Nu stiu cum sunt altii care lucreaza cu publicul dar eu ma stiu pe mine cand imi vin clientii insotiti de copii. Bine, stiu ce zic si altii da' mai stiu si ca nu au curaj sa spuna public. Ei bine, daca vrei sa-mi strici ziua ireparabil, imi vii la birou cu un copil. Nu mai zic un copil agitat pen' ca mie imi pare ca toti sunt asa. Doar pe ei ii vad. Pe cei linistiti nu ii vad, logic :)))
Azi, culmea culmilor, am avut parte de trei copii. Mai lume, unu e un numar infernal pentru mine, trei e de nedescris.
Primul a reusit sa-mi scoata cablul de la imprimanta (cel de legatura cu calculatorul), in timp ce ii explicam maică-sii ca adresa de domiciliu e aia din cartea de identitate, nu aia pe unde dormi. Nu am reusit sa-mi dau seama de ce nu merge imprimanta, pana nu l-am vazut cu cablul in... gura. Mai avea putin si se apuca de ros. Probabil imita cainele familiei, ca nu-mi explic.
Cel de-al doilea, dupa ce a resusit sa se arda punind mana pe lampa de aromaterapie (ca am niste "arome" in birou, pe timp de vara...) si sa urle de mai sa-mi fuga ochelarii de pe nas, din cauza sperieturii, la final plecase cu telefonul din birou. Avem un fix-mobil de-l plimbam prin tot biroul si, noroc ca a inceput sa sune fix cand era sa iasa pustiul pe usa.
Hai ca eu, atenta la hartii, nu am mai vazut ce fac progeniturile clientilor, dar nici mamele alea nu au vazut ce le fac plozii??? Va inchipuiti ca am auzit un "ne ceren scuze" ? Neeeeeeeee... Prima a zis "Ete si la asta. Ti-e foame ma?" iar a doua "Asa mama, asa se strange averea". Ce faceeeee???? Cum mama ma-sii de treaba li s-a dat voie astora sa aiba copii?
Cel de-al treilea caz, o fetita venita cu ambii parinti, familie de romi. Barbatului casei ii trebuiau mai multe hartii, asa ca era de stat. Bine, eu eram arici de cand am vazut ca-mi intra copil pe usa. :))) Si taman cand imi faceam "mea culpa" ca am scos tepii inainte de vreme, incepe sa chiraie piranda mica cum ca vrea la tati. Hait! Tati trebuia sa scrie la cereri. Sa vezi, sa nu crezi, ca nu se poate, ca tati are treaba... Nu si nu, aia chiraia de mai avea putin sa vina politia sa ne intrebe de ce a pornit alarma. Da-i cu o bombonica, da-i doua... i-am dat toata cutia, numai sa taca. A tacut, cat a halit bomboanele si a inceput iara. No drace, ca bomboane nu mai aveam, cafea nu cred ca voia. Sau da? :))) Intr-un final i-am zis maica-sii "Iesi cu copil cu tot si plimba-te ca tu nu ai de semnat" Ea cica "O potolesc", eu "N-o mai potoli, scoate-o din birou ca nu mai am minte in creieri si-ti fac actele praf".
S-a executat si bine a facut, ca nu mai puteam de nervi. Degeaba incerc eu sa fiu zen, sa zambesc tuturor, sa-i las sa-mi povesteasca de copii, vecini si soacre, sa vorbesc cu toata lumea pe un ton moderat, sa gasesc o solutie cat mai simpla pentru fiecare problema... ca vine unu' d-asta mic si agitat si se duce naibii zenu' si feng shuiu :))) E nasol cand vine unu da' azi venira trei si nu fuse marti :)))
Acum stiu ca o sa-mi veniti cu idei de genul "nu ai copii, nu stii cum e" dar totusi, doar atat puteti? Pai copii care-mi intra in birou si nu-i simt? Ei nu sunt tot copii? Si in alta ordine de idei, la ce naiba ii aduci soro la notariat/banca/fisc/primarie, etc. ? Copilul ala are si bunici, vecini, nasi, tu ai prieteni de familie care te pot ajuta... macar de ti-l plimba pe langa cladire, pana termini ce ai de facut in biroul cu pricina.
No, acum ca v-am povestit povestea, nu aveti dacat sa dati cu pietre... da' mai bine cu niscai rosii, poate pun de-un bulion ca tot nu facui in vara asta. :)))
Si totusi, as putea pune un afis gen "interzis cu copii sub 7 ani"? Nup, mi-a trecut ideea. Cred ca nu ar fi frumos fata de parintii ai caror copii stiu sa stea 15 minute fara sa se agite. :) Asta e... Doamne ajuta! :)