Translate

marți, 26 august 2014

Vorbe grele

          Nu stiu cum sunt altii care lucreaza cu publicul dar eu ma stiu pe mine cand imi vin clientii insotiti de copii. Bine, stiu ce zic si altii da' mai stiu si ca nu au curaj sa spuna public. Ei bine, daca vrei sa-mi strici ziua ireparabil, imi vii la birou cu un copil. Nu mai zic un copil agitat pen' ca mie imi pare ca toti sunt asa. Doar pe ei ii vad. Pe cei linistiti nu ii vad, logic :)))
          Azi, culmea culmilor, am avut parte de trei copii. Mai lume, unu e un numar infernal pentru mine, trei e de nedescris. 
          Primul a reusit sa-mi scoata cablul de la imprimanta (cel de legatura cu calculatorul), in timp ce ii explicam maică-sii ca adresa de domiciliu e aia din cartea de identitate, nu aia pe unde dormi. Nu am reusit sa-mi dau seama de ce nu merge imprimanta, pana nu l-am vazut cu cablul in... gura. Mai avea putin si se apuca de ros. Probabil imita cainele familiei, ca nu-mi explic.
          Cel de-al doilea, dupa ce a resusit sa se arda punind mana pe lampa de aromaterapie (ca am niste "arome" in birou, pe timp de vara...) si sa urle de mai sa-mi fuga ochelarii de pe nas, din cauza sperieturii, la final plecase cu telefonul din birou. Avem un fix-mobil de-l plimbam prin tot biroul si, noroc ca a inceput sa sune fix cand era sa iasa pustiul pe usa. 
          Hai ca eu, atenta la hartii, nu am mai vazut ce fac progeniturile clientilor, dar nici mamele alea nu au vazut ce le fac plozii??? Va inchipuiti ca am auzit un "ne ceren scuze" ? Neeeeeeeee... Prima a zis "Ete si la asta. Ti-e foame ma?"  iar a doua "Asa mama, asa se strange averea". Ce faceeeee???? Cum mama ma-sii de treaba li s-a dat voie astora sa aiba copii? 
         Cel de-al treilea caz, o fetita venita cu ambii parinti, familie de romi. Barbatului casei ii trebuiau mai multe hartii, asa ca era de stat. Bine, eu eram arici de cand am vazut ca-mi intra copil pe usa. :))) Si taman cand imi faceam "mea culpa" ca am scos tepii inainte de vreme, incepe sa chiraie piranda mica cum ca vrea la tati. Hait! Tati trebuia sa scrie la cereri. Sa vezi, sa nu crezi, ca nu se poate, ca tati are treaba... Nu si nu, aia chiraia de mai avea putin sa vina politia sa ne intrebe de ce a pornit alarma. Da-i cu o bombonica, da-i doua... i-am dat toata cutia, numai sa taca. A tacut, cat a halit bomboanele si a inceput iara. No drace, ca bomboane nu mai aveam, cafea nu cred ca voia. Sau da? :))) Intr-un final i-am zis maica-sii "Iesi cu copil cu tot si plimba-te ca tu nu ai de semnat" Ea cica "O potolesc", eu "N-o mai potoli, scoate-o din birou ca nu mai am minte in creieri si-ti fac actele praf". 
       S-a executat si bine a facut, ca nu mai puteam de nervi. Degeaba incerc eu sa fiu zen, sa zambesc tuturor, sa-i las sa-mi povesteasca de copii, vecini si soacre, sa vorbesc cu toata lumea pe un ton moderat, sa gasesc o solutie cat mai simpla pentru fiecare problema... ca vine unu' d-asta mic si agitat si  se duce naibii zenu' si feng shuiu :))) E nasol cand vine unu da' azi venira trei si nu fuse marti :)))
         Acum stiu ca o sa-mi veniti cu idei de genul "nu ai copii, nu stii cum e" dar totusi, doar atat puteti? Pai copii care-mi intra in birou si nu-i simt? Ei nu sunt tot copii? Si in alta ordine de idei, la ce naiba ii aduci soro la notariat/banca/fisc/primarie, etc. ? Copilul ala are si bunici, vecini, nasi, tu ai prieteni de familie care te pot ajuta... macar de ti-l plimba pe langa cladire, pana termini ce ai de facut in biroul cu pricina. 
         No, acum ca v-am povestit povestea, nu aveti dacat sa dati cu pietre... da' mai bine cu niscai rosii, poate pun de-un bulion ca tot nu facui in vara asta. :)))
          Si totusi, as putea pune un afis gen "interzis cu copii sub 7 ani"? Nup, mi-a trecut ideea. Cred ca nu ar fi frumos fata  de parintii ai caror copii stiu sa stea 15 minute fara sa se agite. :) Asta e... Doamne ajuta! :)

13 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

deci: afisul e discrimare pe fata, nu se face, ce, n-au si copiii dreptul sa mearga la notariaaaat?:)
cum verba volant, mai bine ii spui onor parintelui fie sa-si supravegheze strict mostenitorul,fie sa-l plimbe pe afara.

cristina spunea...

Na, eu te inteleg, nici eu n-am copii si aveam si eu frica de urlatorii astia mici, pana cand am inteles ca ei urla asa pentru ca organismul lor trece prin transformari pe care unii le suporta mai usor, altii mai greu. Eu nu-mi amintesc sa fi fost obraznica de mica, dar sa stii ca acum regret :)

Maria spunea...

La bulion ma tot gandesc si eu...trebuie sa-mi iau inima-n dinti si sa purced...
Pot sa-ti spun ca al meu a fost "pedeapsa"! Mica fiind, mama ma certa dandu-mi exemplu pe una Anca, cuminte foc, statea aia linistita de te apuca un cascat prelung cu lacrimi...Si ce sa vezi, ii ziceam maica-mi ca aia e " proasta", de-aia e asa linistita si ca eu nu vreau un copil cuminte ci unul destept!!! Comanda primita si servita!!!Iti dai seama ca nu ma puteam plange maica-mi de fiu-meu fara s-o vad uitandu-se ghidus la mine si zicandu-mi - "pai nu asa ti-l doreai?!" Nu dom'le, nici chiar asa!Daca ar fi sa ma gandesc la nepoti (ceea ce nu fac nici daca ma tai fasii), as avea o mare problema, ca nici acum nu-mi plac cumintii!!

Simona Fusaru spunea...

eu am crescut doi copii, ambii personali, si asta nu m-a impiedicat de multe de ori sa-mi doresc sa-i arunc pe geam :)

CCristinaC spunea...

Simona, am renuntat la idee. Poate ma trezesc cu autoritatile pe cap :))) Faina marturisirea. Putine mame recunosc :)))

CCristinaC spunea...

Cristina, nici eu nu am fost copil obraznic. Nu am nimic cu transformarile unui copil, am cu neglijenta mamelor sau cu faptul ca-i cara dupa ele peste tot si nu ii pot supraveghea. Asadar, mi-e frica de copii agitati in birou. Pe strada n-am nici o treaba :)))

CCristinaC spunea...

Maria, nu exista copil cuminte, nu? Da' ma astept sa existe mamele istete si sa-si lase copilul zece minute cu cineva. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca as gresi ceva prin acte in timp ce le-as supraveghea eu copii. Problema mea nu e cu copii ci cu parintii lor :)))

mihaela spunea...

Am si acum al birou urmele labutelor unui plod pe care maica-sa in infinita ei inteligenta l-a adus sa fie de fata cand vorbim despre divort si evident incredintarea plodului

CCristinaC spunea...

Inteligenta femeia, ce sa zic? Imi inchipui cum te-ai simtit tu. Inca nu mi-au venit cu copii la divort da' nu-i exclus :))

o femeie spunea...

Parinte linistit-> copil linistit, parinte energic copil energic.
Fiica mea a fost peste tot cu mine. Si la notar :D (pt hartii de imputernicire celelalt parinte sa iasa din tara). Si da, a umblat peste tot, dar nu a scos cabluri de imprimanta/urlat. Cand isi pierdea rabdarea, ieseam cu ea putin.
Nu uita, copilul face ce vede acasa.

CCristinaC spunea...

Uite, asta e diferenta. Tu stiai sa iesi putin cu copilul, nu asteptai sa fii data afara :)
Am recunoscut ca am parte si de copii pe care nici nu-i simt ca-s in birou. Daca le mai dau o foaie si un pix imi fac chiar opere de arta :)

o femeie spunea...

fiica mea a trecut de perioada cu pus intrebari :)))) dar a avut si cand era: dar asta ce e, dar acolo ce e, dar dincolo ce se face?

CCristinaC spunea...

Femeie draga, e normal ca un copil sa puna intrebari cum e normal ca mamica sa aiba grija de copil, sa-i raspunda la intrebari :)