Translate

miercuri, 7 august 2013

Vacanta 2013 - partea a VII-a

          Am povestit cinci zile de vacanță în șapte postări. Trăncănită mai sunt :)))
          Postarea de astăzi este dedicată unor oameni pe care i-am cunoscut în ultima zi de traseu.
       După ce am înnoptat pe la Rm. Sărat (iaca și rima), sâmbătă am pornit către Buzău, via  Vulcanii Noroioși. Înainte de a ajunge la vulcani, ne-am întâlnit cu Elly cunoscută și ca Diada pe forumul Lucru de mana. Noi mai vorbiserăm pe net și la telefon, m-a ajutat în multe probleme legate de croitorie, dar nu ne văzuserăm niciodată. Acum ne-am văzut și ne-am plăcut. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Nu sunt chiar genul să mă lipesc de om la prima întâlnire (am oarece rezerve, de obicei) dar de data asta am simțit ca ne cunoaștem de o veșnicie. E drept că am avut ceva emoții :) 
          A venit cu soțul său, a lăsat socrii în mijlocul unui parastas, și-a lăsat copilașii cu mama ei, și-a făcut liber în program să vină, să ne cunoaștem. Mulțumesc draga mea! Si ea și soțul ei sunt oameni frumoși, și la propriu și la figurat, nu sunt prefăcuți, nu sunt fițoși, genul de oameni pe care, chiar dacă nu ii vizitezi prea des, știi că undeva pe lumea asta, ei există și te pot ajuta la nevoie. Nu vă gândiți la ajutoare în bani, că nu suntem genul. :))) O vorba bună sau o ureche care să te asculte, contează mult în viața asta.
           Ne-au condus întâi la Pâclele Mari unde am văzut vulcani mulți și mici, 
 și Marele Canion în miniatură :)))
apoi la Pâclele Mici unde am văzut vulcani mari : )
          Ne-au primit în casa lor și am avut ocazia să le cunoaștem piticii, doi băieți frumoși și comunicativi. Să rămână vorba intre noi: au cei mici niște ochi frumoși... Parcă o și vad pe maica-sa stând cu pușca la poartă să-i păzească de fete. :))))))))))
        Am vorbit mult și multe și am mai fi vorbit căci simțeam o sete de a ne cunoaște... dar a trebuit să plecăm către casă. Ne-am promis că ne vom mai vedea, ori la ei ori la noi și, bineînțeles, vorbim în continuare pe net și la telefon.
          Ca o concluzie a acestei zile, frumusețea locurilor a fost încununată de bucuria de a cunoaște oameni frumoși. Nu ezitați, dacă aveți ocazia, să vă întâlniți față în față cu oameni cu care aveți o amiciție pe net. Merită.
          Spre seară am ajuns acasă, rupți de oboseală și de foame căci, cu gândul la căsuța noastră, nu am mai pierdut timpul pe la vreun restaurant, pe drum.
        Aici se termină povestea acestei vacanțe. Mi-a plăcut și voi mai face acest gen de vacanță, pe drum. Mai ales pe drumuri de munte. A fost o vacanță cu buget redus dar superbă. Nu am avut timp în care să mă plictisesc (cum mi se întâmplă la mare, spre exemplu), am cunoscut oameni frumoși, am văzut locuri noi, am profitat de natură și, un fapt important, chiar dacă nu pare, am avut câteva zile doar cu soțul meu. :) Uneori, avem nevoie de astfel de zile, ca să putem supraviețui.

2 comentarii:

dintimisoara spunea...

Una peste alta , hai ca ai avut o drumetie faina si cu bune si cu rele...Sa va fie de bine!
Cand incepeam ,prin 2000,calatoriile mele virtuale si incercarile de a cunoaste oamenii din spatele ecranului , multa lume imi spunea ca sunt inconstienta si ca voi intalnii numai obsedati sexual si criminali. :)))Insa am intalnit , dincolo de ocean , o familie de oameni deosebiti si ca suflet si ca natie si ,iaca , sunt 12 ani de cand ne stim si ne-am intalnit , in vacante , de doua ori.
Cat despre intalnirile cu oamenii de dupa ecran , asa cum ai facut cu Elly...cred ca sunt cele mai frumoase...asa am intalnit si eu o multime de oameni speciali.

elly spunea...

Am scris de-atunci, nu s-a inregistrat... si mie mi-a facut mare placere sa ma intalnesc cu tine. Eu am intalnit o multime de oameni frumosi, nu cred ca am avut vreo experienta neplacuta.
Te pup spor in toate sa ai si sa ne vedem sanatosi! :hug: