Când schimbi locul unde ai casa sau unde lucrezi, se schimă multe în viața ta, fără să înțelegi asta, până când deja schimbările devin obiceiuri. Dacă până în urmă cu vreo trei ani, mă îngrozea ideea de navetă la serviciu, acum îmi este în natura firii. Dacă până să îmi schimb serviciul, aș fi blestemat gropile din asfalt, acum le ocolesc cu grație, pentru că, bună bucată din drumul meu la lucru e în câmp, pe drum de exploatare, unde utilajele agricole sunt regine :) Dacă timp de 16 ani cât am lucrat în buricul târgului nu am știut ce înseamnă să mănânc la prânz, acum nu există zi de lucru fără pauza de masă... Zgomotul infernal al orașului a fost înlocuit de tractoare în câmp, de mugetul vacilor, de croncănitul ciorilor și de liniștea câmpiei. Câinii comunitari au fost înlocuiți de iepuri, fazani, vulpi și căprioare. Puținul verde din oraș a fost înlocuit de lanuri întregi de verde sau galben (când se coc grânele) și cu pete de toate culorile posibile. Ce mai contează că e praful grămadă când e secetă și noroiul pân la glezne, când plouă? Important e că nu mai ajung să fac atac de panică dacă nu termin x acte până mâine.
In același mod mi s-a schimbat mirosul. Dacă până în marea mutare nu suportam nici măcar mirosul de borhot, acum nu mai am probleme nici măcar cu... bălegarul :))) Povestea un coleg cum că, la un moment dat, a trebuit să meargă cu niscai hârtii, la SC Protan, la București. Pe când el nu a scos nasul din bluză din cauza mirosului insuportabil, angajații de acolo nu aveau nici o problemă. Vorbeau, râdeau și respirau ca și când ar fi fost cel mai pur aer posibil. Ce înseamnă și învățul ăsta...
Prin urmare, a venit zilele trecute, în vizită, o duduie parfumată.... dar parfumată rău. Se simțea parfumul dulce... un dulce de-mi provoca aciditate la stomac, dar în același timp se simțea și oarece miros de transpirație trecând de antiperspirantul care probabil că garanta 72 de ore de acțiune. Am suportat cu greu amestecul de mirosuri, dar, după ce a plecat, am strigat ”Deschideți ușa! Prefer mirosul de bălegar!!” M-a mirat și pe mine afirmația asta, dar, e reală. Chiar prefer mirosul de fermă, un amestec de miros de bălegar, cu miros de borhot, cu miros de siloz și cereale măcinate, în locul unui parfum dulce amestecat cu transpirație.
Eu sunt conștientă că există oameni care, încep să transpire fix după ce au ieșit de sub duș, dar sunt la fel de vehementă când spun că, un deodorant antiperspirant are efect doar dacă îl dai pe pielea curată și că un parfum dulce nu face decât să scoată în evidență mirosul de transpirație. In plus, la modul cel mai serios, nu văd de ce am avea nevoie de un antiperspirant cu acțiune 24-48-72 de ore. Chiar nu ne mai spălăm în atâtea ore??? Aveți voi un răspuns ?
3 comentarii:
sunt oameni care au ei un miros al lor, greu, pe care nu-l poate acoperi nici antiperspirantul dat pe pielea curata. mie una mi-e mila de ei, dar si de mine cand sunt in preajma llor.
apoi, mai sunt femei in varsta care au bufeuri de la menopauza si cand transpira atat de abundent, nimic nu mai are efect.
dar da, sunt si nesimtiti care nu se spala cu saptamana si cred ca daca lor nu le ajunge duhoarea lor la creier, inseamna ca nici nu miros.
e de la caz la caz.
parfumurile dulci sunt, insa, moartea! nu stiu cine naiba le-a inventat.
Sunt total de acord cu tine si stiu persoane care, din cauza de probleme medicale transpiră sau au un miros mai greu, însă sunt destul de rare cazurile. Mult mai rare decât cazurile de nespălare pen' că e udă apa... :)))
Aaaa, clar sunt mult mai rare! Apa e uda in general :)))) Ce sa faci, n-ai ce sa faci :)))))))
Trimiteți un comentariu