Nu mă așteptam să mă întind atât de mult la povestit da' asa sunt eu, când ma pornesc, nu mă mai opresc. Rămăsesem ieri la Cheile Bicazului. Ei bine, am luat-o totănel spre Piatra Neamț. Pe drumul dintre Bicaz și Piatra, am fost înjurați zdravăn și pe bună dreptate. Întrucât am mers cu geamurile deschise am simțit cum ceva a intrat pe geam și m-a lovit. Având o experiență anterioară cu un rest de țigară aruncat pe geamul mașinii din față, i-am zis soțului "Oprește că luam foc". A oprit bietul om acompaniat de înjurăturile celor din spate. Am coborât și am luat mocheta la puricat. Am găsit o viespe. Nu prea aveam șanse să luam foc de la ea, da' mai știi ce se poate întâmpla?
Si am ajuns la Piatra Neamț. Am oprit aici la o benzinărie să facem plinul la gpl. A venit duduia gpl-ista și a început să dea la pompa.Vi se pare că am cumva cuvinte de nesimțită? Nu vă înșelați, am. I-a zis soțul că vrea gaz cât intră în butelie. A intrat de 37 de lei. Acum, eu nu știu cât de nud și-a închipuit ea că e butelia, că a pus duduia boticul în pământ: "Doar atât?" Ei aș. S-a enervat al meu soț și i-a zis că mai poate lua în doua sticle din portbagaj și mai are o pereche de teniși rezervă. Ea a insistat "Credeam că faceți plinul" :))) Soțul: "Pai l-am făcut. Atât a intrat." Duduia:"Pare mai mare butelia". L-a apucat rasul pe-al meu om și i-a zis că "plinul cel mare l-am făcut la Miercurea Ciuc" :))) Oameni intre oameni. Duduia era mandră urmașă a lui Ștefan :)))
Ne-am îndreptat apoi, către Tg. Neamț, să vedem mânăstirile vestite din zonă. Nu mi-am pus în gând să le văd pe toate că sunt ciorchine, nu altceva. De altfel,la cât de multe indicatoare am văzut spre biserici și mânăstiri, am senzația că nu mai e nimic altceva de văzut prin țara asta. In fine. Pe la Văratec, bâjbâiam oarecum pe drum, uitându-ne după indicator, care nu s-a lăsat mult așteptat. In schimb, văzându-ne dezorientați, ne-a claxonat un preot dintr-un Audi care ne-a depășit in viteza și ne-a făcut și semn cu luminile. Ne-am luat după el da' nu am prins viteza că deh, deși al meu soț are cioc (cine știe, știe) nu are și sutană. Doamne, nesimțită mai sunt azi. După ce ca ne-a îndrumat omul... Ete, sa faci bine...
Am ajuns la Văratec.
Nu e Raiul pe Pământ (asa cum au incercat unii să mă convingă), e doar rezultatul muncii omenești.
Bineînțeles că a existat și tendința de a vorbi în șoaptă, să nu cumva să deranjăm sfinții de pe pereți. Au unii o uitătură... stană de piatră te faci. Am făcut și eu două cruci pe la două icoane și m-am potolit. Așa cu drag pupa una icoanele înaintea mea... de m-a tăiat un leșin pe la lingurică, când am auzit țocăniturile pupăcioase. "țoc! fleoșc!" Nu o sa fiu niciodată o ortodoxă practicantă pen' că nu o să pot nicicând să pup icoanele "ca la carte". Să nu mai vorbim că, dacă mă aplec la mătănii... draci, nu mă mai ridic. :)))
Al meu soț și-a mai luat o cruce de agățat pe parbriz. Noroc că a mai dat din ele, că, la câte avea aduse de mama de prin pelerinaje, dacă le păstra pe toate, îl puteam chema pe popa să țină slujbele în mașină la noi. :))) Avea altarul pe parbriz :)))))))))
Ne-am mai făcut vreo două poze nouă, vreo două la chilii și ne-am mutat la Agapia. Aici, altă viață nene. Îți luau 4 lei la intrare. Văzuserăm mai jos, pe stradă, niscai case deteriorate și cred că aveau nevoie de fonduri să le aranjeze și pe ele. :)))) Am văzut biserica, am aprins doua lumânări, și-a mai luat soțul o iconiță, am mai pozat chiliile
și am plecat să cautăm wc-ul. La locul cu pricina era trecută taxa de intrare/folosire - 1 leu. Încep să mă uit după cineva căruia să-i dau banii. Nimeni. S-au mai strâns câteva femei, normal, ca să ne uitam unele la altele. Într-un final, văd agățată în perete o cutie a milei, d-aia cu gaură doar pentru introdus banii, că e sens unic. :)))))))) Scria pe cutie "taxa 1leu". M-a apucat rasul și am întrebat :"Si dacă nu pun, ce se întâmplă?" In minutul următor am avut senzația că voi fi bătută cu pietre. Cum muierile fericite că au găsit cutia milei se înghesuiau la pus banii, realizez că dacă stau după ele nu e prea bine, dau să mă strecor spre o cabină și ma ia o baba venerabilă la rost : "Păi nu pui banii?" Eu, care nu mai puteam sta la hlizeală, că era deja urgență, zic:"Da' ce, suntem la curve să dau banii înainte? Eu întâi consum și apoi plătesc. Si dacă nu îmi place, sun și la protecția consumatorului" și am tăiat-o că mă tăia rău pe mine :))) Când am ieșit am pus banii în cutiuță dar am și zărit-o pe venerabilă într-un colț. Cred că mă așteptase. :))))))
Si am pornit din nou la drum, dar spre Bacău. Nu am mai avut răbdare să vizitez și alte mânăstiri. Două au fost de ajuns, trei ar fi fost prea mult.
3 comentarii:
May , esti dementiala! Parca m-am vazut pe mine la Varatec.... :)))))
Cred ca ne-am dus ca la pomul laudat: cu sacul :)))
In judetele Neamt si Suceava sunt foarte multe manastiri si biserici, iar multe din ele sunt si monumente istorice. De aceea sunt mai multe indicatoare ca in alte parti.
De aceea unele au si taxa de intrare (ca la muzee).
Daca vrei sa intri in manastire ca simplu credincios, ca sa te inchini in biserica, sa te rogi (nu ca turist sa vizitezi tot ansamblul, ca pe un muzeu), spui asta la intrare si nu trebuie sa platesti nimic.
Tocăniturile pupăcioase ale icoanelor nu sunt o conditie ca sa fii crestin practicant ;)) Fiecare om isi manifesta credinta asa cum crede, iar unii ies mai in evidenta. Multi altii sunt discreti, nici nu-i observi.
Unii poate nici nu sunt sinceri, fac gesturi de fatada, dar ... ce ne intereseaza pe noi asta? Gesturile lor nu trebuie confundate cu credinta ortodoxa, e doar modul lor de a se manifesta. Noi sa avem grija ce facem noi pentru ca stim ca oricum in orice clipa ne vede Dumnezeu.
Oricum, chiar si oamenii care dau impresia ca sunt nesinceri, pot, de fapt, sa nu fie asa.
Adica din trei una:
- sunt nesinceri, fatarnici, fac asta ca sa fie vazuti;
- ori sunt bucurosi ca au trecut de un hop mare si vin sa multumeasca si fac multe metanii si rugaciuni cu multa recunostinta,
- ori sunt intr-un necaz mare si vin sa se roage staruitor si iar ii vedem ca se inchina mult.
Aparentele insala si nu stim noi cum e inima fiecarui om.
Ce s-a intamplat si la baie iar nu e bine ca te-ai lasat cumva afectata de babuta care a gresit si nu si-a vazut de treaba ei.
Dupa cum vezi, manastirea n-aveam om acolo ca sa colecteze banii, se baza pe constiinta fiecaruia.
Agapia, Varatec sunt manastiri renumite, foarte vizitate, cu obste numeroasa, de aceea pot da si impresia de comercial, de aceea ai avut si impresia ca te-ai dus la pomul laudat cu sacul. La fel poti sa ai acelasi sentiment si la Voronet.
Nu cu mult mai departe erau manastirile Sihastria, Secu, Schitul Sihla; care desi sunt tot cunoscute, sunt mai retrase in padure, mai discrete, mai linistite.
Cand am fost prima data la Sihla, eram cu sotul, era in jur de ora 3, deci trecuse demult ora pranzului. Mergeam prin curtea schitului si auzim cum ne cheama un parinte si ne intreaba daca am mancat. Noi ii zicem ca nu, dar avem niste biscuiti in masina, adica nu murim de foame. A insistat, mai ca ne-a luat pe sus si ne-a pus la masa, langa bucataria manastirii si-a inceput sa aduca mancare, ce avea. Mancare simpla (un piure, niste laptic si inca ceva, nu mai tin minte ce), dar a fost tare frumos gestul lui. Am mancat cu placere - chiar si lapte am baut si desi mie nu-mi face bine laptele de obicei atunci n-am patit nimic de la el.
Trimiteți un comentariu