Pe la orele 16 eram la Lacu Roșu. Ca să nu avem surprize și să ne putem plimba în voie, am căutat întâi cazare. Dacă era după mine, mă opream din start, la prima pensiune, dar al meu soț, precupeț din naștere, a ținut să știe și prețurile altor locații, ca să constate că tot la prima e bine. De ce nu rămăseserăm din start? Nu-i plăcuse proprietara. Trebuie sa recunosc că, la toate cazările, l-am trimis pe el să caute, eu apărând doar pentru completat acte și făcut plata :))) Deci, ne-am întors la prima pensiune, unde pentru 80lei/noapte, primeam camera cu baie cu tot și doar posibilitatea de a face un grătar în curte. Cum pe mine nu mă interesează să gătesc în vacanță și cum nu mă deranjează să mă deplasez la un alt restaurant, nu am avut nici o problemă. Proprietara (care nu-i plăcuse soțului meu) era moldoveancă, după vorbă, mai liniștită și foarte serioasă. Cred că l-a speriat pe al meu soț, după ce doua zile avusese parte numai de "nația lui Attila". :) Asta tanti era diferită și clar, ciudată. :))) Am completat hârtii, ne-am instalat și am plecat să vedem unde ne-am priponit.
Si am mers noi așa, vreo 10 minute, să zic, și iaca lacul, care, surpriză... nu era roșu!!!!!!! :)))))))) Glumesc. Nu mă așteptam să văd chiar roșu și știam legenda cu ciobanul ucis împreună cu oile lui la formarea lacului, dar și legenda Esterei, frumoasa răpită de un tâlhar. In schimb e impresionant cum se vad cioturi de pomi pietrificați ieșind de sub apă
cum întreaga natură pare că ocrotește lacul
și cum rățuștele vin să mănânce pâinică la mal
E frumos și liniștitor. Atât de liniștitor că am rămas și ziua următoare. Toată ziua. :) Aveam nevoie de o pauză după atâția kilometrii conduși și aveam nevoie de timp să ne încărcăm bateriile cu energie din natură. Am mers mult pe jos, în jurul lacului și puțin pe un traseu montan. De la mersul pe jos, am avut gambele și pulpele tari ca piatra și dureroase, dar a meritat. Am stat pe bancă lângă lac și am privit ceilalți turiști. Oameni frumoși, mai puțin frumoși (unii de care chiar m-am speriat), vorbitori de română, maghiară, franceză, engleză, germană (cam atât am recunoscut), călători ajunși acolo cu autocarul, autoturismul, motocicleta sau bicicleta. Ne-a plăcut să încercăm să le ghicim mijlocul de transport în funcție de costumație :)))
Am mâncat la un restaurant și la o terasă. Mâncare obișnuită, nu fast food. Preturi ...cam 35-40lei/mic dejun și 50-60lei/prânz sau cină, pentru două persoane. Ne-a plăcut mai mult la terasă. Mie pentru că era pe mal de lac, soțului pentru că a fost servit de o unguroaică draguță. Nu era frumoasă tare dar era simpatică foc. L-a cucerit când i-a zis să vorbească un pic mai rar, că ea e unguroaică și înțelege mai greu :))) A mai băut al meu soț și 50 de palincă, așa că nu mai știam dacă-i lucesc ochii verzi de la palincă sau după unguroaică. :))))))) Nu m-am agitat. Am lăsat omul să se bucure de vacanță, că acasă tot cu mine ajungea :)))))
Ce m-a mai impresionat, a fost multitudinea și mărimea mușcatelor de la terase
Am ajuns miercuri, am stat joi și am plecat vineri dimineață, după o cafea servită tot de fata unguroaică, să aibă soțul meu forță pentru șofat :) sau pentru a se rățoi la mine la Cheile Bicazului, pentru că iar am uitat camera foto în mașina parcată la capăt de chei :))) S-a jurat că la următorul traseu, îmi leagă aparatul de gat. :))))))
Am câteva poze din mașină și vă pun și vouă două (că nu-s zgârcită) :)
Următoarea oprire - Mânăstirea Văratec.
Un comentariu:
Unguroaicele fac minuni la ochi , pe bune! :))))
Deci ati mers pana la Varatec????Super excursie!
Trimiteți un comentariu