Translate

luni, 21 aprilie 2014

Punct și de la capăt :)

          Pentru că, pe jumătate, sunt olteancă de la Slatina, spun din nou o vorbă de pe la ei : fuse și se duse și Paștele. Nu știu cum ați petrecut voi, dar noi l-am petrecut cu familia extinsă. S-a simțit lipsa unora, dar nu mai reușim să ne întâlnim toți, decât dacă mai moare careva. Până atunci, ne mulțumim unii cu alții, ăștia care ne mai putem strânge. 
          In noaptea de Înviere am fost cu soțul și mama la Biserică. E singura dată din an în care mă duc la Biserică, cu excepția nunților, botezurilor, înmormântărilor. :) E probabil, printre puținele dăți când Biserică dă ceva, nu ia. :))) Glumesc. Nu știu de ce și cum, dar, pentru mine, a aduce Lumina Învierii în casă e ca o rugăciune. Nu vreau bogății, nu vreau să-mi moară dușmanii, nici măcar sănătate nu cer în această rugăciune. Sper ca, prin aducerea Luminii în casă, să aduc gândul bun. Având gândul bun, ne dăm seama că avem atât cat ne trebuie, că dușmanii nu sunt tocmai dușmani, că sănătatea se păstrează cu gând bun. In fine, asta e părerea mea, nu trebuie s-o adoptați.
          După cum spuneam, duminică am petrecut cu familia extinsă. Dar petrecut, nu glumă, genul de chef unde nu mâncarea sau băutura au fost baza, ci glumele, veselia și dansul continuu. Atât de continuu că mă dor și acum gleznele și șoldurile. Deh, să zbânțui o sută de kile nu e tocmai usor. Am făcut zumba cât pentru o lună. :))) Pentru orice tentativă de reclamație, fac mențiunea că petrecerea a fost la curte, la vărul meu, deci, vecinii mei, nu că ar fi fost pe acasă și ei, nu au fost deranjați. :)))
          Astăzi am fost tot la curte, dar la o prietenă care locuiește singură, și care nu a vrut să petreacă Paștele în altă parte. E primul Paște al ei în căsuța la care a visat o viață întreagă. Ea a avut curajul să-și vândă garsoniera și să-și construiască o căsuță pe terenul pe care îl primise de la mama ei. Am să scriu cândva despre curajul ei. :) Si dacă ea a vrut sa serbeze primul Paște în căsuță, ne-am dus noi la ea. Azi n-am mai dănțuit, n-as mai fi fost în stare, dar am discutat, râs, glumit, făcut planuri pentru ea și pentru noi. Am stat în curte, la soare, ne-am încărcat bateriile cu energie și organismul cu vitamina D. :)
          Acum mă simt de parcă mâine e luni și trebuie să merg la serviciu. Nu e luni, dar tot trebuie să merg la muncă. Iar hârtii, iar acte, iar legi tâmpite. Ce să fac, dacă am băut cerneala? :))) Si pentru că am bănuiala că nu sunt singura care merge mâine la muncă, vă zic de bine, respectiv să nu vi se pară munca grea după mini vacanta de care sper că v-ați bucurat. O săptămână frumoasa  să aveți!

3 comentarii:

arakelian spunea...

Hristos a inviat! Frumos ati petrecut.

CCristinaC spunea...

Adevarat a inviat!
Ne era dor de o petrecere :)

Maria spunea...

Cristina, te rog sa scrii despre prietena ta, cand poti tu... Singura? O Doamne!