și mi-am amintit de o întâmplare petrecută în urmă cu vreo doi ani.
Într-o dimineață, șofând voios către fermă, având de-a stânga și de-a drepta, camp, era gata- gata să nenorocesc pe viată (și astea nu trăiesc putin) tot neamul de broaște țestoase care viețuiește în lacurile fermei, dat fiind faptul că era să trec cu roțile mașinii peste ele. Două la număr. Treceau drumul îndreptându-se dinspre lac, spre camp. Convinsă fiind că sunt prost orientate și că, de fapt, dorința lor era să ajungă acasă, le-am luat în mașină și m-am dus cu ele la birou. Le-am pus într-o cutie, am chemat un lucrător din bătătură, și l-am trimis degrabă, cu broaștele la lac. Mai târziu m-am gândit că, dacă broaștele alea erau un fel de Romeo și Julieta și au vrut să fuga în lume, le-am stricat eu tot planul.
La ceva vreme, stand de vorbă cu o colegă, în curte, ii povesteam cum că am văzut un șarpe pe marginea drumului. Lucrătorul care dusese broaștele, auzind povestea m-a întrebat:
-Vă este frica, de șerpi?
-Ioi! Am fobie!!! am răspuns
Răspunsul lui a fost însoțit de o mare cruce:
-Slavă Domnului, altfel, ma puneați să-l duc și p'ăsta la lac!
Asa că, noroc cu frica mea de șerpi, că a scăpat omul dus târâtoare la lac. In schimb, nu a scăpat de sarcina de a hrăni vreo luna de zile, o mâță vagaboandă :)))
Asta e... viața la fermă :))))
😂😂😂
Un comentariu:
:))
Trimiteți un comentariu