Da, asta fac eu de ceva vreme: turism imobiliar. Nu am avut duminică în care să nu vedem o casă sau săptămână în care să nu ne convorbim cu vreun vânzător. Săptămânal am vizitat câte un muzeu. :) Comparația s-ar putea să șocheze, dar, ținând cont că unele case erau niște relicve iar altele erau așa de frumoase și scumpe că nu te puteai visa în ele... îmi pot permite comparația. :) De cele frumoase și scumpe, ce să zic, niște bijuterii. M-aș putea vedea într-una, dar nu îmi permit. Pe de o parte, prețul lor (corect de altfel) depășește cu mult economiile noastre și prețul apartamentului, pe de alta parte, costurile cu întreținerea unei așa case sunt foarte mari și, nu s-ar dovedi o investiție bună. In schimb, aceste bijuterii sunt amplasate pe terenuri intre 300mp și maxim 500mp. Eu vreau să am și gradină că m-a făcut mama fată vrednică. :))) Ce ar mai fi de menționat la această categorie de case este disperarea proprietarilor de a cimentui curtea. Mă apuca strechea când văd atâta ciment turnat unde ar trebui să fie iarbă verde, dar, fiecare cu gusturile lui.
Cealaltă categorie, a relicvelor, e o nebunie. Majoritatea sunt gospodarii cu case care stau să cadă, dar dacă au termopan sunt considerate renovate. Au preturi rezonabile, dar necesita întâi demolare și atunci ajungi să plătești prea mult pentru terenul cu care te alegi.
O gospodărie era așa aproape de apă, ca deja gârla respectivă erodase din gradina omului. Din cauza unor salcâmi nu văzusem gârla în spatele grădinii. Noroc că am cerut actele și am văzut o diferență mare de teren intre actul de proprietate și schița cadastrală pe care, din fericire, o avea. Diferența era de vreo 300mp.
Ce aș vrea să mai aduc în discuție e nivelul de curățenie din casele astea. Nu am pretenția să fie laborator, nu am nimic împotriva pânzelor de păianjen sau împotriva unei gâze intrată în casă, nu mă deranjează praful subțire, dar ma întreb de ce e atât de greu să dai cu mătura, să iei măcar ce e mai mare, ca doar te aștepți să-ți fie casa vizitată oricând și ai interesul să-l convingi pe cumpărător să-ți dea banii. Să vă mai povestesc despre o cucoană văduvă, care locuia singură și căreia ii cam plăcea băutura? Curtea era o jungla superbă, casa avea pe lângă ferestrele termopan, crăpături de intra palma cu ușurință, iar în baia deși nefuncțională era folosit wc-ul cu tras apa "din găleată". Problema era că găleata era goală de ceva vreme și, când a deschis ușa ne-a luat o greață de zile mari. Si acum mi se face rău, când mă gândesc.
In fine, cert este că nu ne-am oprit încă, la nici o casă. Mai cautăm.
In paralel, ne încolțește din ce în ce mai tare ideea de a ne construi căsuța. Urmează să primim de la socri gradina pe care am lucrat-o în urmă cu doi ani. Sunt vreo 800 de metri pătrați cu deschidere la drum 13-14m. Avem drum să facem ieșire separat și posibilitatea de racordare la utilități. Dacă la început am fost reticentă cu privire la faptul că sunt numai 800mp, acum, după ce am văzut casele puse pe 300mp, consider ca am spațiu și de gradină. Nu concep să mă mut la curte și să nu am câteva pasări și un lot unde să-mi cultiv legume.
Deocamdată suntem la stadiul de făcut acte. Am făcut succesiunea după mama socrului și suntem în lucru cu schița cadastrală totală și cea dezmembrată. Mai durează vreo doua luni.
Vă țin la curent :)
4 comentarii:
cultivarea betonului e manie de orasean venit pe pamant. dupa un an incepe sa regrete, dar e tarziu :) spor la acte, rabdare - ca-i vara lunga – si nu dispera, va vine si voua vremea. iti tin pumnii.
Saru' mina! Nu disper, ca sigur vom ajunge la curte. Mai devreme sau mai tirziu. :) Mai devreme daca gasim sa cumparam una, ceva mai tirziu daca ne vom apuca de construit. :)
La acte, stiu ca trebuie rabdare, doar lucrez cu o parte din ele :)))
DOAMNE-AJUTA !
Multumesc!
Trimiteți un comentariu