Translate

vineri, 31 mai 2013

Romantism in 30 de secunde

O prietenă dragă a postat pe facebook următorul text:
La un seminar al femeilor, pe tema "Cum să trăiești într-o atmosferă de dragoste cu soțul tău", participantele au fost întrebate dacă își iubesc soții. Toate au ridicat mana, aprobator. Atunci au fost întrebate când le-au spus, ultima dată, soților, că ii iubesc. Unele au răspuns că azi, altele că ieri, altele că nu-și amintesc. Atunci participantele au fost rugate să le expedieze soților un sms, cu textul "te iubesc, dragule" iar apoi să schimbe telefoanele intre ele și să citească răspunsurile primite.
Iat
ă câteva:
1. Cine este?
2. Aaaa, mama copiilor mei, te simți bine?
3. Ce mai e acum? Ceva cu mașina?
4. N-am înțeles ce ai în vedere.
5. Ce-ai mai făcut acum? De data asta nu te mai iert.
6. !?!?
7. Nu ma lua pe ocolișuri, spune direct cit vrei.
8. Oare visez?!
9. Dac
ă nu-mi spui cui ii este adresat mesajul, fac moarte de om!
10. Te-am mai rugat s
ă nu bei! Dacă simți că te obosesc, pot să plec.
11. Răspunsul la ce vrei tu este nu!
Date fiind cele de mai sus, am comentat că depinde de câți ani de căsătorie sunt în urmă, că mi se va răspunde cu nr.7, și că voi încerca să văd ce și cum. Si am încercat. Dacă de obicei, soțul îmi răspunde la mesaje la vreo oră de la trimitere, acum mi-a răspuns rapid. "Știi că și eu te iubesc". Vai Doamne! Dragul de el! Uite domne ce soț drăguț am și ce bine ne înțelegem noi doi...Si eu, o nevastă rea și tocătoare, să gândesc aiurea despre bietul om, care mă iube și îmi și răspunde repede la mesaj... Si taman când eram în prag de leșin, cu ochii înlăcrimați și cu genele fluturând boabe de rouă, vine și al doilea mesaj "Îmi spui și ce-ți trebuie?" :)))) 
Nu vă mai spun ce râs cu sughițuri m-a apucat că s-a speriat și telefonul de mi-a fugit săracul din mână și a preferat podeaua :))) Mai că de atâta râsu-plânsu îmi venea să mă întind și eu pe podea, dar eram le serviciu și riscam să ma scoată vreun client de sub birou. Nu mă puteam gândi decât că, cu treizeci de secunde în urmă, eu îmi făceam mea culpa și îmi puneam cenușă în cap. Până la urmă vreo treizeci de secunde i-au trebuit și soțului să iasă din transa creată de primul meu mesaj. :)))
Si uite asa se duse dracului și fărâmița de romantism, că vorba ceea, dragă bărbate - dacă tăceai filozof erai. Rămâneam și eu cu o doză de romantism, măcar până seara când ajungeai și tu acasă unde te-as fi așteptat în neglijeu și cu masca de bal pe figură și tu, exact ca în banc, să mă întrebi "Zoro ce avem de mâncare?":)))

2 comentarii:

dintimisoara spunea...

Baaayyyy///sunteti dementiali! :))))))))) Cristina/apropos de postarea asta de pe facebook :D :D :D/m-a bantuit cateva ore gandul sa fac si eu figura cu sms-ul/ma racaia la propriu/insa am abandonat ideea/de teama /recunosc/ca cine stie ce mama naibii as putea afla! :)))))
Dar chiar esti totala! :))))
Weekend fain si sa traiti in iubire! :))

CCristinaC spunea...

Ana, intr-un fel si mie imi era frica de ce as putea afla, dar... caracterul meu de mitza curioasa nu m-a lasat sa stau in banca mea.
Acum, ce sa mai zic? Am 15 ani de casatorie + vreo 4 inainte deci... nu ma mai astept la dulcegarii. :)))
E drept ca daca nu venea si al doilea sms incepeam sa ma intreb ce nu e in regula cu el :)))
Te pup!