Se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul "Roșia Montana", fenomen care împarte țara în două. Prin postarea aceasta, nu încerc să influențez pe nimeni, e doar o concluzie a gândirii mele.
Mă gândesc cu groază la faptul că natura umană e cumplit de autodistructivă. De ce spun "auto" ? Pentru că, după umila mea părere, distrugând natura, ne autodistrugem. Nimic din Universul acesta nu o să ne ajute să supraviețuim ca rasă. Doar Mama Terra. Din ea ne tragem seva și energia. Suntem una cu ea și trebuie respectată. Închipuiți-vă că s-ar supăra într-o zi și nici măcar un petec de pământ nu ar mai rodi. Nu ne-ar folosi la nimic nici aur, nici bani, nici diamante. Nici măcar rugăciunile nu ar mai folosi la nimic, pentru că nu am mai merita să fim ascultați. Deja, Mama Terra ne trimite semnale, multe semnale, dar noi suntem orbi, surzi și nesimțitori. Nu vedem decât bani, bogăție, dorință de mai bine. Ei bine, aceasta dorință de mai bine, nu ne va lăsa să vedem cit de bine ne este acum, și ne va duce la autodistrugere.
In altă ordine de idei, am prins de undeva, teoria că dacii cunoșteau tainele fabricării aurului și că munții de la Rosia Montana sunt opera strămoșilor noștri. Pare puțin cam s.f. dar, cum am învățat să nu resping nimic din ceea ce nu se încadrează în ceea ce știu deja, accept și iau situația ca atare. Să zicem că ar fi posibil. Apare întrebarea: de ce s-au obosit dacii să facă aur? Poate să asigure moștenirea generațiilor viitoare? Dacă da, atunci de ce să nu lăsăm pentru generațiile viitoare? Noi nu suntem ultima generație ca să tocăm tot. Ar trebui să mai lăsăm ceva și generațiilor viitoare. Ar trebui să învățăm că suntem parte din Terra și nu stăpânii ei. Ar trebui să învățăm că Dumnezeu ne-a dat Pământul să-l iubim nu să-l distrugem. :(
Legat de Rosia Montana, un rău mare e deja făcut. Să sperăm că nu va fi și mai mare. Înainte de a vă face o părere despre acest fenomen, interesați-vă, citiți, fiți atenți! Veți vedea că, pe măsură ce veți avea mai multă informație, veți simți suferința Pământului, suferința Naturii, suferința oamenilor care iubesc acele locuri.
Iată și câteva clipuri:
Sunt de acord că oamenii locului au nevoie de locuri de muncă, dar, dacă ne uităm în toată țara , sunt multe locuri în care oamenii supraviețuiesc fără minerit.
4 comentarii:
despre rosia montana chiar n-am avut puterea sa citesc, sa ma interesez si sa-mi fac o parere. e prea mare batalia pentru ea, e la nivel politic, s-au cheltuit sume mari pentru acele reclame, asa ca mie mi se pare ca e ceva putred acolo. n-am incredere in nimic din ceea ce mi se serveste "pe tava", asa ca prefer sa nu fiu de nici o parte a baricadei.
in ceea ce priveste autodistrugerea omenirii, ai spus perfect tot ce-ai spus, dar oare o mai fi ceva de facut? oare s-o mai putea salva ceva, sau suntem deja pe duca?
Si eu sint total apolitica. In acest caz mi-am format o parere care nu tine deloc de treburile politice ci de treburile sufletesti, de grija pentru felul in care tocam tot, ca termitele.
In ceea ce priveste autodistrugerea, cita vreme mergem prin viata cautind doar bogatii materiale, sintem pe drumul cel bun spre dezastru. Din pacate, de mici sintem invatati sa respectam banul si nu natura. Din fericire :) mai exista speranta. Vezi cazul Cernobil. Trebuie doar sa vrem sa indreptam raul facut.
eu pot spune ca am urmarit disputa pro/anti minerit de prin 2005. am citit. am fost la dezbateri. la prezentari facute si de alburnus maior, si de gabriel resources. mi-am format opinia gandind cu capul meu. si ca urmare in 2007 am scos o revista tematica rosia montana ANTIminerit. si-am lansat-o la fanfest. locul e plin de-o energie incredibila si niciunul dintre localnicii cu care am vorbit nu voia minerit.
Simona, te felicit pentru initiativa. Bravo tie!
Eu am impresia ca in majoritatea muntilor nostri exista o energie pozitiva si binefacatoare si sint convinsa ca oamenii locului nu mor de foame fara minerit.
Trimiteți un comentariu