E tare greu să scrii un articol pe blog, într-o perioadă în care lumea întreagă vorbește despre ceva microscopic, dar care, într-un scenariu dus la extrem, ar putea înjumătăți umanitatea. Acum realizăm faptul că scenariile cu meteoriți care distrug pământul sunt nimic pe lângă cele cu viruși care își fac de cap prin corpul uman. Și legat de scenarii, știți senzația aia de teamă amestecată cu neputință, pe care o avem când vedem un film cu vreo epidemie/calamitate ? Ei bine, așa mă simt eu, de câteva zile. Am senzația că nu se mai termină filmul, să pot spune ”Ce bine că e doar un film!” Cu siguranță filmul ăsta se va termina, dar nu prea curând. Nu pot nici să apăs butonul ”oprit”, așa că încerc să-l diger cât mai lesne posibil.
Vineri, 13 martie, am avut liber de la serviciu. Inițial am vrut să stau acasă, însă, mi-am dat seama că ar trebui să merg la cumpărături, pentru că în weekend credeam că va fi mare aglomerație. Mi-am luat mama din dotare, și, ca să ne completăm cumpărăturile lunare, a trebuit să trecem prin trei hipermarketuri. Cauza... produse de bază - lipsă. Știți și voi. Nu am făcut stocuri. Sunt crescută într-o vreme când rafturile erau chiar goale în magazine și am supraviețuit. La nevoie, știu să pun un tuci pe foc și să fac o ciorbă de lucernă, de zici că mănânci la cel mai fin restaurant. :)))) Nu știați că se face ciorbă din lucernă? Ete că se face. Ca aia de urzici. :)))
Ca să fie treaba, treabă, și ca să putem zice că am umblat ca niște zelde bete, după amiază, pe la 16.30 a trebuit să ajung cu mama la control oftalmologic. Cum știam că nu am voie să intru în clinică, fiind doar însoțitor, am preferat să o aștept în mașină. Nu m-am mai plimbat prin magazine. Am citit cu cartea pe volan și am vorbit la telefon cu domnul B. Ce bine că nu se transmite virusul prin telefon!!!
Mi-am adus aminte, acum, de conaționalii noștri, de etnie rommă, care spuneau că ”doar calculatoarele au virus” și zău că mi-ar plăcea să apuc ziua aia în care va fi necesar un test de cultură generală ca fiecare să se poată înmulți. Nu pun clipul, pentru că nu îî vreau pe pagina mea, dar vă las link, aici.
Legat de aglomerația din weekend, se pare că am făcut bine că am fost vineri la cumpărături. Am înțeles de la o vecină, care, sâmbătă, la ora 8 era la Lidl, că a găsit ditamai coada. N-aș fi stat. Mă lipsesc de cumpărături, dar să fiu sănătoasă. Știu că în Argeș, încă nu este nici un caz, dar nu voi risca. În urma ultimelor analize, se pare că sunt sănătoasă. Probabil că aș putea duce cumva boala, dar mama... nu. Nu vreau nici să o iau și nici să o dau.
Sâmbătă, am stat acasă. Stat, e mult spus. Am aranjat dulapurile din bucătărie, frigiderul și cămara. Am scos atât de multă veselă și tacâmuri pe care nu le folosesc de multi ani, de făceam zestre la două fete :)))) De ce naiba am strâns atătea ??? Nu e vorba că sunt doar cumpărate de mine, dar le-am ținut și pe cele primite de mama pe la parastase sau sâmbete de morți, de moși, de babe,etc. Bineînțeles că au urmat telefoane pe la mătuși, verișoare, cumnate, să vedem care ce vrea. Ce a rămas pe dinafară sau care nu mai putea fi folosit, a luat calea tomberonului.
După, a urmat o curățenie amănunțită, cu Domestos pe post de dezinfectant pe bază de clor. Nici măcar ușa de la intrare nu a scăpat fără Domestos. Sau... mai ales ea. :))) Au urmat și două runde de rufe spălate. Nu cu Domestos, dar cu bicarbonat amestecat în detergentul pudră. :))) Și ca măsură de protecție, am adus în bucătărie un dozator micuț și drăguț cu săpun lichid. Cum avem obiceiul să intrăm direct în bucătărie când venim de afară și cum drumul până la baie, pare lung, am adus săpunul la bucătărie. Așa nu mai avem motive să nu ne spălăm mâinile.
Și cum stăteam eu și admiram curățenia și dulapurile aranjate, văd o molie că zboară pe lângă lampa din bucătărie. Molie!!!! Am lipit-o de faianță și am priceput că e musai și neapărat să fac curățenie și în zona de fire pentru croșetat/tricotat. Nu îmi amintesc să mai am lână 100%, dar... și-or fi educat și moliile astea, gusturile. S-or fi făcut fete fine :)))
După cum se vede, am ce face în casă, așa că mă conformez recomandărilor.
Se plângea o mămică pe facebook, că nu are cum să umple timpul copilului, acasă. Zău??? Păi mama, cu ale ei 8 clase, reușea să mă țină în casă într-o vreme în care nu exista nici net și nici emisiuni tv, iar tu, doamnă fină și educată, nu poți??? Păi îmi punea mama în brațe culegerea de matematică a lui Gheba sau Alexe și vreo șapte cărți cu lectură suplimentară, de nu mai ieșeam șapte zile din casă!!! Dacă mă mai punea și să-mi fac ordine în birou... ceream și culegerea lui Olivotto :)))) În fine, mame diferite, în timpuri diferite.
De luni... stare de urgență. Nu mă tem de ceea ce ar însemna ea, ci mă tem de cum ar putea-o pune în aplicare autoritățile noastre. Au prostul obicei să fie mai catolice ca Papa, uneori. Cert este că, cumva, vom trece și peste asta. Mai greu va fi, probabil, cu criza economică... Nu mă aștept ca totul să fie la fel ca înainte de pandemie. Omenirea va fi schimbată. Unii vor învăța să aprecieze fiecare moment pe care îl trăiesc, alții vor învăța să fie duri și pregătiți pentru orice, chiar dacă nu vor mai apuca o pandemie în toată viața lor.
Și totuși, există ceva ce mă bucură în această perioadă. Pozele cu străzile goale, fără oameni, fără aglomerație. Mă bucur că planeta are timp să răsufle și ea puțin.
Cam atât, acum. Dacă și voi așteptați să se termine filmul, dacă aveți ceva de spus sau vreți să vorbim, pur și simplu, lăsați mesaj în comentarii.
Eu vă rog să aveți grijă de voi și vă las un video educațional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu