Nu, nu vă gândiți aiurea, nu am devenit mamă, doar am citit cartea ”Eu, o mamă (im)perfectă?” scrisă de aceeași autoare contemporană care ne-a dăruit și ”Amn3zia”.
Cartea, sau mai degrabă autoarea, prin întâmplările povestite, m-a făcut să râd în hohote. Până și imaginația îmi râdea când îmi creionam în minte, scenele descrise. Alteori erau pasaje care mă umpleau de emoție și drăgălășenie iar uneori mă întrebam, pur și simplu ”cum rezistă femeia asta?”
După umila mea părere, nu este o carte despre parenting (nu că aș fi citit una vreodată) dar este o carte despre ceea ce trăiește o mamă cu trei copii, despre întâmplări pe care, dacă nu le tratezi cu umor nu le poți trata nicicum. Este o carte care aduce în prim plan ”prostioarele” copilăriei, făcute cu inocența unui înger. Te face să-ți amintești de tine copil, te face să-ți dai seama că mamei tale nu i-a fost ușor să te educe și, dacă ești mamă, cred că te face să te gândești că e destul să fii mamă. Nu trebuie să fii perfectă dar nici imperfectă. Doar mamă. Și mai cred că vouă, celor care sunteți mame, vă va da certitudinea că nu sunteți singurele care cred că a crește copii este o mare responsabilitate dar și o mare aventură.
Citiți cartea! Merită!
Lăsați mesaj în comentarii dacă ați citit-o și cum vi s-a părut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu