lavanda, un dovlecel si doi saculeti cu lavanda. In foto este doar un saculet pentru ca am daruit unul inainte de a face fotografia. Dar din dar se face Rai, nu?
         Vreti sa stiti cum miroase casa mea? Magnific! Am facut si paine in aceasta seara si amestecul de paine calda cu lavanda e minunat. Pot sa zic ca mirosea ca in Gradina Raiului, in casa mea :)

duminică, 7 decembrie 2014

Pregatiri pentru Craciun

          Nu, n-am sa va spun cum se dasfasoara actiunea "curatenia", nici cum curat in dulapuri, nici cum spal perdelele. Nu va povestesc nici despre cum decorez casa si nici cum arata bradul de Craciun. Nu de alta, da' n-am facut nimic din cele de mai sus. Poate in weekend-ul viitor.
           Deocamdata am pregatit bratari pentru Craciun. :) Snur crosetat din bumbac mercerizat si diverse margele.


sâmbătă, 6 decembrie 2014

Verde la orizont :)))


          Cred ca pe aici nu m-am lăudat cu colierul de mai jos.  Malachit, agate verzi, cristale biconice incolore.

miercuri, 3 decembrie 2014

In ton cu vremea

Daca tot e alb afara, de ce n'ar fi albe si bijuurile?

         Perle de sticla de 4mm, cristale multifatetate incolore 8mm, trandafirasi din fimo alb cu mijloc galben si accesorii argintii. Colierul este la baza gatului.

luni, 1 decembrie 2014

De 1 decembrie!

          Ce am facut eu de 1 decembrie, tinind cont ca am fost printre romanii care au avut liber? Nu prea multe. M-am trezit pe la 10, am schimbat si spalat lenjeria de pat si alte cele, am facut ceva ordine prin dulapul cu haine, am spalat prin baie, am sters praful in toata casa, am calcat un cos intreg cu rufe si am facut placinta cu mere, al carui aluat l-am facut si dospit in masina pentru paine. A! Am vazut la tv si parada militara de la Bucuresti :)
          Cum va spunem, nu am facut prea multe :))) Ma duc fix obosita la serviciu :))) 
        Am vrut sa mergem si la Pitesti sa-l ajutam pe primar sa aprinda beculetele in brad, insa am renuntat, pentru ca incepuse o ploaie care, ulterior a inghetat, si peste care s-a depus acum zapada. Am preferat sa "ma iubesc" cu caloriferul :) Da, stiu, sunt o baba :)))
          De maine, merg la serviciu, dar trebuie sa ma ocup si de dulapurile din bucatarie si ar trebui sa intru putin si in ațele mele, pen' ca sunt cam multe si imprastiate in diverse locuri din casa. Cu ocazia asta le fac si un inventar :)))
          Si pentru ca nu exista sarbatoare la romani fara mancare si bautura, va invit sa mancati romaneste: sarmale cu mamaliguta, branza,  tuica din productie proprie si placinte cu mere
           In ultima poza este cel mai nou steag intrat in colectie. Avem vreo 8. Profit de ocazie sa va spun si eu "La multi ani" si sa va urez sa aveti o saptamana superba!

duminică, 23 noiembrie 2014

joi, 20 noiembrie 2014

Brațări altfel :)

          Din orice material se poate face o bijuterie. De data asta am folosit margele, nasturi si link-uri din lemn, alături de șnur suede și accesorii argintii.

luni, 17 noiembrie 2014

Ziua buna NU se cunoaste de dimineata

          Nu stiu cum reusesc eu, dar, desi ma trezesc cu mult inainte de a pleca la serviciu, ma invart de sapte ori intr-un loc si, la 9, cand ar trebui sa ies pe usa, eu inca ma uit lung in sifonier la toale. Normal, ca o fata organizata care ar trebui sa fiu, ar fi bine sa stiu de seara cu ce ar trebui sa ma imbrac dimineata. Da, sunt normala si, seara stiu. Dimineata insa, nu mai sunt normala  si fac inventarul zdrentelor. Nu de putine ori mi-am amintit de copilarie, cand aveam trei randuri de haine, fara atata grija de ce cu ce asortez sa se si aseze bine pe tona mea. Bine, nu aveam haine da' nici 100 de kile :)))
          Sa revin. Azi dimineata m-am hotarit sa-mi pun o rochie. Stiu, nu e chiar timp de rochie afara, da' cinci minute pana la serviciu nu inghet, iar la birou e cald si bine. Deschid dulapul si... singura rochie calcata e una de jeans albastru inchis. Ea arata ca o camasa pana fix sub genunchi, cu patru nasturi si guler mai mare. E dreapta si se inchide cu fermoar intr-o parte. Eu o port cu un cordon cu strasuri negre. Buuun... Si incep sa imbrac suta de kile... si hop se rupe "mosul" (inchizatoarea) de la sutien. Zau ca nu-l vazusem sa dea semne de oboseala, mai ales ca obiectul e proaspat sosit in garderoba mea. Nah, ghinion. Imi pun un alt sutien si dau sa caut dupa ciorapi - o pereche de 80 den (sa nu-mi inghete samanta) pe care o am de anul trecut si pe care am cam jumulit-o in zona gleznelor, de la ghete. Daca tot urma sa-mi pun niste cizmulite de toamna, macar sa jumulesc bine ciorapii aia. Pai ce credeti ca i-am gasit? Nuuuuuuuuu... Cred ca au aflat si s-au pitit. Atat de bine sunt pusi ca nu i-am gasit nici seara, cand m-am intors de la serviciu. Bine, zic, si iau o punga cu alte trei perechi de ciorapi cu multi deni :) descoperita cand am facut curat in dulap. Si trag pe mine o pereche... ete ca sunt mici, mai pun o pereche, tot mici. Incerc si cea de-a treia pereche... mici si astia. Ce naiba, am avut inundatie in sifonier si au intrat ciorapii la apa? Nici acum nu stiu cum se face de am in sifonier trei perechi de ciorapi mici. Bucuria mamei, ca am pricopsit-o cu ei.
          Intre timp ceasul ticaia. Eu la 9 jumate trebuie sa deschid :) Sa probezi trei perechi de ciorapi ia ceva timp :))) In fine, desfac o pereche noua de ciorapi, ma imbrac, ma incalt si ma duc sa ma vad la oglinda din hol. Constat ca nu am cercei si ma intoc in dormitor sa-mi pun obiectele in urechi. Ma intorc in hol si nu-mi place cum se aseaza parul. Ma duc in baie, oglinda de acolo zice ca-i ok parul meu. Nu e prima daca cand in hol arat ca o matura si in baie sunt ok. De la baie pina in hol se petrece sigur ceva necurat cu parul meu :))) Tic tac, timpul trece. Gasesc trei nuante zapacite de ruj dar nu o gasesc pe cea cuminte. Ma dau cu un gloss si cand cred si eu ca sunt gata de ultima privire in oglinda, ma vad si ma apuca un ras d'ala de nebuna scapata din camasa de forta. Ma uitam la mine si o vedeam pe matusa din partea tatalui, cand pleca la grajdurile cu vitei. Femeia ceva mai facuta ca mine, isi punea o bluza, un "mintean" peste bluza, o fusta dreapta, pana la genunchi, un sort asortat :) si pe sub fusta, o pereche de nadragi  bagati in cizme de cauciuc. Ei bine, mie imi lipsea sortul. :))) Aveam rochia pana la genunchi, cordon cu strasuri negre, ciorapi cu 100 den, aproape nadragi, cizme scurte bleu cu gaurele si un mintean subtire peste rochie, pen' ca rochia are maneci scurte. Bine, minteanul le are trei sferturi, da' nu mai conteaza :))) Eram matusi-mea in varianta 2014 :))) Bine ca nu ma duceam la vitei. 
          Si uite asa, imi dau eu seama ca nu o sa deschid biroul la timp, imi iau geanta si  razand in continuare, incui usa si plec degraba. Bineinteles ca mi-au scapat cheile cind sa incui usa si, dupa ce am coborit trei trepte s-a stins lumina pe scara de a trebuit sa ma intorc sa apas intrerupatorul. :)))
         De intarziat, am intarziat cinci minute, fix. Slava Domnului ca nu a fost o zi capiata si zapacita, asa cum mi-a fost dimineata, altfel chiar jungeam in camasa de forta si nu stiu daca mai scapam. D-aia zic: ziua buna nu se cunoaste de dimineata :)))
          

joi, 13 noiembrie 2014

Cu dușca la birou :)

          Cam pe la jumatatea saptamanii ce-a trecut m-am pricopsit cu o viroza mandra, asa ca mine :))) Si cum imi plac treburile bine facute, asa si viroza mea imi provoca o tuse d-aia seaca de-mi ardea gatul si caile respiratorii. Mi-e ca se rupeau de nu eram asa, ma zdravana :))) De voce, nu va spun... era un chin sa vorbesc. Bucuria sotului. :)
          Duminica, pentru ca tot am avut un drum pana la Pitesti, m-am oprit si la o farmacie, de unde ia sotul retetele "babelor" din neam ( a se citi ma-sa, mama, si vreo trei matusi). Ii spun eu farmacistei ce vreau si ca am mai supt niscai pilule cu nus' ce combinatii de plante, fara vreun efect, si duduia imi ofera un sirop.
          -Nu aveti altceva? Pilule?
          -Ba da, dar efectul e mai rapid cu sirop.
          -Si de cate ori pe zi, trebuie sa-l iau?
          -De trei ori pe zi.
          Eh, nu-mi place, da' asta e, sanatatea mea e mai importanta. Si printre indicatiile farmacistei, care mi-a mai dat si niscai pilule pentru voce, se trezeste al meu sot:
          -Si sa nu mai tipe la mine!
          Tocmai spusesem "la revedere" si ma intorsesem sa ies. Aud in spatele meu chicotelile celor trei farmaciste aflate in magazin, in acel moment. Eh, cum sa dreg busuiocul acum? Ma intorc spre ele si, cu mainile in sold si voce din fundul pamintului rezolv problema:
         -Ceeeee hi hi hi? Ce? Voi nu tipati la soti?
         Si aud in cor:
        -Ba daaaaaaaa....
       Si ma adresez sotului:
       -Vezi? Nu esti singur in club. Asta e normalitatea :))) Hai sa bem o cafea!
       Si am plecat. :) Nu stiu ce-or fi zis farmacistele da' nici nu ma intereseaza prea tare. Cert este ca inca merg la serviciu cu siropul dupa mine si, pe la prinz, mai iau o dusca direct din sticla, pen' ca nu pot cu lingurita. Mi-e ca o inghit cu totul :))) Am anuntat-o pe sefa ca sunt sub tratament si ca nu garantez ca siropul nu are si ceva alcool, asa ca sa nu vina cu fiola :))) 
        Una peste alta, voi ati luat sirop de tuse? Mai oameni buni mi-e ca ma tratez de tuse si dau in diabet. Mi se pare atat de dulce... Nu cred ca e doar o impresie de-a mea. Pare ca e intentionata treaba. Cumva sa te tratezi de una si sa te imbolnavesti de alta, sau macar sa devii dependent de dulce (in cazul in care nu esti).
          Maine e vineri si vine weekend-ul. Yupiiiiii!!!!

marți, 11 noiembrie 2014

Sectiune :)

          La cererea publicului, painea in sectiune :)
           Fotografia e facuta seara, la lumina artificiala. Nu am cand sa prind lumina in cursul zilei. Scuze. Cert este ca e bine coapta, nu e nici umeda si nici prea afanata. E taman cum ne place :)

duminică, 9 noiembrie 2014

Rezolvat dilema :)

          Am rezolvat problema de duminica trecuta. Cum? Am cuparat problema :))) Iat-o:
          O cheama Mița. Nu ma întrebați de ce. Din acelasi motiv pentru care masina de spalat se cheama Janeta si aspiratorul Ion :)  Face paine. Doar pe cea simpla am incercat-o da' e tare buna. Asa arata o paine de 1kg:
          Poze cu sectiune n-am, ca am fotografiat-o cand era calda iar eu, sub nici o forma nu tai painea cat e calda. Nu de alta, da' mi-e frica sa nu o halesc pe toata :)))
          Mirosul de paine calda pare ca-mi transforma casa in camin. Voi incerca si aluatul pentru cozonac, ca o pregatire pentru sarbatori :)
         O saptamana frumoasa sa aveti, cu miros de paine calda, murmur de rugaciune, gust de fericire si liniste sufleteasca!

marți, 4 noiembrie 2014

Greu sa fii copil

          Discutam astazi cu o prietena care imi spunea programul fiicei sale in virsta de 13 ani. Se trezeste mititica la  6 si zece dimineata, scoala pina la 13-14, dupa care face teme pina la 16, apoi are cate doua ore meditatie. Intr-o zi la romana, intr-alta la matematica, in alta zi la engleza si in alta la franceza. Doar in ziua de luni nu are meditatie. Deocamdata. Marti si joi mai are si cate doua ore de dans modern. A mai fost fata si la dansuri populare si la handbal, dar programul nu i-a mai permis.  Copila e foarte ambitioasa si are note mari, in ideea in care 8 e deja nota foarte mica. E la o clasa cu pretentii mari. Teme multe de la scoala, teme si mai multe de la orele de meditatie. Adoarme undeva pe la miezul noptii. 
          Mie mi se pare ingrozitor un asa program. Sincer, eu nu as face fata. Aud parinti care spun copiilor ca nu au alta treaba decat sa-si vada de invatatura si educatie. Ia incercati voi, dragi parinti, sa faceti ceea ce fac ei. :) Sa inveti atat de multe lucruri dintr-odata, nu e usor. Materia e multa si incurcata rau, ma mir ca reusesc dragii copilasi sa priceapa ceva, dar sa mai tina minte? Bine, eu nu spun nimic nou acum, dar parca mi-ar placea sa nu mai aud chestia cu "nu ai altceva de facut in afara sa inveti".Parca am citit si despre un studiu in acest sens.
          Am un vecin care se poarta oribil cu fetita cea mare. Un nenorocit de 8 la vreo materie, e ditamai motivul de scandal. Se aude pe toata scara. Mi se face inima purice cand aud, mai ales ca nici unul dintre parinti nu a excelat la invatatura, ca sa nu mai pomenesc de faptul ca nu cred ca au terminat un liceu. Inteleg ca cea mica are potential, dar, in felul asta, se va alege praful. 
          Tot astazi m-am nimerit intr-un birou cand a venit fetita doamnei care lucra acolo. Copila, eleva in clasa a cincea, avea in spate ditamai rucsacul. Mai oameni buni, nici soldatul de pe font, nu cred sa aiba asa o ranita, cum avea ea. Enorma!!!! Mi-a aratat muma-sa ca are doar carti si caiete. Ditamai ranita????? Da. Si ea e asa o fiinta maruntica... 
          Nu stiu cum as reactiona sa am un copil la scoala. Nu stiu ce as face legat de programul infernal sau de nebunia de carti si caiete, cert este ca nu mi-as presa copilul sa fie primul. O cazatura de pe piedestal doare prea tare si poate lasa urme adanci. M-as multumi sa fie "mijlocas" dar cu mintile intregi.  :)

duminică, 2 noiembrie 2014

Dilema de duminica :)

          Joi vor aduce la Lidl masina de paine marca SilverCrest. Noi am tot cochetat cu ideea de a cumpara o masina de facut paine, tinind cont ca nici un sortiment din comert nu ne satisface gustul. Oameni mofturosi, ce sa zic? In ultimul an am tot luat paine cu faina integrala si seminte, de la Sano Vita, insa au inceput sa-i schimbe compozitia. I-au pus sau scos ceva, ca nu mai e aceeasi paine. Daca ar fi dupa mine, nu as cumpara paine decat pentru momentul rar, cand vreau sa ung o felie cu unt. Sotul, in schimb, ar fi in stare sa manance orice cu paine, asa ca as prefera sa avem pe masa o paine sanatoasa. :) 
          Asadar, intreb si eu: merita o investitie in masina de facut paine? Si daca da, sa iau SilverCrest sau sa caut o marca mai cunoscuta? Nu cunosc date tehnice, insa as lua-o p'asta pentru pret si pentru ca e aici, in oras, la doi pasi. :)))
           Pana m'oi hotari, impart cu voi laptele, care s-a acrit deja si e bun, bun, si va doresc sa aveti o noua saptamana plina de zambete.:)

joi, 30 octombrie 2014

Povestea mopului :)

          A fost odata ca niciodata... neeeeeeee. Nu asa. Reluam. Intr-o dupa amiaza de toamna calda, respectiv saptamina trecuta pana sa vina frigul, in timp ce ma indreptam agale si usurel (sa nu ma sparg) spre casa, ma intalnesc cu o cunostinta care avea ceva chef de vorba. Nu stia ca eu, dupa o zi de intrebari si raspunsuri, imi doresc sa nu-mi aud nici gandurile :))) Pe langa politeturile inerente :) si intrebari despre tot neamul lui "Liniarul" (adica cel din partea mamei) tine respectiva sa ma gratuleze pentru minunatele flori din balconul de la birou cat si pentru cele din balconul de acasa. Multumesc frumos si as cam da sa plec. Nu de alta, da' vezica mea cerea o asezare pe tron...  Respectiva nu pricepe si insista: "Da' ce floare a aia alba si deasa din balconul tau?" Fac eu ochii mici, pe dupa ochelarii de soare si ma gandesc. Si tot gandesc... nu de alta, da' nu aveam nici o floare alba care sa poata fi vazuta din strada, iar respectiva nu pusese piciorul in balconul meu. Singurele flori care se pot vedea de jos, sunt muscatele curgatoare care au orice alta culoare, dar nu alb.  Ii explic cum sta treaba, insa duduia insista si uitandu-se catre balconul meu, imi arata: "Uite, o ai in colt, langa muscate". Mai oameni buni, daca nu eram in pericol sa-mi golesc vezica in strada, zau ca ma puneam p'un ras de ma auzeati de la voi d'acasa. Minunata floare alba si deasa era mopul meu spalat si pus la uscat. Bata-l norocul de mop ca nu stiam ca-i asa fain! :))) 
          Acum incepe dilema mea. Ii spun respectivei ca-i la uscat mopul pentru podele si vine intrebarea:"Cum adica speli mopul?"  Pai il desfac din bat, il frec ca pe ciorapi, il mai las vreo doua ore in apa calda cu inalbitor, il pun in bat, il storc cat pot eu de bine si il spinzur la uscat, langa jardiniera. Exista alt mod? Tu cum faci? Si-mi spune ca nu face. Adica nu spala mopul pentru podele dacat in galeata cu apa, cand da cu el pe jos. Cand s-a innegrit, il arunca si ia altul. Nu am mai intrebat-o la cata vreme cumpara un mop, ca nu voiam sa stiu. Mie, oricum mi se pare ca mopul nu curata bine si prefer (cand pot) sa spal cu carpe, in genunchi, ca bunica pe vremuri, dar sa  spal podelele cu un mop murdar... nu e tocmai o imagine de luat in calcul. Stiu ca un mop cu "moate" costa 5 lei, dar  nu mi se pare normal sa cumpar mop nici macar lunar, cand pot sa-l spal si sa-l dezinfectez pe cel pe care il am. Nu-mi cad unghiile daca spal un mop. La fel fac si cu carpele de sters in baie, de sters parchet sau mobila. Le spal la mana, le pun la dezinfectat cu mopul si la uscat in aer liber, la soare. Acum, ca a venit frigul, toata trupa va ocupa caloriferul din balcon. :)
          No, eu v-am spus povestea mopului - floare alba si deasa. :))) Acum, povestiti-mi voi cum faceti cu mopurile. Le tineti de unica folosinta ca duduia din poveste sau le spalati, ca mine, naratoarea ? Cu alte cuvinte, sa-mi fac griji ca sunt nebuna?

luni, 27 octombrie 2014

Zi de luni cu chef de munca :)

          M-am gindit sa ma mai laud si eu putin... spre mai mult, ca nedejdea laudatorilor mei ... O sa-i concediez sigur :))) 
          Chiar de azi dimineata, cand puneam cap la cap ceea ce am de facut astazi si, realizand ca am treburi restante, pe care era cazul sa le termin saptamana trecuta, m-am hotarat sa declar zi antilene. Am mai vazut eu pe alte bloguri, la doamne mult mai organizate ca mine. Zis si facut. Am plecat spre serviciu, dar m-am oprit la banca sa platesc o factura. O treaba terminata. :) La serviciu, dupa iuresul de clienti matinali si o cafea vorbita cu sefa, parca ma cuprinsese o lene placutaaaaaa... Ma cam gandeam sa las treburile pentru maine dar... pentru ca era soare si frumos afara (n-are nici o legatura da' si ce daca?) m-am urnit si am facut inventarul dosarelor de anul trecut, l-am tiparit si pus la mapa lui. Am carat chitantiere, facturiere si alte dosare in arhiva, am etichetat si pus frumos la loc. Asta printre alti clienti programati sau nu. Sunt fata vrednica nu? Pupa-m-as! Am pregatit si actele pentru maine si, la final de program am reusit sa curat frunzele uscate ale junglei din balcon. La sfirsit mi-am dat seama ca am facut tare bine ca am terminat treburile astea, pentru ca vine sfirsit de luna si iar am contabilitate cat cuprinde.
         Credeati ca asta e tot? Nuuuuu. Acasa am adunat rufele din balcon... 4 sarme. Le-am impachetat si le-am pus la loc. Am curatat si udat jungla din balconul personal, am spalat obiectele sanitare in baie si am aranjat politele din dulap, cu hainele subsemnatei, respectiv pus la indemana haine groase si urcat cat mai sus, hainele de vara. Multe toale mai am si eu... A fost cat pe ce sa nu am unde le pune, de parca nu le-am scos tot din dulap. Imi place aceasta indeletnicire tot atat cat imi place sa calc rufele, adica deloc. :))) Daca va intrebati cand o sa aranjez si hainele lui G,trebuie sa va anunt ca al meu sot si-a aranjat singur hainele, ieri. :) Prefera sa faca asta singur, pentru ca, daca o fac eu nu mai gaseste nimic :))) Baiat educat, ce sa zic? :)))
          Asadar, cum spuneam, sa ma laud, ca am cu ce. Fusei fata vrednica si, daca nu ma laud acum, cine stie cand mai prind timp pentru asta. :)))
          Voi cum faceti? Cate putin in fiecare zi sau ca mine, cu hei rup?

duminică, 26 octombrie 2014

Toamna :)

          Poza de toamna :) cu mere buuuneee de la un producator local si crizanteme (tufanici) de la socrela :)

          O noua saptamana minunata sa aveti!

marți, 21 octombrie 2014

Atitudine :)

           Aveti ceva rabdare si urmariti videoclipul pana la sfarsit. Daca puteti, aratati-l si sotilor, sa inteleaga ca se intampla si la case mai mari. Al meu sot a ras, da' nu prea era rasul lui :)))

duminică, 12 octombrie 2014

A murit musca :)))

          In minunata zi de azi :) pe drumul de intoarcere de la Calimanesti, unde o lasasem pe mama la tratament, undeva dupa Dedulesti, de unde cumparaseram vestitii mici, in timp ce falsam cu brio si ascultam la radio melodia celor de la Taxi - Te iubesc, ma anunta Mr. G, al meu sot, ca maine se duce cu prunele la cazan, la facut tuica.
          Cum maine? Nu le faci sambata? Atit mi-a trebuit, ca am avut parte de o explicatie de domeniul "Zona crepusculara". Imi zice domnul meu ca "deja a murit musca". Ce face? Care musca? Si daca ai dat cu Raid in gradina, ce treaba are cu tuica? Pai are, ca e vorba de musca de la butoi. Voi intelegeti ceva? Eu nu am inteles. Probabil aveam creierul prea relaxat. :))) Fiecare butoi are o musca?  "Nu femeie, fiecare butoi are mai multe muste care mor cand iese taria din fructe. Asta e semn ca trebuie duse fructele la cazan.  Vrei sa mergem sa vedem?" Neeeeeee! Oi fi eu rezistenta, da' vederea unui roi de muste moarte de bautura :))) m-ar fi facut sa scap de bunatate de snitel din piept de pui mancat la Caciulata :))) Si continua al meu sot "Acum trebuie facuta tuica. Dupa ce cade caciula poti sa pui prunele la gunoi, ca nu mai sunt bune". Ei lasa-ma! Mustele aveau caciula? "Mai femeie, ce bausi? A cadea caciula inseamna a se lasa prunele la fundul butoiului si isi pierd din proprietati. Nimic nu stii". Am lasat-o asa, in coada de peste, ca, daca i-as fi spus ca a pus prune din start, pe fundul butoiului, ma lasa pe Dealul Negru :))))

duminică, 21 septembrie 2014

Putin mov :)

          Nu pot fara mov. O fi sau nu culoare de ... fufe (asa zice targul, nu eu) da' mie imi place muuult de tot.


Gothic style

          Nu se putea sa nu crosetez si un "ceva" de pus la gat, asa ca ce e mai nimerit decat stilul gotic cu gatul strins in bumbac mercerizat si panglica argintie? Iaca ce a iesit : :)

duminică, 14 septembrie 2014

Tâmpit, da' cu gusturi fine :)))

   Intr-o dimineata, sptamana trecuta, in timp ce ma indreptam cu voiosie catre locul de munca, aud in spatele meu, o fluieratura, d-aia admirativa. M-am gandit ca sigur pustoiaca fluierata se va supara. Apoi am simtit o prezenta in stanga mea, care incerca sa ma depaseasca. Ii fac loc sa treaca, insa prezenta isi potriveste pasul cu mine si zice: "Ce bine facuta esti!" Intorc capul sa vad si eu pustoaica bine facuta, numai ca dau cu ochelarii de un tinar pe la 30 de ani (nu puneti baza ca nu le am cu aproximarile) din cel care, daca bea o tuica, e zmeu la el in comuna, la Caminul Cultural. Ma uit in spate, nu era nimeni. Il intreb:"Cu mine vorbesti?" Il vad cum zambeste si repeta: " Ce bine facuta esti!"  Raspunsul meu: "Dap, sunt si fiarta si prajita da's cam sarata". Bineinteles ca nu se astepta la asa raspuns, ca s-a oprit in loc si m-a lasat sa-mi vad de drum.
          Seara, acasa, n-am de lucru si ii povestesc sotului tarasenia. Bine, astea nu se povestesc sotilor, da' eu m-am riscat :))) Raspunsul lui:"Ce tampit!" :)))
          Tampit, tampit, da' cu gusturi fine, zic, daca m-a remarcat tocmai pe mine, care dupa ce ca nu ai cum sa nu ma vezi, eram si singura pe aleea aia :)))
           O prietena careia i-am povestit intamplarea, mi-a zis ca i-ar fi dat și una peste ochi. Ei na! Sa nu exageram. Nu te cobori la mintea unui cocosel pitic si nu dai cu poșețica asa, oricum. Mai ales ca, asa cum spunea bunica, de la o varsta incolo, doar vantul iți mai ridica fusta :))))))))

joi, 11 septembrie 2014

Fluturi si libelule

          Stiu ca-i deja toamna, dar inca mai zboara ceva fluturi si libelule. Zic sa zboare si prin blog :)




          Detalii aici http://www.breslo.ro/Shop/ccristinac

sâmbătă, 6 septembrie 2014

De la bloc, in gradina (12)

          Plantutele mele inca se gandesc sa-mi rasplateasca munca. Incearca, dragele de ele, sa faca acum ce nu au putut face la timp, din cauza ploilor. 
          Patrunjelul si-a revenit, e verde si fumos si daca mai creste putin, reusim sa-l mai tundem pentru o noua serie la congelator. Fasolea pentru fidelute (a doua serie) e plina de flori, dovleceii si din prima  si din a doua serie au facut si roade, nu doar flori :)  Vinetele arata asa:
 Gogosarii
 
 ardeii capia
           Este si ardei gras, da' nu cred ca l-am pozat. Sa nu radeti de mine ca am pus proptele la ardei, dar riscau sa se rupa din cauza greutatii roadelor. :) 
            Rosiile sunt cam chele din cauza de mana care ne-a obligat sa rupem tot ce a insemnat frunza neagra.

             Nu e destul cat sa pun de bulion, dar e de ajuns pentru consumul zilnic.V-am spus ca se straduiesc plantutele, nu?
            Nu sunt toate ok in gradina, dar per ansamblu, noi suntem foarte multumiti. Cea de-a doua serie de mazare nu a rezistat, fasolea pentru boabe, la fel, castravetii cei obtinuti dupa a treia plantare s-au topit pur si simplu, mararul si leusteanul la fel iar morcovii sunt inca mici si uratei. Nu-i nimic, zicem multumesc pentru ce avem si mergem inainte. :)



vineri, 29 august 2014

Toate la timpul lor

         A venit intr-o zi un domn cu o problema la birou. :) Logic, ca daca n-ar avea probleme, n-ar trece nimeni pe la mine :))) Problema era o succesiune dupa o matusa pe care a mostenit-o de la parinti. Ce face??? Matusa mostenita?? Ete da. Au avut-o bunicii in grija, au preluat-o parintii si apoi el si sotia, deci e mostenita. Mai puteam eu sa-i explic ca persoanele nu se lasa mostenire? Nup, ca era nascut prin 1940 si nu mai inveti cal batran la ham :)))
          Dupa ce ne-am chinuit (sefa si cu mine) sa-i explicam cum ca nu ii este matusa si nu are vocatie succesorala, l-am intrebat daca nu are cumva un testament. Raspunsul lui a fost genial:
"Nu ne-am asteptat sa moara. Avea 88 de ani". :))) Al nostru "Se mai intampla". :)))
          Pai cand,Doamne fereste, te-ai fi asteptat omule sa moara? Cum vine asta? Daca a trecut de 80 de ani, mai are un hop la 100 si, daca scapa si de asta e nemuritoare? In plus, testamentul se face cand mai e mintea in creieri nu pe aratura, ca nici un notar nu e nebun sa autentifice un testament unui om imprietenit cu Rosa (scleroza) si cu Alzheimer.
          No, ca sa fie o invatatura in toata povestea asta, daca stiti ca aveti in grija pe cineva  fara copii si urmeaza sa mosteniti voi, daca cineva trebuie sa va lase ceva prin testament sau daca vreti sa lasati ceva prin testament, ei bine, dati fuga la notar cata vreme mai e mintea la locul ei. In nici un caz in prag de moarte, cu un picior in groapa :)))) Un testament se poate face inca de la varsta de 18 ani, cand cica esti adult.
       

marți, 26 august 2014

Vorbe grele

          Nu stiu cum sunt altii care lucreaza cu publicul dar eu ma stiu pe mine cand imi vin clientii insotiti de copii. Bine, stiu ce zic si altii da' mai stiu si ca nu au curaj sa spuna public. Ei bine, daca vrei sa-mi strici ziua ireparabil, imi vii la birou cu un copil. Nu mai zic un copil agitat pen' ca mie imi pare ca toti sunt asa. Doar pe ei ii vad. Pe cei linistiti nu ii vad, logic :)))
          Azi, culmea culmilor, am avut parte de trei copii. Mai lume, unu e un numar infernal pentru mine, trei e de nedescris. 
          Primul a reusit sa-mi scoata cablul de la imprimanta (cel de legatura cu calculatorul), in timp ce ii explicam maică-sii ca adresa de domiciliu e aia din cartea de identitate, nu aia pe unde dormi. Nu am reusit sa-mi dau seama de ce nu merge imprimanta, pana nu l-am vazut cu cablul in... gura. Mai avea putin si se apuca de ros. Probabil imita cainele familiei, ca nu-mi explic.
          Cel de-al doilea, dupa ce a resusit sa se arda punind mana pe lampa de aromaterapie (ca am niste "arome" in birou, pe timp de vara...) si sa urle de mai sa-mi fuga ochelarii de pe nas, din cauza sperieturii, la final plecase cu telefonul din birou. Avem un fix-mobil de-l plimbam prin tot biroul si, noroc ca a inceput sa sune fix cand era sa iasa pustiul pe usa. 
          Hai ca eu, atenta la hartii, nu am mai vazut ce fac progeniturile clientilor, dar nici mamele alea nu au vazut ce le fac plozii??? Va inchipuiti ca am auzit un "ne ceren scuze" ? Neeeeeeeee... Prima a zis "Ete si la asta. Ti-e foame ma?"  iar a doua "Asa mama, asa se strange averea". Ce faceeeee???? Cum mama ma-sii de treaba li s-a dat voie astora sa aiba copii? 
         Cel de-al treilea caz, o fetita venita cu ambii parinti, familie de romi. Barbatului casei ii trebuiau mai multe hartii, asa ca era de stat. Bine, eu eram arici de cand am vazut ca-mi intra copil pe usa. :))) Si taman cand imi faceam "mea culpa" ca am scos tepii inainte de vreme, incepe sa chiraie piranda mica cum ca vrea la tati. Hait! Tati trebuia sa scrie la cereri. Sa vezi, sa nu crezi, ca nu se poate, ca tati are treaba... Nu si nu, aia chiraia de mai avea putin sa vina politia sa ne intrebe de ce a pornit alarma. Da-i cu o bombonica, da-i doua... i-am dat toata cutia, numai sa taca. A tacut, cat a halit bomboanele si a inceput iara. No drace, ca bomboane nu mai aveam, cafea nu cred ca voia. Sau da? :))) Intr-un final i-am zis maica-sii "Iesi cu copil cu tot si plimba-te ca tu nu ai de semnat" Ea cica "O potolesc", eu "N-o mai potoli, scoate-o din birou ca nu mai am minte in creieri si-ti fac actele praf". 
       S-a executat si bine a facut, ca nu mai puteam de nervi. Degeaba incerc eu sa fiu zen, sa zambesc tuturor, sa-i las sa-mi povesteasca de copii, vecini si soacre, sa vorbesc cu toata lumea pe un ton moderat, sa gasesc o solutie cat mai simpla pentru fiecare problema... ca vine unu' d-asta mic si agitat si  se duce naibii zenu' si feng shuiu :))) E nasol cand vine unu da' azi venira trei si nu fuse marti :)))
         Acum stiu ca o sa-mi veniti cu idei de genul "nu ai copii, nu stii cum e" dar totusi, doar atat puteti? Pai copii care-mi intra in birou si nu-i simt? Ei nu sunt tot copii? Si in alta ordine de idei, la ce naiba ii aduci soro la notariat/banca/fisc/primarie, etc. ? Copilul ala are si bunici, vecini, nasi, tu ai prieteni de familie care te pot ajuta... macar de ti-l plimba pe langa cladire, pana termini ce ai de facut in biroul cu pricina. 
         No, acum ca v-am povestit povestea, nu aveti dacat sa dati cu pietre... da' mai bine cu niscai rosii, poate pun de-un bulion ca tot nu facui in vara asta. :)))
          Si totusi, as putea pune un afis gen "interzis cu copii sub 7 ani"? Nup, mi-a trecut ideea. Cred ca nu ar fi frumos fata  de parintii ai caror copii stiu sa stea 15 minute fara sa se agite. :) Asta e... Doamne ajuta! :)

duminică, 17 august 2014

Rezumat

          Stiu ca s-a mai spus si am mai spus, dar tin sa repet: repede mai trece timpul asta. Nici nu stiu cum sa dus concediul si prima saptamina de lucru, de dupa concediu. Hop asa ca parca maine e Craciunul, fir-ar el de timp. 
          Ideea e ca mie imi mai trebuie concediu :))) Dupa saptamana de zugravit si amenajat biroul, am crezut ca ma "hodin" si eu. Imi trebuia macar o saptamana in care sa stau ca "tuta" fara sa misc nimic din loc, dar nu, nu am avut parte. Nu am facut nimic din ceea ce imi propusesem. Voiam sa invat o noua tehnica de margelit, sa citesc vreo doua carti, neaparat la umbra de pom, in gradina, sa "croitoresc" vreo doua fete de perna, sa lucrez la patura pentru canapea, sa incerc un nou model de rochita pentru bebelina... pisici, nu am facut nimic, da' nimic din toate astea. Am facut in schimb altele: dezghetat si curatat congelatoarele, am facut si pus la congelator pungi cu vinete, cu ardei, cu fasole teci, cu dovlecei, am facut suc de rosii, dulceata de piersici, sirop de piersici, compot de piersici si castraveti in otet. Am aranjat toate astea in congelator si camara, alaturi de dulceturile si siropurile de capsuni si visine facute anul asta. Pentru mine e munca sa fac ordine in camara mica, sa asez totul in asa fel incat sa nu ramana nimic pe dinafara. Am spalat paturi pilote si perne ca vremea caniculara fuse cam rara in vara asta si a trebuit sa profit de ea. :))) (Pare ca sunt iubitoare de canicula, dar nu, nu sunt) 
          Trebuie sa recunosc ca undeva, in toata nebunia asta, am reusit sa mai fug cu doua prietene la restaurant (la mare distanta de casa), sa mai uitam de "probleme si treburi" pentru cateva ore, ne-am sarbatorit nepotelul din partea fratelui sotului, ne-am vizitat finii si pe verii mei. Imi fac bine intalnirile cu oamenii dragi. Si lucrul in gradina mi-e drag. :)
          A, s-a mai intamplat o nebunie (ca nu era de ajuns) si ne-am luat o alta masina. De ce o trec tot la capitolul nebunie? Pai e o nebunie sa cauti masina, sa te hotarasti, sa mergi s-o vezi, sa o bibilesti, sa o cauti de numere de identificare si omologare, sa vezi daca si ce merge la ea ( ca nu e din fabrica) sa negociezi pretul, sa faci actele, sa iei numere provizorii... Nu,  nu am fost eu la politie pentru numerele provizorii da' am fost cu al meu sot peste tot sa completam dosarul, asa ca stiu despre ce vorbesc, da? Si stresul nu s-a terminat. Urmeaza sa-i schimbe distributia (ca cica asa se face cand iei o masina rulata), avem programare la montat instalatie de gpl, apoi urmeaza nebunia cu inscrierea in circulatie. 
          Cred ca nu  m-am văietat vreodata ca am o viata monotona de mi-au venit atatea pe cap. Sau am facut-o, ca deja am o vârstă, incep sa ma degradez ?:)))Deh, orice manz ajunge gloaba :)))
          Si ca sa am si o cireasa pe tort :))) ce credeti ca am facut joi, vineri si sambata? Am legat si numerotat  dosare si am rearanjat arhiva la birou. Munca grea fizic si psihic, da' am arhiva ca la carte. Nu ca nu era si inainte, insa arata mai bine acum, cu rafturi noi si dosare sterse de praf.
          Intelegeti acum de ce mi-a luat atata timp sa mai scriu ceva pe aici? Nu am timp si, cand gasesc un pic de timp, mintea mea parca nu e a mea. O ia pe coclauri si face planuri la liniuta cu ce e de facut, doar sa nu stau cumva degeaba. Si cand ma gandesc ca voiam sa traiesc 100 de ani, ca cioara...

miercuri, 6 august 2014

De la bloc, in gradina (10)

          V-am mai povestit ca am avut fasolea cu vrejul mic da' cu tecile mari? Draga de ea a dat tot ce a putut, ținând cont de vreme. Iaca:
 Tecile au ajuns asa:
 si asa
            si direct in pungi, la congelator, pentru iarna. Recunosc ca au gust tare bun cand sunt din gradina proprie. :)

marți, 5 august 2014

Am draci :)

           Imi povesteste mama despre fratele meu, a carei soacra e bolnava rau si s-ar putea sa plece dintre noi. No, pina aici, nimic anormal, numai ca femeia apartine de nus' ce religie, alta decat ortodoxa, una dintr-aia care se incadreaza in "pocaiti". Si imi spune mama ca s-a dus fratelo la biserica de pocaiti si a cerut loc de veci. Nu a primit, ca cica n-au. N-or avea. S-a dus apoi la un alt cimitir si i s-a promis un loc, cu conditia sa puna cruce :). Cica "pocaitii" nu pun cruce. Ok, punem cruce. 
          Si, in timp ce-mi spunea mama cat de rau bolnava e cuscra-sa, comenteaza :"Deh, daca a fost proasta si s-a pocait... ca o puneam la maslu" Ce face???????? Si o intreb "Cum vine asta?" Si ea imi spune: "Pai da, ca am vorbit cu popa X si a zis ca degeaba o pun la maslu ca nu are nici un efect, ca nu e ortodoxa." 
          Mai oameni buni, sa nu-mi iasa in cale popa asta, ca ies draci. Cel putin, nu curand, sa-mi mai treaca. Ce daca e femeia la "pocaiti", nu se roaga tot la Dumnezeu? Si apoi nu ar trebui sa ne rugam pentru toti si mai ales pentru cei cu pacat?
          Eu nu mai inteleg nimic. Voi intelegeti ceva?

vineri, 1 august 2014

De la bloc in gradina (9)

          Sa va mai povestesc despre gradina sau credeti ca stiti? Ei bine, nu stiti :) Din cauza apei careia i-a placut pe terenul nostru, plantutele sunt mici rau pentru perioada in care ne aflam, dar incearca, dragele de ele, sa ne multumeasca cumva pentru grija pe care le-am aratat-o. 
   Rosiile abia sunt la a treia si a patra sarma. Au câteva gogonele, ceva flori, iar altele nici macar ganduri de a rodi :) 
promisiuni :)
       castravetii, pusi a treia oara

si prima recolta, in urma cu vreo 10 zile :) Acum avem deja sase borcane pregatite pentru iarna :))
  
Ardei capia
 gogosari
          Avem si ardei grasi da' nu prea par sa aiba rod :) Vinetele la fel, par fara rod. Mai asteptam :)
           Am replantat dovlecei pentru ca cei pusi initial au facut niste flori superbe si atat. Inca mai infloresc ca nu m-am indurat sa-i scot. :)))
           Am mai pus o serie de fasole
  
si inca o serie de mazare. Nu stiu daca va rodi pe caldura da' pot sa incerc, nu?
 
           Ceapa am scos-o pentru ca riscam sa se strice in pamant. E mica, mica dar e a mea. :) Usturoiul este inca in strat. La fel si morcovii.
          Dupa ultima urgie, nu s-a stricat nimic in gradina. Spre fericirea sotului meu, prunele au ramas in pom. Stringe deja lemne pentru cazan :)))