Vacanța de Crăciun

          Da, știu, a trecut cam de multișor, dar eu abia acum ajung să vorbesc despre vacanță. De ce? Pentru că mă număr printre norocoșii care își permit o vacanță de Crăciun. Au fost ani în care aveam liber doar zilele legale, au fost ani în care, chiar dacă aveam mai multe zile libere, nu aveam banii necesari să plec undeva și... au fost ani în care am avut zilele libere, am avut bani, dar nu am avut curajul să plec singură, domnul meu din acea vreme având alte preocupări. 

          Cum a început? Păi cu veșnica întrebare ”Unde facem Revelionul?” :))) M-am săturat de petrecerile la restaurant, alea gen nuntă, dar cu darul dat înainte, nu am vrut nici să fiu gazdă și nici să fiu musafir pe undeva. Aș fi vrut un timp doar pentru noi doi, dat fiind faptul că domnul B e mai mult pe drumuri. Astfel, pe la început de noiembrie, mi-a venit ideea sa mergem de Revelion, doar noi doi, undeva... pe la Paris :))) Toate bune și frumoase, doar că, până m-am gândit eu, până am comunicat ideea, până am făcut un calcul, au trecut vreo două săptămâni, timp în care... ce credeți?... aproape că s-au triplat prețurile la apartamente și bineînțeles că și așa, acestea dispăreau rapid. Acum știu și o să rezerv de la Paști, apartament de Revelion, în Paris. Pe când eu nu mai puteam de furie, domnul B îmi spunea că nu e nici o pierdere, că Parisul, oricât de lăudat este, e un oraș al șobolanilor și al mizeriei, exceptând zona turistică. El a fost fericit- nu suportă Parisul :))) 

          Așadar și prin urmare, dată fiind situația, m-am adunat și am vrut la ... Constanța. Îmi doream să văd marea și iarna, nu doar vara. Știu, lumea normală pleacă iarna, la munte... eu anormala... la mare. Nu am ce face iarna, la munte. Nu schiez, nu mă dau cu sania, nu îmi pun fundul pe nimic de dat pe pârtie, pentru că mă tem că nu mă mai ridic de jos. Am avut o situație, în urmă cu mulți ani, când, din tot grupul de 10-12 persoane, am fost singura care m-am mai ridicat ușor de la masă, restul având dureri de coloană. Așa că... zic pas combinației munte și iarnă. 

          Până la urmă am rezervat o garsonieră, la etajul 7, într-un bloc aflat lângă Plaja Modern din Constanța și la vreo 700 de m distanță de Piața Ovidiu. Pe 30 decembrie am fost acolo. Proprietara, o femeie de nota 10, ne-a dat cheile și nu ne-a deranjat toată perioada. Apartamentul foarte curat, aranjat cu gust, lenjerii curate, prosoape mai multe decât am fi avut nevoie, și o panoramă de nota 20...

        Mâncare, am luat noi ceva de acasă și, chiar dacă apartamentul era dotat cu tot ce înseamnă aparatură și veselă, nu obișnuiesc să gătesc în vacanțe, așa că am cam suplimentat prin oraș. 

         Singurul neajuns al vacanței, a fost faptul că am nimerit într-o perioadă în care băteau toate vânturile deodată :)))) Eu, care, din cauză de coafură tapată, nu pun nimic pe cap, acolo nu știam cum să-mi pun gluga mai bine :))) Domnului B i-am luat căciulă din Tomis Mall :))) Dacă în zona mea, îți iei o haină să îți vină bine, acolo trebuie să-ți iei una anti alizee :))) Toată lumea, fără excepție, avea ceva pe cap, dar asta nu ne-a împiedicat ca, în ziua de 31  decembrie, în timp ce prin alte case se pregătea meniul pentru seară, noi să fim hai hui prin Mamaia și prin Năvodari. 

          Ne-am bucurat totuși de soare dar și de apa mării, în care am ținut musai să-mi bag mâinile, chiar dacă am udat ghetele :)))

           Anul 2020 ne-a găsit la petrecerea organizată de Primăria Constanța, în Piața Ovidiu. Cu căciuli și mânuși, noi doi și restul lumii, bucurându-ne de spectacolul de artificii dar și de concertele susținute de Ștefan Bănică Jr, Andra și Voltaj (preferații noștri).

           A doua zi, la insistențele domnului B (eu aș fi lenevit, recunosc) am plecat într-un tur a ceea ce se cheamă ”Perlele Mării Negre”. De la Eforie, până la Vama Veche, nici o stațiune nu ne-a scăpat ”necălcată”. Bineînțeles că tot ceea ce dă farmecul și aglomerația unei stațiuni era acum, închis, dar ne-a plăcut să vedem cum unele locații erau în curs de amenajare, cum unele drumuri erau în curs de a fi reparate și ne-am bucurat de liniște. Am ascultat valurile și pescărușii. E minunat să te bucuri de mare, fără să auzi ”porumb fiert!! floricele!! semințeeee!!!”  și altele asemenea. Ba chiar ne-am minunat că este destul de curat în zonă. Exceptând Costineștiul. Nu știu de ce, stațiunea asta arăta ca o groapă de gunoi, atât din cauza gunoaielor aruncate peste tot, dar și din cauza locurilor de cazare cu pereții cojiți și geamuri sparte...

          De mâncat, am mâncat tocmai la Vama Veche, la Bolo Steakhouse. A fost singurul local deschis (deh...1 ianuarie), dar și singurul unde am avut parte de un sos la șnițel, atât de bun, că îl bate detașat pe cel de la KFC :)))

        

         Bineînțeles că ne-a prin noaptea pe drum, dar a fost bine, pentru că m-am putut bucura din plin de luminițele de Crăciun, cu care erau înfrumusețate localitățile. 

          A doua zi, înainte de a pleca spre casă, ne-am oprit pe faleză, la Cazinou. Se oprise vântul, soarele era destul de cald iar un domn cânta valsuri la acordeon. Minunată atmosferă. Nu aș mai fi plecat.

          Din păcate, cum tot ce e bun și frumos se termină repede, a trebuit să încheiem și noi vizita la Constanța și să ne întoarcem la cotidian. Cu siguranță vom mai merge iarna la mare, doar să prindem o iarnă în care să înghețe puțin și marea, la mal, pentru ca am înțeles ca e minunată în aceasta stare.

          Dacă și voi ați fost la mare, iarna, sau dacă vă doriți să ajungeți, lăsați mesaj în comentarii.