Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

luni, 16 martie 2020

Stăm acasă 2

      Îmi dau seama că titlul sună asemănător cu filmele ”Singur acasă”, doar că, de data asta filmul nu e comedie și nu o să aibă doar trei părți. Încă e un film urât, care nu se mai termină...
        Ieri, pe grupul de whatsapp de la serviciu, am fost anunțată că voi sta acasă până la noi ordine. Bine, nu doar eu, dar a fost de ajuns să îmi dea programul și starea psihică peste cap. Unde, până la acea oră gândeam ”ah... mâine iar e luni, merg la job...” după, gândeam ”O! E luni și eu nu mă duc la job? Cum să nu mă duc? Ce fac acasă?”  Jur că nu mă voi mai văita vreodată de faptul că urmează ziua de luni :)))) Până la urmă m-am adunat și am zis să iau perioada asta ca pe un concediu din vremea căsătoriei mele, vreme când nu plecam niciunde și făceam concediile acasă. Îmi amintesc că am urât fiecare concediu dintr-ăsta, în care eu aș fi cutreierat măcar drumurile patriei iar fostul soț avea chef să meargă doar până la mamițica lui. La acea vreme nu aveam permis auto (l-am luat la 40 de ani) și nici nu concepeam să plec singură... până mi-am luat inima în dinți și am tăiat-o în prima excursie cu autocarul, fără să știu pe nimeni. :)))) În fine. Revenind la ziua de luni, iată cum am trecut peste, poate vă dau idei sau poate îmi veniți voi cu idei. Zău că avem nevoie.
        Așadar, m-am trezit mai târziu cu jumătate de oră decât de obicei. Aș fi putut să dorm mai mult, dar aveam nevoie de lapte și mama tot zicea ceva de niște ciuperci, așa că m-am hotărât să merg până la Lidl, dar ceva mai de dimineață. Și dacă nu aș fi mers la cumpărături, tot aș fi ieșit cumva pe niște câmpuri. Ieri aproape că nu m-am mișcat și ... durere surdă de șold. Acum îmi este bine. 
        Să revin... după igiena de dimineață, am mâncat puțin (iau medicamente dimineața), m-am machiat corespunzător, m-am îmbrăcat lejer dar nu neglijent, mi-am luat sacoșele și săculeții pentru legume și am plecat la Lidl. Pe tot parcursul drumului am vorbit la telefon cu domnul B și nici nu mi-am dat seama când am ajuns.  Nu cred că este cazul să vă mai spun că la produsele de bază, la conservele de legume, conservele cu pește/carne și la legumele congelate era gol... Bine, nu mai era spirt dar nici șervețele.  Am luat lapte, unt, ciuperci, un ardei gras, un castravete, doi dovlecei, mandarine și banane. Abia când am ajuns la casă, mi-am dat seama câtă lume era, de fapt, în magazin. Erau trei case deschise și ditamai cozile. Măcar era toată lumea calmă și țineam între noi cel puțin distanța căruciorului. În schimb, în spatele meu, o doamnă mai avea puțin și mă scărpina pe spate. Atât de aproape era. Am rugat-o să stea mai departe de mine. Mi-a zis să stau liniștită, că nu are nimic. M-am enervat și i-am zis că am eu :))) S-a mutat la altă casă. :))) Uneori e bine și cu nesimțirea.
         Întoarsă acasă, mi-am făcut binemeritata cafea cu lapte și m-am pus pe citit niscai articole care apar doar lunea, pe anumite bloguri. Recunosc că și la serviciu, dacă nu era ceva urgent de făcut, tot asta era rutina. Să beau cafeaua și să citesc pe blogurile astea, deși azi, recunosc, că am citit ceva mai multe.
          După ce am terminat cafeaua, mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de curățat dulapul din holul mic. E un dulap unde, pe lângă rochii și haine mai lungi, are domiciliul bradul pentru Crăciun, o parte din decorațiuni, câteva genți, parte din colecția de fire de tricotat, imprimanta, ceva ustensile caZnice (șurubelnițe, clești, ruletă, prelungitoare, ciocan, mops, negrese, dibluri, șuruburi, etc). Când le-am văzut pe toate scoase de pe rafturi, am fost convinsă că nu mai au loc înapoi. Bine că nu a fost așa, ba le-am aranjat astfel încât sa mai fie loc și pentru altceva :))) La sfârșit, de mândră ce eram de mine, m-am delectat cu o mandarină, în timp ce priveam rafturile curate și frumos aranjate. 
         Și pentru că am umblat în firele de tricotat, am găsit ceva fir roz care urmează a fi folosit la următorul proiect, doar că a trebuit să-l fac gheme. Ce credeți că am făcut în timp ce pregăteam firul? Ei bine, m-am uitat la un film. The Help -Ajutorul. Dacă reușiți, uitați-vă! Vă va aduce zâmbetul pe față, veți simți compasiune dar și furie. 

          După film, m-am apucat de făcut mâncare. Aș fi făcut o ciorbă de fasole, însă îmi trebuia și ceva fel doi și, cum am grijă să nu pun alături fasole cu mazăre, cu teci, cu năut, cu paste, cu varză sau cu orez (chiar dacă nu mănânc două feluri la o masă), m-am bucurat foarte tare când am găsit dovleceii la Lidl. Din păcate, date fiind întâmplările de vineri, povestite în articolul anterior, nu am reușit să fac un meniu pentru această săptămână și recunosc că este tare greu. 
         Prin urmare, am scos ardei și morcovi din congelator, am tocat o ceapă mare, le-am lăsat să se înmoaie pe foc și am aruncat o conservă de fasole albă. Nu am pus și zeama din conservă. Are sare... Am pus apă fiartă, roșii și am lăsat legumele să-și împrumute gusturile între ele. Cimbru și leuștean uscat și... gata ciorba. 


           Nu vă minunați că am fiert într-o oală și am pozat într-alta, dar încă am un pitic care mă pune să am oale pentru fiert și oale pentru ținut în frigider. 
          Cel de-al doilea fel a fost... legume la tigaie. Adică, două cepe albe tăiate solzișori, un ardei tăiat bastonașe subțiri, pe lung, doi morcovi și doi dovlecei tăiați fâșii cu... curățitorul de cartofi. :))) Se pun legumele în tigaie, fără dovlecei și se călesc în puțin ulei. Se adaugă jumătate de ceașcă de apă, să se și înmoaie morcovii, puțin. Mie îmi place să fie ceva mai tari, să-i cronțăn :))) După, punem dovleceii și lăsăm doar câteva minute pe foc, amestecând continuu. Se adaugă sare, piper și, dacă vă place, praf de usturoi.

      Știu că nu are o estetică anume, mâncarea asta, dar e delicioasă!!! Eu am mâncat până la urmă, doar ciorbă de fasole cu un rest de salată verde, rămas de la prânz.
           Și cam asta am făcut eu astăzi. Cu timpul petrecut la telefon, cu timpul în care  am reușit să povestesc aici, s-a dus ziua de luni. Pentru zilele următoare mai am dulapul cu materii prime pentru bijuterii și crafturi, sertarul cu cabluri, raftul cu acte, documente și hârtii, dulapul cu încălțăminte(aici va fi jale mare) și dulapul cu haine. Adunate, tot mai ”omor” vreo patru zile :))) În dulapurile din baie m-am uitat și nu e cazul să intru. Sunt toate la locul lor. 
           Voi stați acasă? Cu ce vă ocupați timpul? Aveți și voi senzația că jucați într-un film prost, care nu se mai termină? Pentru răspunsuri, lăsați mesaj în comentarii. 

6 comentarii:

cristina spunea...

Draga mea, sa nu ne lasi fara postari, ca imi vor lipsi. Atat de bine ma simt cand le citesc! Ai o forta a pozitivismului care transpare si in scris.
Noi nu stam inca acasa. A fost ceva iures ieri la birou, dar s-a decis ca inca mai avem nevoie de activitate, ca sa aiba patronii din ce ne plati salariile. Suntem o firma micuta si e greu tare pentru ei. Spectrul somajului ma cam ingrozeste.
Cred ca mi-as fi dorit oarecum sa stau si eu acasa, ca sunt cam obosita, dar sigur m-as fi uitat numai la TV si pe FB (cum am facut sambata si duminica) si m-as fi panicat mai tare. Statul acasa ma cam deprima, recunosc.
In rest, daca va fi sa stau, am ce sa fac, pentru ca am multe ate de tricotat/crosetat si tocmai ce voi termina o vesta sambata, asa ca trebuie sa incep ceva nou. Ah, plus gradina.

@irina_sweet_home spunea...

eu stau acasa de la sfarsitul lui ianuarie, in medical cu cea mica, care si- a rupt mana.Vineri s- a terminat medicalul si luni a venit starea de urgenta.N- am nici o problema cu statul acasa, nici nu mi- am dat seama cand au trecut lunile astea.Nu simt nevoia sa ies, cumparaturile le face sotul.Ma gandesc sa varuiesc daca se incalzeste iar, plus ca sunt multe de facut in curte, iar in casa...nu mai zic .Copiii nu merg la scoala si e treaba intruna.Imi place reteta cu legume, am doi dovlecei in frigider, o sa fac si eu.

CCristinaC spunea...

Cristina, ai grijă ce-ți dorești! :))) Să sperăm că nu se va ajunge la șomaj. Din fericire, lucrez în producția alimentară. Asta se închide mai greu. Doamne ajută să nu se închidă nimic și să nu crească prețurile. Până la urmă, chiar și pe salarii mai mici, mai supraviețuim o perioadă.
Promit că am să continui să scriu, chiar dacă mă mai părăsește și pe mine optimismul...

CCristinaC spunea...

Irina, tu chiar ai cu ce să-ți umpli timpul petrecut acasă! Ai copilașii, ai grădina... nu ai timp să faci scenarii apocaliptice... :))) Calde îmbrățișări și sănătate multă, tuturor!

Adriana spunea...

Tare mult imi plac postarile tale! An ras copios la patania cu doamna din ceafa ta!
E bine ca poti sta acasa. Nu e bine daca nu esti platita insa. SOtul merge inca la munca dar speram sa isi ia si el munca cu el acasa sau concediu de odihna. Eu am noroc ca sunt in concediu de crestere copil si nu trebuie sa imi fac griji ca intru in contact cu prea multa lume. Dar nu poti fi niciodata prea sigur... Saptamana faina si plina de activitati relaxante!

CCristinaC spunea...

Adriana, mulțumesc! Deocamdata sunt platita. Nu îmi pot lua munca acasa, dar ma voi duce ocazional să rezolv urgentele. Al meu domn e pe drumuri, prin Europa. Îți dai seama cum e inima mea, deși el face glume de genul ”e mai bine să mă îmbolnăvesc oriunde în Europa, dar nu în România” Deocamdată e bine. Să sperăm că se va termina cât mai repede nebunia asta. Sănătate multă îți doresc!