Translate

sâmbătă, 30 iunie 2012

Site si concert :)

Am descoperit de câteva zile, un site oarecum interesant, pentru mine și m-am gândit să vi-l arăt și vouă. Nu l-am citit în amănunt, dar unele articole mi s-au părut incitante. Dacă vă interesează:  
Ghidul tuturor femeilor 
Sper ca mâine, fiind duminică, să am ceva mai mult timp să citesc.
In schimb, puțina treabă ce am avut-o de făcut în această dimineață, am făcut-o ascultându-l pe acest domn:
Un sfârșit de săptămână răcoros să aveți!

marți, 26 iunie 2012

Hrană de la tară

In copilărie am fost învățată  să pun preț pe fiecare colț de pâine, pe fiecare blid cu mâncare, să nu fac mofturi, să nu risipesc hrana și să accept cu recunoștință darurile din gradină. O vreme, cam îndelungată, am uitat învățămintele bunicii și am tocat și risipit fără măsură. Cum magazinele sunt pline, am trăit cu ideea că e datoria mea s-o risipesc, pentru bunul mers al economiei. :))) Glumesc. Nu am avut un motiv pentru care tocam și risipeam, dar cert e că asta făceam, în timp ce în alte părți ale lumii, copiii mureau de foame. Să zicem că m-am trezit și, într-o combinație de economie financiară cu respectul pentru Pământul care ne hrănește, mi-am amintit de "cei spate ani de acasă". Mi-am luat vase pentru gătit de dimensiuni mici, cumpăr 1kg de legume/fructe și nu trei să mi se strice și să le arunc, nu mai gătesc alt fel de mâncare dacă am deja unul în frigider, la fel și salate, doar un singur fel la o masa. Prefer să cumpăr mai des, dar mai puțin, pentru a nu exista riscul să arunc hrana. Încet, încet, am reînvățat că mâncarea e pentru hrana organismului, nu pentru a umple pubelele de gunoi și buzunarele comercianților cu banii mei. :) Dacă în urmă cu câțiva ani acceptam cu greu ceva din gradina cuiva, acum altfel stau lucrurile. Am învățat că nu doar pentru mine e bine, dar și pentru cel care dăruiește.
Am fost duminică în vizită la mătușa mea (sora mamei), undeva într-un sat de lângă Slatina. Nu am stat prea mult, dar ne-am simțit bine și ne-am destresat. La plecare, mătușa mea, femeie de la țară, vrednică și dintr-o bucată, nu ne-a lăsat să plecăm din casa ei cu mâna goală, sau mai bine zis, cu portbagajul mașinii gol. :)
Am primit teci fideluță și teci late, numai bune pentru pus la congelator:
pătrunjel și dovlecei care vor avea aceeași soartă-congelatorul
ceapă si usturoi
Ne-a pregătit mătușa mea o pâine maaaaare în țest, și gogoși de casă, din care ne-a pus și la pachet. :)

Ținând cont de faptul că fiind genul "gospodină" tot ajungeam să cumpăr cele mai sus, ca să asigur  necesarul pentru iarna, nu am putut să nu primesc cu recunoștință darurile mătușii mele.  Pe lângă economia financiară, fac economie la îngrășăminte chimice și alte d-astea, căci mătușa mea e femeie cu frica de Dumnezeu și nu strică Pământul cu "spurcăciuni". :)
Așadar și prin urmare, de doua zile sunt Bubulina Gospodina și muncesc de zor la conservarea legumelor primite. Voi obișnuiți să primiți hrana de la țară?

Părerea mea :)

Se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul "Roșia Montana", fenomen care împarte țara în două. Prin postarea aceasta, nu încerc să influențez pe nimeni, e doar o concluzie a gândirii mele. 
Mă gândesc cu groază la faptul că natura umană e cumplit de autodistructivă. De ce spun "auto" ? Pentru că, după umila mea părere, distrugând natura, ne autodistrugem. Nimic din Universul acesta nu o să ne ajute să supraviețuim ca rasă. Doar Mama Terra. Din ea ne tragem seva și energia. Suntem una cu ea și trebuie respectată. Închipuiți-vă că s-ar supăra într-o zi și nici măcar un petec de pământ nu ar mai rodi. Nu ne-ar folosi la nimic nici aur, nici bani, nici diamante. Nici măcar rugăciunile nu ar mai folosi la nimic, pentru că nu am mai merita să fim ascultați. Deja, Mama Terra ne trimite semnale, multe semnale, dar noi suntem orbi, surzi și nesimțitori. Nu vedem decât bani, bogăție, dorință de mai bine. Ei bine, aceasta dorință de mai bine, nu ne va lăsa să vedem cit de bine ne este acum, și ne va duce la autodistrugere.
In altă ordine de idei, am prins de undeva, teoria că dacii cunoșteau tainele fabricării aurului și că munții de la Rosia Montana sunt opera strămoșilor noștri. Pare puțin cam s.f. dar, cum am învățat să nu resping nimic din ceea ce nu se încadrează în ceea ce știu deja, accept și iau situația ca atare. Să zicem că ar fi posibil. Apare întrebarea: de ce s-au obosit dacii să facă aur? Poate să asigure moștenirea generațiilor viitoare? Dacă da, atunci de ce să nu lăsăm pentru generațiile viitoare? Noi nu suntem ultima generație ca să tocăm tot. Ar trebui să mai lăsăm ceva și generațiilor viitoare. Ar trebui să învățăm că suntem parte din Terra și nu stăpânii ei. Ar trebui să învățăm că Dumnezeu ne-a dat Pământul să-l iubim nu să-l distrugem. :(
Legat de Rosia Montana, un rău mare e deja făcut. Să sperăm că nu va fi și mai mare. Înainte de a vă face o părere despre acest fenomen, interesați-vă, citiți, fiți atenți! Veți vedea că, pe măsură ce veți avea mai multă informație, veți simți suferința Pământului, suferința Naturii, suferința oamenilor care iubesc acele locuri.
Iată și câteva clipuri:

Sunt de acord că oamenii locului au nevoie de locuri de muncă, dar, dacă ne uităm în toată țara , sunt multe locuri în care oamenii supraviețuiesc fără minerit.

sâmbătă, 23 iunie 2012

joi, 21 iunie 2012

Ce mai mâncăm

Cred că astă problemă este una generală. Ce mai putem mânca, ținând cont de căldura de afară? In mod normal, îmi place să gătesc pentru familia mea, însă vara ... ei, bine, vara sunt în stare să-mi las familia nehrănită decât să dau drumul la aragaz. De gătit, gătesc roșii, castraveți... :))) glumesc. Îmi place să pregătesc salate și să mănânc legume și fructe crude. Cred că în multe familii, mâncarea preferată pentru vară e constituită din roșii, castraveți și brânză. :) Cum am norocul să locuiesc într-un târgușor de provincie, un loc jumătate urban și jumătate rural, am parte de multe bunătăți "d-ale noastre, de la țară". Săptămâna asta am reușit să am în meniu ouă de găină crescută pe lângă casă :), roșii, castraveți, salată verde, mărar, varză și cartofi de la oamenii locului.
 Morcovii sunt de pe alte meleaguri, dar necesari la salata de varză. :)
Ca fructe, am luat cireșe și am mai găsit mere golden, puțin stafidite, dar cu un gust de nota 10. 
As menționa că preturile sunt din ce în ce mai mici, dar pot fi oricât că, după experienta "grădinărit" de anul trecut, nu as avea tupeul sa comentez nici un preț al grădinarului.
Am incercat să scot de tot carnea din meniu, dar nu merge. Soțul e carnivor rău, dacă se poate spune asa. Bafta mea e că de grătar se ocupa el. :)))
Voi ce mai mâncați?

duminică, 17 iunie 2012

Căldură mare, monșer!

Nu pot să zic că-mi place ploaia, dar nici căldura verii. Îmi place cea de primăvară și toamnă. Sufăr din cauza temperaturilor mari. :) Nu m-aș fi supărat dacă mă nășteam mai în nordul Europei. :))) Dar, cum Dumnezeu a vrut să mă nasc aici, încerc să fac față cum pot. Vă invit și pe voi la o înghețată și un buchet cu flori de vară- garofițe de gradină care miros dumnezeiește.
O săptămână superbă să aveți!

miercuri, 13 iunie 2012

Set aventurin si jad

Ei bine, eu nu am atâta imaginație cât să dau seturilor de bijuterii nume frumoase, care îndemne purtătoarea la visare. Eu știu doar să înșir mărgelele și de data aceasta am înșirat aventurin verde, cu jad alb și mărgele metalice argintii. 
Iată ce a ieșit:
 Mie îmi place. Voi ce ziceți?

duminică, 10 iunie 2012

De ce votez eu

        Dap, eu sunt una dintre acele femei care, de când au avut vârsta necesară, au mers la vot. La început chiar am crezut că votul meu contează, că pot schimba lumea cu un singur gest. Deh, mică, tânără și naivă. :) Apoi m-am hotărât să nu-mi mai exercit acest drept și am ținut-o așa, până când mi-a povestit bunica prin ce chinuri au trecut femeile ca să aibă dreptul de a vota. Tații, frații, soții, toți "masculii" și-au chinuit femeile din familie dacă acestea aveau o părere pro drept la vot al femeilor. Bunica a fost tunsă de tatăl ei (și știți că era o mare rușine să tunzi părul la acele vremuri),  sora bunicii a fost bătută crunt de soț, o vecină a fost închisă în grajd și ținută două zile doar cu apă, fără mâncare, și exemplele pot continua, din păcate. 
      Prima tentativa de a da drept de vot femeilor în România, a fost prin Constituția din 1938, doar că dreptul era condiționat de știința de carte și, cum majoritatea femeilor erau analfabete... Abia prin Constituția din 1948 , se reglementează problema dreptului la vot al femeilor, prin articolul 18, care zice:
"Art. 18.
  Toți cetățenii
, fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune, inclusiv militarii, magistrații și funcționarii publici, au dreptul să aleagă și să fie aleși în toate organele Statului.
Dreptul de a alege îl au toți cetățenii care au împlinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi aleși, cei care au împlinit vârsta de 23 ani.
Nu se bucur
ă de dreptul de vot persoanele interzise, lipsite de drepturi civile și politice și nedemne, declarate ca atare de organele în drept, conform legii."
         Bunicile noastre, știutoare de carte sau analfabete și-au dorit și au luptat, fiecare în felul ei, pentru acest drept și pentru ca eu să am dreptul de a vota. Așadar, eu merg la vot. Sărut mâna bunico!
sursa foto - google

joi, 7 iunie 2012

Trist, dar adevarat

Se tot vorbește în jurul meu despre condiția femeii în anul 2012 și se aduce în discuție din ce în ce mai des, supunerea și respectul față de bărbat. Sunt de acord cu asta, în măsura în care și există un bărbat adevărat, care să merite tot respectul și supunerea de care as fi capabilă. Până atunci, iată un clip care spune totul despre situația femeii, în general:
Trist, dar adevărat. Versurile sunt ale lui Adrian Păunescu și sunt cântate de Tatiana Stepa.