Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 9 ianuarie 2019

Mărturisire

          Mărturisesc că nu aș da imaginea de mai jos pentru nici un job în oraș. Când am început serviciul, luni, și am intrat in sat, am simțit mirosul. Miros de ger curat, de fum de lemn, de la sobe, amestecat cu slană și covrigi pe plită. Mi se părea că tot satul miroase a... casa bunicii.
Deși era gerul Bobotezei, juma' de sat era pe uliță.  Femeile făceau naveta între cimitir și Biserică, iar bărbații discutau despre una/alta, la magazin, așteptând mașina cu pâine. Liniștea și agitația in echilibru :)))
          Apoi am ieșit din sat, pentru ultima bucată de drum, până la serviciu. Si i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că mi-a dat ochi să văd si naturii pentru ca e atât de frumoasă. As fi vrut sa-mi iau Loganul in brațe și să trecem tiptil, în vârful picioarelor, sa nu deranjăm. 
Doar un fazan s-a gândit să treacă dintr-o parte în alta, dar foarte repede, încât nu am avut timp sa-l fotografiez. 

          Astăzi, când am plecat de la serviciu, pe același drum, am văzut în depărtare, un ”câine,” trecând dintr-o parte în alta. M-am gândit că ori a fugit vreunul de acasă, ori vreo haită de câini sălbatici și-a stabilit sediul prin zonă. Când m-am apropiat, am văzut cinci fundulețe albe, în formă de inimioare. Cinci căprioare cu ochi mari si frumoși, privindu-mă cu uimire cum calc frâna, încercând sa ma bucur de priveliște. Nu am oprit, pentru că s-ar fi speriat și nu aș fi vrut asta. Am simțit cu ma umplu de energie pozitiva. Poate sunt ciudată sau poate nu. Și dacă sunt... care-i problema? 

4 comentarii:

anca spunea...

La multi ani Cristina!
Stiu exact ce spui, e ceva asa de magic, ca nici nu-ti vine sa respiri cateodata.
Eu stau la tara si fac naveta la oras si de multe ori imi vine sa dau tot pentru confort, apoi...nu pot, cand merg spre casa sau cand imi arunc ochii pe geam, sau parchez in fata portii si miroase a ger si a fum si se aud sunete asa in surdina, sunete asa de familiare, ale satului, sunete pe care nicaieri nu le ami auzi in lume:)

Anonim spunea...

La multi ani! parca si eu miros ce ai descris tu.

o femeie spunea...

Asa magie nu ni se ofera des in viata.
Multumim ca ne redai cadoul Domnului.


Si la multi ani pe 2019!

cristina spunea...

Mi-a ramas in cap postarea asta a ta, pentru ca si eu fac naveta, mare parte prin camp si in fiecare dimineata savurez peisajul curat si pustiu.