Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 26 iunie 2013

R-ul, bata-l vina!

          In urmă cu un an, Larisa, fetița cea mică a vărului meu, nu pronunța "R" decât in "negru" și "Cristina". In rest, "R" era "L", spre disperarea părinților și a bunicilor. Pentru că tocmai  ii pregăteam ei și surorii sale, câte un poncho dar despre care ele nu știau, mi-a venit ideea sa le condiționez cadoul. I-am spus celei mari că dacă învață bine va primi un cadou, iar celei mici că va primi cadoul dacă va începe să pronunțe "R". Ca să nu mă răzgândesc, cea mica a început din acel moment să pronunțe "R" și mi-a cerut "ringurița" din dulceață. :)))
          Ioi Cristino, ai dat-o din lac în put. :)))) Ia și explica-i copilei că și "L" e o litera și că se folosește și ea, alături de "R". Într-un final, copila a învățat să pronunțe corect, însă întâmplarea a rămas în analele familiei.

marți, 25 iunie 2013

Liber

          Astăzi am fost liberă de la serviciu. Liberă să mă trezesc la 6 jumătate, liberă să curăț și să ud florile din balcon, liberă să beau o cafea și să citesc o carte în razele unui soare destul de blând la acea ora. De obicei, încercările mele de a citi în balcon se termină brusc din cauza zgomotului, dar în această dimineață nici măcar câinii vagabonzi nu au lătrat. Doar la serviciul de ambulanță se mai auzea jetul de apă spălând mașinile. 
          M-am pierdut în povestire pana la 9, când mi s-a trezit și soțul, liber și el de program impus. Nu vă închipuiți că nu am mai citit pentru ca as avea un soț care cere toata atenția mea. Nu am mai citit pentru ca urma să mâncăm împreună. Din cauza programului aiurea al fiecăruia, doar duminica suntem liberi și putem mânca împreună. La fel și astăzi, iar noi încă profităm de orice ocazie de a fi la masă împreună. :)
          Mai târziu am plecat să facem mișcare în Trivale, vestitul parc din Pitești. Doua ture am dat. Mă dor și acum gleznele, dar sunt subțiri ca de gazelă :))) eu având oarece probleme cu mărirea lor. :)
          La întoarcere am trecut pe la mall să-i cautam lui, domnului, încălțări, dar ce mergători i-au plăcut erau numere de la 41 în sus. 'Mnealui poarta 39-40 :)
         Ca să nu plecăm cu mâna goală, am luat la pachet, doua pizza diferite pentru care am primit bonus o doză de bere și una de cola. Bineînțeles că a fost mult să luăm doua pizza, dar când se pornește 'Mnealui, nu te poți pune în drum să-l oprești, că te sare și tot o ține pe-a lui. Si, cum în orice rău e și un bine, am scăpat de pregătit cina de mâine, că doar nu o să arunc bunătate de pizza. :))))))))  Dacă face mutre, toc o juma' de varza și doi castraveți murați, fac salata, o răsucesc în pizza și ziceam că e shaorma :))))))
          Când am ajuns în parcarea de la bloc, a început o ploaie zdravănă că, până la ușa scării ne-a făcut ciuciulete. :)))) Dacă aveam cu vreo 20 de ani mai puțin, as fi spus că ne-a umplut de romantism și că e tare frumos, asa am zis "ia prosop și te șterge, să nu răcești!" :))) Dap, bătrânețea... :))))
         In rest, am mai reușit să fac ordine în dulapul cu haine, am pus spre a fi donate două bluze (decât deloc...) și am călcat, spre seară, un cos mare de rufe.
          Una peste alta, mi-a plăcut enorm ziua asta. Liniștită dar practică, îmbinând utilul cu plăcutul. Voi ați avut liber și dacă da, cum ați petrecut?
          Pentru că mâine pare a fi luni, vă zic să aveți o săptămână asa cum o vreți voi!
PS Pentru ca sunt pasare de noapte, si scriu pe blog noaptea, "astazi" al meu s-a transforma deja in "ieri". Ce trece vremea...

duminică, 23 iunie 2013

Sunt capie rau

De la căldură mi se trage, ca să nu recunosc că mi se trage de la bătrânețe.
Am curățat castronelul pentru apă al pisicii și l-am pus la loc, fără sa pun și apa în el. A venit biata Piți și, văzând că e gol vasul, a început să miorlăie autoritar și prelung, așa cum face când vrea să ne certe.
Ea: miaaaaauuuuuuuuuuu
Eu: Ce vrei? Ai litiera curată, ai mâncare, ai apa, ne jucăm mai târziu. Acum am treabă.
Ea: miaaaaauuuuuuuuuuu
Eu: Promit!
Ea: miaaaaauuuuuuuuuuu
Eu: Nu înțeleg ce spui. Vorbește românește!
Ea: miaaaaauuuuuuuuuuu
Eu: Zău că nu înțeleg și ți-am zis, nu am timp de joacă.
Ea: miaaaaauuuuuuuuuuu
Eu, autoritară: Pompierii, sirena mai încet!
Ca în reclamă :)))) , numai că mita mea, după câteva secunde de uimire s-a pus pe un miorlăit și mai prelung
Eu: Ce iți trebuie dragă? Ai mâncare, ai apă...
Si în acel moment m-am uitat în direcția vaselor și am înlemnit. Abia atunci am văzut că apă nu era. Ca un copil prins cu mâța în sac, am simțit cum mă înroșesc, am luat castronelul, l-am umplut cu apă și l-am pus la loc. La el s-a repezit Piți a mea și, în timp ce lipăia apa, torcea draga de ea, a mulțumire...

joi, 20 iunie 2013

Turism imobiliar

          Da, asta fac eu de ceva vreme: turism imobiliar. Nu am avut duminică în care să nu vedem o casă sau săptămână în care să nu ne convorbim cu vreun vânzător. Săptămânal am vizitat câte un muzeu. :) Comparația s-ar putea să șocheze, dar, ținând cont că unele case erau niște relicve iar altele erau așa de frumoase și scumpe că nu te puteai visa în ele... îmi pot permite comparația. :) De cele frumoase și scumpe, ce să zic, niște bijuterii. M-aș putea vedea într-una, dar nu îmi permit. Pe de o parte, prețul lor (corect de altfel) depășește cu mult economiile noastre și prețul apartamentului, pe de alta parte, costurile cu întreținerea unei așa case sunt foarte mari și, nu s-ar dovedi o investiție bună. In schimb, aceste bijuterii sunt amplasate pe terenuri intre 300mp și maxim 500mp. Eu vreau să am și gradină că m-a făcut mama fată vrednică. :))) Ce ar mai fi de menționat la această categorie de case este disperarea proprietarilor de a cimentui curtea. Mă apuca strechea când văd atâta ciment turnat unde ar trebui să fie iarbă verde, dar, fiecare cu gusturile lui.
          Cealaltă categorie, a relicvelor, e o nebunie. Majoritatea sunt gospodarii cu case care stau să cadă, dar dacă au termopan sunt considerate renovate. Au  preturi rezonabile, dar necesita întâi demolare și atunci ajungi să plătești prea mult pentru terenul cu care te alegi. 
          O gospodărie era așa aproape de apă, ca deja gârla respectivă erodase din gradina omului. Din cauza unor salcâmi nu văzusem gârla în spatele grădinii. Noroc că am cerut actele și am văzut o diferență mare de teren intre actul de proprietate și schița cadastrală pe care, din fericire, o avea. Diferența era de vreo 300mp. 
        Ce aș vrea să mai aduc în discuție e nivelul de curățenie din casele astea. Nu am pretenția să fie laborator, nu am nimic împotriva pânzelor de păianjen sau împotriva unei gâze intrată în casă, nu mă deranjează praful subțire, dar ma întreb de ce e atât de greu să dai cu mătura, să iei măcar ce e mai mare, ca doar te aștepți să-ți fie casa vizitată oricând și ai interesul să-l convingi pe cumpărător să-ți dea banii. Să vă mai povestesc despre o cucoană văduvă, care locuia singură și căreia ii cam plăcea băutura? Curtea era o jungla superbă, casa avea pe lângă ferestrele termopan, crăpături de intra palma cu ușurință, iar în baia deși nefuncțională era folosit wc-ul cu tras apa "din găleată". Problema era că găleata era goală de ceva vreme și, când a deschis ușa ne-a luat o greață de zile mari. Si acum mi se face rău, când mă gândesc.
          In fine, cert este că nu ne-am oprit încă, la nici o casă. Mai cautăm. 
        In paralel, ne încolțește din ce în ce mai tare ideea de a ne construi căsuța. Urmează să primim de la socri gradina pe care am lucrat-o în urmă cu doi ani. Sunt vreo 800 de metri pătrați cu deschidere la drum 13-14m. Avem drum să facem ieșire separat și posibilitatea de racordare la utilități. Dacă la început am fost reticentă cu privire la faptul că sunt numai 800mp, acum, după ce am văzut casele  puse pe 300mp, consider ca am spațiu și de gradină. Nu concep să mă mut la curte și să nu am câteva pasări și un lot unde să-mi cultiv legume. 
       Deocamdată suntem la stadiul de făcut acte. Am făcut succesiunea după mama socrului și suntem în lucru cu schița cadastrală totală și cea dezmembrată. Mai durează vreo doua luni. 
          Vă țin la curent :)


luni, 17 iunie 2013

Cantec de seara :)

      Pentru că aș avea multe de spus dar sunt prea obosită să mai pot scrie; pentru că sunt după un maraton în căutarea unei rochițe de culoare albă, pentru fetita unei prietene, las tot deoparte, pentru mâine sau pentru când voi putea și vă ofer o melodie spre alinarea spiritului :) Pentru oboseală fizică - somn de voie. :)


joi, 13 iunie 2013

Viata la serviciu (2)

Clientul: Vreau să dezbat succesiunea după tata.
Eu: Unde a avut defunctul ultimul domiciliu?
El: Cine?
Eu: Tatăl dumneavoastră. Unde a avut ultimul domiciliu?
El: A, la mine acasă. :)
Eu: Unde?!!
El: La mine, la curte...
Eu: In ce localitate?
El: Aaaaa, aci aproape, cum intri in X (comuna) a doua casă după barul lui Bebe...
:)))))))))))
Clienta: vreau sa trec apartamentul pe "capul" lu' fecioru'
Eu: unde este situat apartamentul?
Ea: la bloc
:)))))))))
Mențiune: la noi nu sunt apartamente la casa :)

marți, 11 iunie 2013

Brațară granny square 2

       Nu am putut rezista si am mai făcut o brațară, din același fir Flavia, în negru și turcoaz. :)



sâmbătă, 8 iunie 2013

Lene mare, mon cher

      M-am trezit cu un chef de a sta degeaba... mai mare decât greutatea mea. :))  Cum aseară aveam pe listă o grămadă de treburi pentru azi, e clar că,  dacă nu-mi revin, adio, nimic nu fac. Încerc să mă adun cu o cana de cafea. Oare îmi vine chef de muncă de la gustul cafelei sau de la zahărul din ea? Nici ploaia de afară nu mă ajută
      De obicei, îmi place când plouă. In fața blocului e un spațiu verde, o junglă în miniatură, de unde, de cite ori plouă, vine un miros de verde crud și ud. Uneori, când este tunsă iarba, miroase divin. Mi-ar plăcea să miroasă tot timpul a verde ud și a iarbă tunsă.
Bat câmpii cu grație, nu? Ce mi-or fi făcut câmpii de-i bat?

miercuri, 5 iunie 2013

Viața la serviciu

Cu toții am bârfit și dat cu piatra în funcționara de la ghișeu, care ni se părea prea acră pentru lucrul cu publicul. Astăzi vreau să vă povestesc o întâmplare de-a mea, cea din spatele biroului. Eu sunt prima linie, ca să zic așa, în relațiile cu publicul. Cum intri, pe dreapta, dai de mine, Mama Zmeilor, și întâi îmi povestești mie ce și cum. :))) 
Au venit azi doi clienți, un El și o Ea, concubini, și mi-au cerut o procură să poată circula cu mașina. Mașina proprietatea ei, aflată în folosința lui. Încep să le explic că actul pe care îl vor ei se cheamă "contract de comodat" și că au nevoie de anumite acte. Mă lasă să scriu pe hârtie ce le trebuie, și îmi zice El : da' ne faceți o procură? Zâmbesc și mă gândesc că doar atât poate. Le explic că o procură înseamnă să împuternicesc pe cineva să facă ceva pentru mine și că nu pot împuternici pe cineva să-mi plimbe mașina, că doar nu e câine să-l scoată în parc. Hi, hi, he, he, ha, ha... gata m-am făcut înțeleasă. :))) Zice tot El : Si nu e nici o șansă să ne faceți o procură d-asta? Ioi mama, pe cine am omorât, de m-am ales cu clienții ăștia?
 Încerc să fiu amabilă și ii arăt articolul din Codul Civil, care zice că nu se fac astfel de procuri. Nu reușește să citească, parte pentru că nu avea ochelarii, parte pentru că mi s-a părut că nu se prea descurcă la citit, parte pentru că e al naibii de greu să înțelegi ceva la prima vedere din Codul Civil. Il citesc eu.
Într-un final, omul sictirit de atâta "nu se poate" dă se plece, timp în care ii spune consoartei: Hai să mergem la alt notar că asta e incompetentă rău. :)))))))
Nu, mai bine, le spuneam sec, fără să zâmbesc, fără să clipesc, că trebuie "contract de comodat" și nu "procură", dacă vor bine, dacă nu, nu mai pierdem timpul? Nu, mai bine, eram acritură din start, nu mai pierdeam timpul cu ei și nu mi-o luau și nervii teleleu? Ba da, dacă as fi putut. Nu e prima dată când mă gândesc să fiu "Gigi Duru" da' nu prea merge. :))) Tot cu "atât poate" m-am calmat și mi-am văzut de treburi.
La capitolul calmante pun și clipul de mai jos. Ar fi super, când nu o scot la capăt cu clientul, să răsune melodia în tot biroul:))))))


luni, 3 iunie 2013

Bratara granny square

Urania mi-a zis că săptămâna asta îmi găsesc inspirația și creez frumuseți, asa că trebuie să recunosc că săptămâna trecută am furat niște inspirație de la Silvia și am făcut brățara de mai jos. 

Am croșetat cu fir Flavia pătrățele "granny square" în combinație roz cu negru. Le-am pus zale și agățători în trei puncte și gata brățara. E drept că e nevoie de o anumită atitudine să porți bijuuri croșetate, dar eu o am și am purtat deja brățara la serviciu. A fost admirată. Voi ați purta bijuuri croșetate?

duminică, 2 iunie 2013

Să mă mai si laud :)

Păi  dacă nu mă laud eu, atunci cine? Pentru un psihic ok, omul mai trebuie și lăudat, dar pentru că nu prea mai știm să facem asta, dar știm bine să inventăm răutăți la nevoie,  cred că e benefic să mă laud singură. Oricum omenirea nu știe ce am făcut eu azi. :)))
Să încep cu începutul. M-am trezit pe la 6 jumate dimineață și m-am tot întins până la 7. As fi vrut eu să dorm mai mult, dar mi-am amintit că mă pusesem în pat pe la miezul nopții. Ca să dorm dimineața mai mult, trebuia să mă pun la somn pe la 2 chiar 3 dimineața. Am organismul setat pe maxim 7 ore de somn. După, e doar chin. Si, ca să nu mă chinui, am zis că, tot se prevede a fi zi cu soare, să fac ceva curățenie. Se pare că vrednicia mea s-a trezit prima. :))) Ea e setată pe mai puține ore de somn. :))) De obicei fac curat doar dacă am în plan această acțiune, nu mă hotărăsc pe loc. Trebuie pregătire psihică. :) Recunosc că îmi place foarte tare să simt căldura unui cămin curat dar tot trebuie plănuit
Așadar și prin urmare, nu aveam în plan să fac curat, de fapt, nu aveam în plan nimic. Poate doar să lenevesc undeva la soare, pe o piatră, ca o iguană. :))) Si uite asa  mi-a schimbat vrednicia planul și m-a dat jos din pat, trăgându-mă de mânecile de la pijamale, că e cazul să le scurtez deja. Ce, comentați că încă dorm în pijamale cu mânecă lungă? Păi da, că sunt bătrână și oaselor mele, de vreo treizeci de ani casă pentru reumatism, le este frig. A, mi-am pus și șosete și încă dorm cu pilota. Bine, recunosc, mai mult peste pilotă. :)
Cum spuneam m-a împins vrednicia de am făcut o grămadă de treabă azi. Mai împinsă, mai trasă, am spălat doua rânduri de rufe, am schimbat lenjeria de pe pat, am spălat geamurile de picurele de praf (d-alea lăsate de ploile recente) am curățat și udat florile din balcon, am aspirat, am șters praful, am spălat faianță, gresie, parchet și... la ora 11 eram gata cu toate. Nici mie nu îmi vine sa cred. Bine, nu vă închipuiți că m-am apucat să mut mobila și nici perdele nu am spălat... da' nici de ochii soacrei nu e. Mai pe la jumate :)))))) La 11 și 30 de minute beam un nes cu cola și vreo patru cuburi de gheață. Nu prea obișnuiesc un astfel de cocteil da' azi avusei poftă, și, de ce a nu recunoaștem, l-am meritat :))) Am mai stat o jumătate de oră la telefon cu o prietenă, apoi am plecat în oraș. M-am schimbat, m-am machiat, mi-am pus giogele (bijuuri) și am plecat la plimbare. La mine e nenorocire să trebuiască să iau ceva, repede, de la magazinele de la parterul blocului.  Nu ies nemachiată și fără giogele. :))) Să nu-mi veniți cu "ești măritată, poți ieși oricum" că nu tine. Nu se știe de unde apare Zmeul, că zău, de la o vârstă încolo te cam sictirești de Făt Frumos :)))))))) Bine, trebuie să recunoaștem că Făt Frumos e... nimic. Calul e bărbatul adevărat :))) Fără cal, Făt Frumos nu ar trece de porțile împărăției :)))
Na, că m-am luat cu povesti nemuritoare. Ce-mi mai place să trăncăn... 
Spuneam că am plecat în oraș, pe la magazine. Am luat vase pentru Mosii de Vără. Știu, știu că mai sunt trei săptămâni până atunci, dar prefer să iau acum, când am de unde alege. Am luat seturi - platou cu bol și cană. Portocaliu cu alb și gărgărițe. :) Le voi duce la fetele vărului meu. Sper să le placă. Am înțeles că seturile de anul trecut au fost "puse bine" de fete. :))) Dacă mă duc cu vase de acum pin' s-or mărita, le fac și zestre :))) 
Să revin, că o iau pe arătură rău și nu mai apuc să mă laud sau nu mai aveți voi răbdare să citiți. :)) Am ajuns acasă după vreo două ore că deh, oraș mic, lume multă de salutat și schimbat două vorbe. 
Ei, și acuma vine moțul de pe ... vrednicie. Am reușit să scot mașina de cusut din dulap. Dacă o mai lăsam mult făcea sigur pânze de păianjen. :))) Când am pus-o pe masă mi-am dat seama ce dor mi-a fost de ea.  Sigur i-a fost dor și ei de mine că prea mi-a ascultat comenzile. Nici nu ii setam  bine acțiunile, că ea știa ce are de făcut. :) Am modificat doi pantaloni de trening și mi-am râs de nădragii de la o pijama. Cei de trening erau luați de la magazinul de 13lei, fără să-i probez, în urma cu vreo doi ani. Da, da, nu vă mirați, de atunci zac prin dulap. Mă mir că nu i-am donat până acum. La unii am strâmtat partea de pe burtă pen' că era largă rău și arăta jalnic și, de asemenea, le-am strâmtat cracii. La cea de-a doua pereche am stricat tivul și l-am făcut din nou, lungindu-i taman cat trebuie. Operațiunea asta am făcut-o cu acul dublu. Mi-a luat ceva timp să înțeleg cum, puii mei, pun ața în ace, dar m-am descurcat, că-s fată isteață (ce ma mai laud...) Pantalonii de pijama nu puteau să aibă altă soartă decât cea pe care le-am trasat-o eu. Azi am fost dumnezeul pantalonilor de pijama. :))) Materialul lor, un finet moale și care, fiind atât de vechi, nu mai lasă scame, ajunsese să se destrame pe lângă cusături. Am mai incercat eu să-i "remaiez" da' ei nu și nu. Ii durea capul ca pe șarpe. Ei, și i-am făcut bucăți, le-am făcut tiv  și au ajuns cârpe la bucătărie. 
Hooo, nu săriți ca s-au inventat rolele de hârtie pentru bucătărie. Am și d-alea da' nu mă simt eu bine fără prosoape de pânză. De altfel, am făcut câteva bucăți de cârpe mai mici cu care să înlocuiesc lavetele pentru spălat faianța. Or fi ele lavetele din microfibră, da' sunt cam scumpe pentru niște cârpe și nici nu am mai găsit din cele pe care le folosesc eu. Am luat mai multe pe vremea magazinelor Plus. S-a dus Plusul, s-au dus și lavetele mele. :))) Dar nu-i nimic, azi am făcut și ceva economie și mi-am făcut și mâna la tras drept la mașină. 
Într-un final am făcut repede, repede, și o floricica crosetată, pe care am să o montez pe o husa de telefon care urmează a fi cusută din material de blugi.
Dacă vă întrebați ce rost are luminarea în poză, ei bine, am obiceiul ca, din când în când, dar mai ales când fac curățenie, să aprind și o lumânare a cărei flacără să ardă energiile negative din casă
Una peste alta, ce ziceți, am fost vrednică astăzi? La vorbă sigur am fost, că iată cat am trăncănit. :)))
E ora 01.20. Ar trebui să mă bag în pat pentru că mâine nu mă pot trezi la 10. Azi se putea, dar am pierdut ocazia. :))) Mâine mergem în târgul săptămânal să luam legume și fructe de la țărani. Poate găsesc și căpșuni. As face dulceață. Gata, c-o dau în bucătăreală...
O duminică plăcută sa aveți!