Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

vineri, 16 august 2013

A fost Piți

          Poate ați observat sau nu tăcerea mea din ultimele zile. E felul meu de a face față unor probleme. Mă izolez, accept problema, o înfrunt și îmi ling rănile singură sau, cel mult, în familie. La fel și acum.
         Am crescut și iubit 13 ani și jumătate un nod de mâță. Ca să înțelegeți ce a însemnat ea pentru noi, gândiți-vă că noi nu avem copii și, toată dragostea noastră s-a revărsat asupra ei.
          Motivul durerii noastre e moartea ei. Cauza:cancer. A fost sănătoasă toată viața ei, iar acum când s-a îmbolnăvit, în trei săptămâni a și murit. Medicii au spus ca ar fi fost bolnavă de mai mult timp, doar că acum a erupt boala în afara organismului, într-un nodul la sân, nodul care părea că creste de la o ora la alta, spre disperarea noastră. De ce nu ne-am dat seama ca e bolnavă? Se pare ca nici ea nu a știut ce i se întâmplă, pentru ca animalele nu conștientizează boala. A fost afectuoasă și jucăușă cum a fost toată viața ei. In ultimele trei zile, însă, abia a mai băut ceva apă, și se vedea că suferă. Am fost nevoiți să o eutanasiem. Incă nu pot să povestesc chinul și groaza prin care a trebuit să trecem până să luăm o astfel de hotărâre. Peste tot se vorbește de "puterea de a fi stăpân responsabil". Aiurea! Nu există nici o putere. De când iți seama că e singura soluție, ai stări de leșin doar dacă te gândești, și cum nu te poți gândi la altceva... ești mort înaintea animăluțului. De noțiunea de stăpân nu mai pomenesc. Nu s-a pus problema vreodată că noi suntem stăpânii și ea animalul. Ea a fost Piți, Pițulina, Bubulina, Pui mic, Piți răsfățata, s.a.m.d. Ea a fost cea căreia i-am dăruit dragostea pe care ar fi trebuit să o dăruim unui copil care nu a mai venit. Ea a fost cu noi și lângă noi la bine și la rău. Să ajungem să luăm hotărârea că trebuie s-o eutanasiem a fost lovitura de grație pentru noi. Doar comportamentul ei din dimineața respectivă ne face să credem că am făcut ce și-a dorit. Nici asta nu pot încă să povestesc.
          Acum suferim și ne lingem rănile. O simțim lângă noi, o cautam pentru o secundă prin casă, ne dăm seama de realitate și plângem. E casa goală fără ea...

10 comentarii:

cristina spunea...

inteleg foarte bine prin ce treceti. e nevoie de timp ca sa mai treaca din durere.
odihneasca-se in pace!

Anonim spunea...

Mi-ai rupt sufletul , may femeie!
Imi pare rau de Mitzulina voastra!Si eu cred ca a curma suferinta unui animal , este o fapta buna! Sincer?Daca nu ar exista cacatele astea de reguli impuse de rahatul moral crestin ortodox , eu as lasa cu limba de moarte sa fiu eutanasiata , decat sa trec prin chinuri pana m-as sfarsi in durere.
Sa treceti cu bine peste necaz!
Poate ca intr-un tarziu , o alta Mitzi isi va face loc in viata voastra.

Anonim spunea...

Am trait ceea ce traiti voi...a noastra a fost Catitza si avea aceeasi privire blanda ca si Piti ...Te si va inteleg. Noi o mai plangem si acum, dupa 6 ani.Si noi am eutanasit-o ca sa o scutim de chin. Cuvintele nu au suficienta incarcatura ca sa redea ceea ce as dori sa spun.Pana una alta am fost norocosi si noi si ele ca ne-am intalnit si iubit in viata asta...
Ps.Iti citesc cu drag blogul, eu nu am un blog, asa ca...nu comentez. Azi n-am putu sa nu incerc sa te mangai pe suflet.

Stanuta, Galati






Anonim spunea...

vaiii cit imi pare de rau!!! nu ti-am trimis niciodata nici un comentariu,dar ti-am urmarit postarile...abia le asteptam...dar cu postarea asta mai terminat,eu fiind o mare iubitoare de animale...iti zic ca am de ex. 5 pisici,restul nu iti mai pove ...ca e zooo la noi!!! stiu cum te simti am trecut si eu prin asta...mai bine devit sa sufere!!! asta e viate,cu bune si rele...mai ales!!! pup,Mirela

Brindusa spunea...

Va inteleg perfect durerea! Sper sa treceti cu bine peste si sa impartasiti dragostea din nou cu un pitic sau o pitica!

CCristinaC spunea...

Multumesc frumos tuturor pentru itelegere, pentru gindurile bune si pentru sustinere. Imi face bine sa stiu ca mai sunt persoane care inteleg o asa durere si nu spun "iti iei alta, ce mare problema!" asa cum mi s-a mai spus.

simf spunea...

probabil iti vei lua candva alta pisica, dar va mai trece vreme pana atunci.
durerea...
offf, imi pare tare rau pentru voi.

tomari spunea...

Cristina ma gandesc de multe ori la persoanele care se considera crestini dar pentru ei un animal (cu sau fara stapan) nu reprezinta nimic. Si eu am o Pitzi si un Mio si cu toate ca am astm nu am putut renunta la ei; unii oameni sunt atat de redusi mintal incat nu-si dau seama ca animalele ne sunt net superioare in unele situatii in care toata stiinta si creierul nostru sunt minuscule fata de perceptia lor. Imi pare tare rau de pierderea ei si de cate ori citesc asemenea vesti nu-mi pot stapani lacrimile; doar timpul va putea sa-ti aline durerea.

CCristinaC spunea...

Simona, saru' mana! Deocamdata suntem convinsi ca nu vom mai lua, cel putin pana ne vom muta la curte. Deocamdata... desi, la cat de goala ni se pare casa...

CCristinaC spunea...

Tomari, ai mare dreptate. Uneori ma intreb cum pot oamenii astia sa-si iubeasca copii, daca nu iubesc animalele, dar poate ca nu stiu eu...