Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

marți, 29 ianuarie 2019

La ce e bun un bărbat la ușa casei ( 2)

          Ca să continuăm seria ”la ce e bun un bărbat la ușa casei”, care, probabil va fi o serie destul de lungă, și sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului (cum altfel?) să va povestesc cum s-a terminat aventura mea cu mașina la ITP. Căci da... s-a terminat... pe anul ăsta. 😂😂😂 La anu' o iau de la capăt, că mașina are mai mult de 12 ani...
          Așadar, m-am trezit sâmbătă, o țâră mai liniștită dar fără nici un chef de a părăsi cuibul. Cum, în viața asta nu prea facem ceea ce ne dorim (poate în următoarea...) m-am îmbrăcat ceva mai gros (urma sa stau la service) și m-am pus în mișcare. Am trecut pe la magazin, am ridicat (o zic de parcă avea o tonă) și plătit proiectorul, și m-am proptit la atelier. Stau ce stau, nu prea mult, și ajunge și Gărgărița mea pe elevator. Încep băieții să se învârtă pe lângă și pe sub ea și îl vad pe șef că vine spre mine. Am început să râd. Bănuiam că nu e de bine. ”E de stânga” mi-a zis. ”Așa și?” ”Trebuie de dreapta” 😂😂😂😂 ”Păi nu ați zis voi că e de stânga?”  ”Da, dar trebuie de dreapta”.  OK. Dă mașina jos de pe elevator, ia Cristino proiectorul de stânga, mergi la magazin și comanda-l de dreapta. 
          Norocul meu că a venit comanda în două ore. Între timp mi-am amintit că la mașina de serviciu, Logan fiind, au fost niscai probleme cu clemele de prindere a proiectorului. Două săptămâni a cautat un coleg, clemele alea. L-am rugat pe vânzător sa-mi dea și clemele, să nu pățesc ca la Logan. Știa de caz că deh, oraș mic, ne știm, magazin de piese auto...aci ne ducem toți. Mi-a explicat bietul om, ca la ast' proiector, nu e cazul de cleme, având un sistem de prindere încorporat... După ”încorporat” și ” nu e cazul de cleme” nu mai știu bine ce a zis. Nu mai prezenta importanță. 😂😂😂
          Și din nou la service. Bucurie mare. Ador să pierd timpul pe la service 😂😂😂. A mai venit proprietarul, m-a mai ținut de vorbă... băiat educat, nu am ce comenta. A durat puțin mai mult până a ajuns mașina mea în lucru că deh... nu eram singurul client. Și iar o ridicară și iar se învârtiră băieții pe lângă și pe sub mașină și iar îl văd pe șef ca vine spre mine ”Mai avem o problema!” Eu..” te omor” ... el ”O rezolvăm aici” eu... ”nu te mai omor” 😂😂😂 ”Proiectorul nu are bec, dar avem bec aici, la 20 de lei, bucata” M-a apucat râsul de nervi. După ce am cumpărat baterie, am plătit montarea ei, am plătit taxa ITP, am cumpărat proiector... mă împiedicam de un bec de 20 de lei. Putea să fie și 200 de lei, același răspuns l-ar fi primit ”Pune-l!!!” Important era să scap naibii de toată tevatura asta și să revin la liniștea și confortul meu psihic. Sunt bătrânică d-acu... nu mai rezist șocurilor ținute lanț...
          Într-un final a fost montat proiectorul și am reușit să ajung să parchez mașina... în fața blocului, unde am constatat că nu se stinge lumina din plafonieră. 😂😂😂 Păi dacă-i bal, să fie bal... Am încercat cu butoanele ei, am deschis și închis ușile, portbagajul, am încuiat mașina... nimic. Într-un final, cu nervii praf, am scos plafoniera cu gând să scot becurile, dar am văzut  mănunchiul de fire prins într-o clemă/regletă sau cum s-o chema și am tras. Am oprit lumina, am pus plafoniera la loc și am plecat acasă că mai aveam puțin și îi dădeam foc în parcare. Între timp, am înțeles ca e posibil sa nu fi fost nici capota închisă bine. O să vad zilele astea, când o sa-mi fac curaj  să mă mai apropii de ea 😂😂😂
          Azi dimineață, după ce că aveam inima în gât de teamă să nu mai apară ceva, m-am trezit cu mașina aproape blocată de mașina unui vecin. Am reușit să mă strecor, dar după enșpe mii de manevre, și să ajung la stația ITP. Aici am stat ca pe ghimpi. Domnului de acolo nu i se încărcaseră bateriile pentru camera foto și am mai stat... Nu-mi doream decât să mă vad odată plecată de acolo. După ce mi-a dat actele și mi-a zis ca ne vedem anul viitor, am mulțumit frumos (sunt totuși o doamnă 😂😂😂) și dusă am fost. 
          Aș fi vrut să scriu ”the end” dar... nu. Ținând cont de cele întâmplate, Gărgărița va trece pe la ceva ”doctori de mașini”. Stați p-aproape! Aventura continuă!!!!


Un comentariu:

o femeie spunea...

stau pe aproape pt ca nu am carnet, nu am masina, totul e nou si amuzant!