La ce e bun un bărbat la ușa casei (3)

          Dat fiind faptul că m-am mai liniștit cumva, de la ultimele întâmplări, zic să va povestesc ce s-a mai întâmplat căci da, aventura a continuat 😂😂😂

         Cum spuneam în articolul anterior, am reușit să trec cu mașina de ITP, luni, dar... am rămas cu martorul baterie aprins. Bineînțeles, altă criză, pentru că eu nu suport nici să vad acul de la combustibil mai jos de jumătate, dar să mai vad vreun led ca rămâne aprins!!! 

          În fine! A trecut ziua de luni... marți am plecat la serviciu, convinsă fiind ca nu are ce să se mai întâmple. Ei aș!!! La ieșirea din autostradă am făcut pană... pană de cauciuc, nu pana prostului. Cu Loganul, mașina de serviciu. Prima mea pană 😂😂 Am tras pe dreapta, am aprins avariile și m-a apucat râsul. Volanul meu era sucit cumva spre dreapta, partea cu pana. Părea că are semipareză 😂😂 Nu mai știa sa stea drept. Am sunat la fermă, a venit mecanicul, s-a rezolvat problema. A urmat, cumpărarea unui alt cauciuc, mers la vulcanizare, montat, schimbat roti, etc, dar asta nu a mai fost treaba mea. S-a ocupat un coleg. 

          Marți seara, a venit B acasă. Gata!!! I-am predat ștafeta. Aveam bărbat care să stea cu mașina prin service. Doar că, eu rămăsesem cu teama că oricând se mai poate întâmpla ceva, și zău ca aveam mare nevoie de liniște, de confortul meu...

          Miercuri de dimineață, am plecat spre serviciu cu senzația că se va mai întâmpla ceva rău și îmi era teamă de un eventual accident. O simțeam cumva ca pe o premoniție. Toate au fost bune si frumoase, până undeva la ora 14, când am constatat ca am pe unul dintre carduri, doua plați care nu erau ale mele. Am sa povestesc separat, despre asta. Din acel moment, iar m-am pus într-o continuă mișcare. Părea că nu am o clipă nici să respir. Drumuri la bancă, la poliție, iar la bancă... Drum la o clinică din București, cu mama la control... Frumos este că din trei mașini la poartă, ne-am dus cu mașină împrumutată la București, pentru că, ce să vezi, mașina lui B a rămas fără plăcuțe de frână pe spate și a trebuit să o lăsam cu Gărgărița în service. 

         Am avut o perioadă cumplită. O perioadă în care nu mai știam dacă să râd sau să plâng. Aș fi fost în stare să le fac pe amândouă odată, doar sa-mi găsesc liniștea. 

          Acum îmi este bine. Am mașinile reparate, banii din cont s-au dus pe reparații si/sau cheltuiți de alții, în baie picură bateria la chiuvetă și s-a ars un bec din spot, dar eu sunt liniștită. 😂😂 Sper să nu se spargă vreo țeavă ...

           Si-am încălecat pe-o șa și v-am povestit din viața mea! S-auzim de bine, zic!