Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

vineri, 25 aprilie 2014

De pe la serviciu :)

          Nu știu cum ați trecut voi peste săptămâna asta, da' eu ma bucur din toată inima ca e vineri. Măi oameni buni, am avut parte de una dintre săptămânile nebune. Am început frumos de marți. Parcă toți clienții mei sunt afectați de "crucea cardinală", da' nu numai ei, ci și eu. Am niște gânduri atât de acide că nu ma recunosc. Bine că măcar mai pot să zâmbesc și să tac. :) Nu deschid gura să spun ce gândesc da' nici nu-mi mușc limba, că mă otrăvesc.
          M-am dus marți la serviciu cu gândul să stau la taclale cu șefa și să mai fac ceva administrație. Nu am crezut că o sa încep în forță. Vine un moșulică, pardon, un venerabil, și îmi cere vreo două hârtii care ii sunt necesare la instanță, să dezbată o succesiune. Ii scriu eu pe hârtie ce-i trebuie și ii trec și suma necesară. 
El: E cam mare prețul.
Eu: Da, dar  nu-l stabilesc eu.
El: Nu se poate mai puțin?
As vrea să am un leu pentru fiecare încercare de negociere cu mine :))) As ieși la pensie liniștită.
Eu: Nu negociați cu mine.
El: Da' cu cine? (Devenise cumva țâfnos)
Eu: Cu ministerul de finanțe și ala de justiție.
El (enervat la culme și începuse sa tremure) : Ma miră asa un preț mare
Eu doar am gândit - Si pe mine mă mira că, în loc să-ți vezi de bătrânețe, iți dai sora în judecată pentru doi metri de teren, dar am spus :Convingeți instanța să nu vă ceară hârtiile.
Si am zâmbit.:) De fapt, toată discuția am zâmbit. A revenit la doua zile, liniștit, cu actele și banii, fără sa mai comenteze. Era însoțit și de avocată. Probabil ii mai explicase ea.
          In altă zi, m-a tocat pe centimetru, un domn care voia un calcul pentru o succesiune. Ii cer eu actele necesare să fac socotelile și el îmi întinde o copie de schiță cadastrală. 
Eu: Ce sa fac cu asta?
El: Calcule.
Eu: Nup, calculele le fac după ce aduceți actele de pe listă. Imi trebuiesc date din certificatul de deces, din actul de proprietate și din certificatul fiscal. Nu veți fi obligat să și faceți succesiunea, dacă nu va convine prețul, dar actele îmi trebuiesc.
El, agitat deja: haideți doamnă că e un amărât de calcul, să vad dacă fac la dumneavoastră succesiunea sau mă duc la instanță. Nu va trebuiesc toate actele astea.
M-au apucat toți nervii. Suport multe din partea clienților, dar nu suport să vină nimeni să-mi spună cum să-mi fac treaba și în ce constă munca mea. Am ani la locul astă de muncă și nu cred ca as fi stat atât dacă nu știam în ce constă munca mea și cum s-o duc la bun sfârșit. Nu accept să vină neica nimeni sa-mi dea lecții cum să-mi fac treaba sau să minimizeze importanța muncii mele.
Am gândit - Cu atitudinea asta du-te direct la Judecătorie- dar am spus zâmbind :) : In cazul acesta, nu veți primi un calcul.
          A ieșit în forță, mai mai să mă lase fără clanță la ușă. După zece minute, era înapoi, cerind să vorbească cu doamna notar. Ei na :))) Și-a închipuit omul că poate trece de mine :))) Cred că i-am părut că mă dau la el, asa de tare am zâmbit când am spus ca:
-Fără actele necesare nu o voi deranja. 
El: Nu va înțeleg tupeul.
Eu: E dreptul meu.
El:  Am sa vin cu o reclamație.
Eu: E dreptul dumneavoastră. S-o scrieți în dublu exemplar, să vă dau număr de înregistrare pe unul. :)
Mai aveam puțin și mă apuca râsul în toată regula. O dau în doaga astălaltă de nebunie, la zâmbăreți :)))))) Ideea e că, intre biroul meu și cel al șefei, ușile sunt deschise, iar șefa aude absolut tot. :))) 
          Astea sunt numai doua din multele cazuri din săptămâna asta. Am avut clienți care se uitau prin mine, când le explicam ce au de făcut, ca apoi s-o iau de la capăt. Nu am avut zi în care să nu se priceapă cineva la ce am eu de făcut și nici zi în care să nu mi se vaiete unii ca nu pot aduce nus' ce hârtie sau certificat, că au copii plecați, că sunt bolnavi, că nu mai pierd ei timpul după hârtii. Ce face???? Si vrei acte bune? Astăzi am ajuns la capătul răbdării și le-am interzis să-mi mai povestească de nurori neghioabe, de gineri avari, de proprii copii needucați (de parcă nu i-au educat ei) de doctori care nu i-au gâdilat in talpa, etc. Le-am spus că mă interesează doar probleme care țin de notariat. D' alelalte am și eu, da' n-au ei timp să mă asculte. :)))
           Bine, am avut și clienți normali, da' prea putini în comparație cu cei afectați de alinierea planetelor. :)
            Ultima faza a fost când a venit o doamna și mi-a zis ca are și ea o problemă. Am gândit: Băi frate, probleme avem și noi da' rezolvări nu are nimeni? :)))) Dap, eu aveam rezolvarea la problema ei. Ale mele mai așteaptă. :))))))
          D-aia zic bine că se duse săptămâna asta și bine ca cealaltă are doar trei zile lucrătoare. Sper ca mâine să ajung la "moșie", dacă n-o ploua. Mă duc să-mi liniștesc neuronu' agitat. Nu era de ajuns că mi-l agită clienții, mai trebuia să facă voodoo și planetele. Bine că nu e și lună plina ... :)))))))))

Niciun comentariu: