Translate

duminică, 5 ianuarie 2014

Punct și de la capăt

          Iaca s-o dus și vacanța asta. Cam scurtă, după umila mea părere. Nici nu am avut timp să înțeleg ceva din ea. Din câte planuri îmi făcusem, foarte puține le-am dus la bun sfârșit. Oare de ce îmi mai fac planuri, când știu că nu le și pun în practică? Bine, de data asta, nu din vina mea, ci din vina vârtejului din jurul sărbătorilor. Prieteni, pupături, mâncare, băutură (temelia, nu?), neamuri, iar pupături (spre disperarea mea), dulciuri, cadouri, colindători, brad, globulețe, luminițe, artificii, muzică specifică  perioadei, urături, înjurături (de drag, nu?) zâmbete adevărate, zâmbete false, râs din toată inima, plâns din toată inima, filme cu magia Crăciunului și vise împlinite, curățenie că vin musafirii, curățenie ca au plecat musafirii, desene animate :) ...
          După toate astea, azi mă apucă melancolia. De mâine, alt vârtej. Alte reguli, alte legi schimbate, alte protocoale...
           Măcar mă bucur că am scapăt de 2013. Nu pot sa zic că nu am realizat ceva în acest an, doar că am realizat trăgând ca un bou la o căruță mult prea mare. Am simțit anul șarpelui din zodiacul chinezesc. La fel m-am târât. Știu că nu s-a terminat anul șarpelui, dar deja mă simt cumva, mai liberă, mai puțin încorsetată. 
           Ce am făcut în 2013? Să vedem... In zona de material, am realizat chiar prea multe, față de alți ani. Am pornit de la schimbarea (neplanificată) a combinei frigorifice, trecând printr-un concediu super, o vizită la fratele meu (400km dus), și culminând cu reamenajarea (tot neplanificată) apartamentului, inclusiv schimbat toată mobila în bucătărie și sufragerie. Am mai reușit să termin succesiunea după bunica din partea mamei, succesiunea după bunica soțului, am făcut schițe cadastrale, dezmembrare și act de înstrăinare pentru gradina pe care ne-o doream de mult timp. De ce trec actele la realizări materiale? Pentru că cine știe cunoaște că toate astea costă o mică avere. :)
          La capitolul "psihic", am trecut cu brio de două melancolii depresive :) proprii și de o depresie sănătoasă, indusă de depresia unei persoane cu care îmi petrec mare parte din zi. E cumplit să fii tras într-o depresie, conștient fiind de asta, și să nu poți face prea mult atât să te scoți pe tine din stare, cat și să scoți persoana cu care empatizezi, din propria-i depresie. Simți cum te duci în mlaștină și nu ai nici un punct de sprijin. La un moment dat, as fi apelat cu placere la un psiholog, numai că ar fi trebuit să mă deplasez pe la Pitești și am renunțat. M-am adunat, am lipit cioburile, am luat o pastilă de nesimțire și, mai cu adevăr spus în fata, mai cu haz de necaz, am reușit să depășim depresia și eu și persoana din anturajul meu.
          La capitolul "spirit" m-am pierdut pe drum. Dacă în anul 2012 reușisem să mă adun, să am o gândire adecvată, o prietenie cu Isus,o iubire specială față de Dumnezeu și natură și înțelegere față de oameni, anul trecut, toate astea au stat ascunse. Nu le-am mai simțit prezenta atât de puternic ca în 2012, dar știu că au rămas toate în inima mea și sunt hotărâtă să la scot la suprafață în 2014. Nu le-am pierdut, doar că atenția mi-a fost acaparată de viata complicată pe care o duc și o ducem cu toții.
          Mai pot să zic că sunt restantă la capitolul "lucru de mână". Mașina de cusut am folosit-o doar pentru a scurta sau pentru a strâmta, fără proiecte mărețe. Doar la începutul anului am mai lucrat câte ceva. Croșeta și andrelele mi-au fost aproape străine în acest an. Doar asa, din când în când, am mai înșirat ceva mărgele. Sper să-mi iau revanșa în acest an :)
          La capitolul "dragoste" pot să menționez tendința serioasă de a divorța? :))) Bine, eu divorțez de 15 ani, de când m-am căsătorit, da' parcă anul ăsta am fost pornită rău, că m-a întrebat și mama : "Da' ce-ai fato? Nu te bate, nu te înjură, nu te inșeală, nu bea, nu fumează..." Răspuns :"Mă enervează" Sincer, nici nu mai știu motivul. Probabil, de vină o fi fost dorința mea de a-mi trăi altfel viata, de a simplifica lucrurile, chiar dacă asta ar fi însemnat să divorțez, să las totul în urmă  și să mă mut în creierii munților. Acum mi-a trecut. Bine că am învățat să nu iau hotărâri fără a fi calmă. 
          Stiu că poate suna ciudat, dar moartea lui Piți, o încadrez la "deces în familie" și atât. Este încă, mult prea greu să vorbesc despre asta.
          Pentru 2014 nu îmi propun nimic altceva,  doar sa fiu sănătoasă și  să mă mai aflu în gratiile lui Dumnezeu, să-mi îndrepte pașii pe drumul cel bun, să nu mă lase să o iau pe arătură. 
          Am înțeles că, în acest an vom plăti pentru ceea ce am făcut în ultimii șapte ani. Dacă e asa și trebuie, plătesc mai bine acum decât să car greșelile după mine, toată viața asta și poate, și în viețile următoare. Dacă altcineva ar trebui să plătească pentru greșeli față de mine, ma rog Atotputernicului să-i ierte. Nu vreau să sufere nimeni. Chiar dacă eu am suferit la vremea respectivă, mi-a trecut, nu m-am ofilit, nu m-am topit. Din partea mea, sunt iertați cu toții.
           Revenind la azi, duminică, înainte de luni, prima mea zi de serviciu din acest an, trebuie să recunosc că nu am  chef. Să speram că pofta vine mâncând. Acestea fiind zise, închei prin a vă ura să aveți un start bun și rezultate mărețe. :)

4 comentarii:

Irina spunea...

nici mie nu mi-ar mai strica o saptamana de vacanta, dar asta-i viata :). Mult succes in noul an pe toate planurile!

CCristinaC spunea...

Multumesc Irina! Si tu sa ai succes, mai ales ca tu ai si responsabilitati mai mari decat ale mele :)

dintimisoara spunea...

La multi ani!
Tot ce iti doresti , in 2014 , sa se implineasca si toate sa iti iasa si sa iti mearga ca unse!
Multa sanatate si sa fi sus , moral , mereu! :)

CCristinaC spunea...

La multi ani, Ana! Multumesc frumos si te pup!