Vacanță în Grecia și Macedonia (II)

        Macedonia sau mai bine zis Republica Macedonia de Nord nu are ieșire la vreo mare, dar împarte cu Albania, cel mai vechi și mai adânc lac din Europa- Lacul Ohrid, care se pare că găzduiește un ecosistem cu peste 200 de specii, lac a cărui culoare superbă nu pot să o descriu, și pe malul căruia ne-am cazat noi. :)

          Pe lângă culoarea superbă, lacul e unul dintre cele mai limpezi lacuri pe care le-am văzut.

          Pensiunea la care am stat era pare-se, o afacere mică, de familie, administrată de un domn care, conform vârstei, ar fi trebuit să fie deja la pensie, dar care muncea cu angajații, cot la cot. Lua comenzile, aducea comenzile, strângea vesela, scutura, făcea conversație cu turiștii... Până și de spațiul verde, se ocupa tot dumnealui.

          Am primit o cameră cochetă și curată, la mansardă, cu vedere spre munte, dar și spre lac.

          Și aici s-a făcut curățenie și au fost schimbate prosoapele, zilnic. Ca fapt divers, după  prima noapte, camerista, văzând pe noptiera mea o carte, mi-a adus veioză, să nu fiu nevoită să mă ridic din pat să sting lumina.

          Peste drum de vilă, se afla o mică plajă, lângă lac. Șezlongurile erau gratuite, la fel mesele și scaunele. Ca și în Grecia, nu am putut intra în apă fără cipicii speciali, lacul fiind pietros.

          Bineînțeles ca nici aici nu ne-a prins locul și am plecat într-o zi spre stânga, pe malul lacului, și am ajuns în Golful Oaselor. Aici am vizitat Muzeul Apei cu ale sale locuințe lacustre, restaurate după locuințele unui sat din epoca bronzului și expoziția de obiecte arheologice, scoase la suprafață de pe fundul lacului.

          A doua zi ne-am pornit spre dreapta, spre orașul cu același nume, Ohrid, unde, după un frappe la mal, am pornit în croazieră de șase ore pe lac.

          Primul popas a fost în Golful Oaselor, pe care îl văzuserăm cu o zi înainte. Ne-am bucurat că am făcut asta, pentru că mi s-a părut prea scurt timpul petrecut aici, pentru a putea vizita întregul Muzeu.

         Al doilea popas a fost la Mânăstirea Sfântului Naum, aproape de granița cu Albania. Nu mă întrebați despre Sfântul ăsta, că nu știu nimic și nici nu prezintă interes. Am intrat în lăcaș la insistențele lui B, care încerca sa se pună și mai bine cu mama :)))) Intr-adevăr priveliștea era superbă, mânăstirea fiind construită pe o stâncă și fiind una dintre celelalte 365 aflate în zonă. Pentru mine, marele merit al călugărilor e că... creșteau păuni

          Se plimbau păunii pe stradă, cum se plimbă câinii pe la noi. :)))

      În încercarea de a găsi un local unde să mâncăm ceva, în timpul popasului, am intrat în restaurantul de la poalele stâncii pe care era mânăstirea, care avea un parc superb și care găzduia o expoziție cu vânzare de bijuterii cu pietre semiprețioase. Aici am văzut cel mai lucitor onix negru, cea mai mare bucată de turcoaz natural ( pe care am văzut-o în viața mea), dar și vestitele Perle de Ohrid, obținute, pare-se, din prelucrarea solzilor unui anumit pește din lac. Nu am avut voie sa fac fotografii. 

         După alte două ore petrecute pe la masă și la plimbare de voie, ne-am întors în portul Ohrid. In plimbarea noastră, am trecut pe lângă pensiunea la care eram cazați, dar nu am reușit să o localizăm de pe vapor. Bag de seamă că eram cam pierduți în spațiu :)))

         De mâncat, am mâncat la o maaare terasă, ceva ce se vroia a fi produs tradițional. 

        După cum se vede, cantitatea pentru vreo patru frigărui d-ale noastre, pusă pe o singura țepușă, agățată într-un suport, cu o farfurie de cartofi prăjiți, muștar și ketchup. :))) Nu am reușit să halesc tot :))) dar măcar am încercat ceva tradițional.

        E drept, că și în Macedonia, exact ca și în Grecia, am încercat să mâncăm tradițional : omletă tradițională (bucăți de roșii și ardei, puse la copt în tigaie, peste care se aruncă ouăle bătute) ruladă de porc, ruladă de pui cu sos de ciuperci, coaste de porc ținute în nu știu ce marinată... Pizza lor nu ne-a plăcut. E mai bună a noastră :)))

          Salata lor era foarte bună, pentru că, pe lângă roșii, castraveți, ceapă, ardei, avea și mici feliuțe de vinete coapte dar dressingul (care nu știu ce mirodenii conținea) dădea tot gustul.

          Ca și atmosferă, ne-am simțit foarte bine și aici. Am găsit liniște, chiar dacă aceasta a fost grav tulburată de un grup din Timiș, într-o noapte.

         Nu as vrea să închei până nu vă arăt bolta din curtea pensiunii, formată din kivi și viță de vie, dar și un minunat culoar de hortensii.

         Ca încheiere, aș vrea să menționez ca macedonenii sunt oameni mândri. Se vedea mândria pe ei, când cereai un produs tradițional. Sunt și săritori, chiar dacă nu te cunosc. Am primit ajutor cu ceva fise la o spălătorie auto. De asemenea, sunt muncitori. Nu zic ca nu au și ei leprele lor, dar am văzut localități a căror principală activitate era exploatarea pietrei și a marmurei. În ciuda munților majoritari stâncă, macedonenii dizlocă stânca și construiesc drumuri. Pe unde prind pământ fertil au minunate livezi, în special de piersici. Și da, construiesc case frumoase și mai ales drumuri. Au autostrada care leagă Grecia, prin Serbia, de vestul Europei.

        Partea mai puțin plăcută a sfârșitului de vacanță a fost drumul de întoarcere, cu mai bine de două ore petrecute în vama Macedonia-Serbia, alte jumătăți de oră pierdute la casele de plată în Serbia și alte ore bune petrecute în vama Calafat. Slavă Domnului că, atunci când ne gândim la vacanțe, ne amintim, de obicei, ceea ce a fost frumos, altfel nu am mai ieși din casă. :)))