Daca...

          Daca ar fi sa motivez faptul ca am lipsit atata timp si mi-am parasit blogul, as scrie un roman in cateva volume. :) Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca a fost unul dintre cei mai grei ani din viata mea. 

         Multe schimbari, multe intamplari, fericire si tristete, zambete si rauri de lacrimi, succes si esec, usi inchise si usi deschise, suturi in fund si pasi inainte, dezamagire si speranta, sanatate fizica si depresie crunta, pierdut prieteni vechi si castigat prieteni noi, am urat si am iubit, dar peste toate astea, m-am descoperit pe mine, femeia de aproape 40 de ani. Am descoperit ca pot trece peste multe intamplari rele sau bune, ca nimic nu trebuie sa conteze pentru mine, ca mine :), ca trebuie sa fiu ingaduitoare si cu mine, nu doar cu cei din jurul meu, ca trebuie sa-mi accept si propriile-mi esecuri, nu doar pe cele ale celorlalti, ca sunt om si am voie sa gresesc, ca viata mea trebuie traita dupa propriile-mi reguli, ca umorul mi-a fost, imi este si trebuie sa-mi ramana icoana. Am descoperit cum e sa fiu feminina si adorabila si cum sa ma folosesc de asta :), am redescoperit puterea zambetului si arta conversatiei, am descoperit ca m-am transformat dintr-o femeie vulcanica intr-una foarte calma, ca pot fi toleranta si ca nu se intampla nimic daca lucrurile nu ies cum vreau eu si am redescoperit ca muzica si dansul vindeca ranile din suflet.

         Probabil ca, in timp, veti descoperi si voi omul care sunt acum, in postarile mele. Pe langa ceea ce obisnuiam sa postez, voi mai aduce, din cand in cand, ca subiect, intamplari din ceea ce am trait si opinii proprii, filosofii despre propria-mi idee de a trai.

         Unii dintre voi, cititorii mei, veti renunta sa mai treceti pe aici, datorita postarilor mele, dar sunt convinsa ca cei care veti considera ca merit, veti mai deschide acest blog, din cand in cand. 

          Deocamdata va spun doar atat: traiti-va viata ca si cand ati la petrecere!