Translate

marți, 30 octombrie 2012

Paturica bebe baietel (3)

Am reușit să mai adaug în palmaresul personal o păturică pentru un bebe băiețel. Aceleași nuanțe de Red Heart Baby, alt model, alt băiețel. :)

 Mai am o păturică în proiect, însă de data aceasta pentru o fetiță, în sfârșit :), păturică pe care trebuie să o termin până la Sf. Filofteia, bebelina numindu-se și Filofteia. :)

duminică, 28 octombrie 2012

Si iar duminică

După o zi de sâmbătă pe care mi-am petrecut-o la serviciu din motive de arhivat dosare, am parte din nou, de o binecuvântată duminică liniștită
Chiar dacă dis de dimineață ploua serios, ceva mai târziu am reușit să mergem la târg, de unde am luat varză pentru pus la acrit. Așa știu eu de la mama (care încă are grijă să îmi aducă aminte) că, în prima duminică după Sf. Dumitru, respectiv când se schimbă ora, să cumpărăm varza pentru iarnă. :) Nu mă întrebați de ce, că nu știu. Eu doar mă execut :))) Deși balconul nu este deloc mare, peste iarnă se găsește un loc pentru bidonul cu varză. Nu există să fii gospodină dacă peste iarna nu ai varza acră. :) De la mama, de la bunica și de la toate femeile din neamul meu, citire. :)))
Am mai cumpărat, de la producătorii locali, ouă, roșii și castraveți:
 mere
 și tufănici (crizanteme) în ghiveci
 Ar fi trebuit să mai cumpăr și ceapă, dar am uitat, că am plecat la cumpărături bătrână și fără listă. :)))  Mai am ceva și sper sa-mi ajungă până duminica viitoare. Nu vreau sa cumpăr din hipermarket. 
Ce am mai făcut azi? Păi, în afară de vorbitul la telefon cu vreo trei prietene, am mers cu mama până la o prietenă de-a ei să-i ducem ceva medicamente (se deplasează greu doamna și mai are nevoie de ajutor), am mai citit din cartea începută săptămâna trecută, am jucat un scurt șah cu soțul (scurt, că m-a bătut rapid) și am făcut inventar și ordine în ațe. Am constatat că am multe resturi de fire, pe care nu mă îndur să le arunc, dar care nu pot face obiectul unui proiect. Mă gândesc să croșetez mici pătrățele pe care să le îmbin într-o pătură mare. Proiect îndrăzneț pe care sper să-l și concretizez. :)
Si uite așa, cu privirea mângâiată de frumoasele crizanteme și cu mintea golită de orice energie negativă, ma pregătesc pentru o altă zi de luni. 
O săptămână frumoasă și cu împliniri să aveți

miercuri, 24 octombrie 2012

D-ale toamnei

Una din bucuriile toamnei e bogăția de legume și fructe, românești, cultivate și crescute de țăranii din zonă (în cazul meu).
Drept urmare, astăzi vă invit la masă:
Ciorbă de multe legume (preferata mea) :

și gogoșari umpluți cu legume și afumătură, făcuți după această rețetă. Când am să mai fac, am să renunț la afumătură. Rețeta conține ciuperci și cred că nu mai este nevoie de carne. :)

Dacă v-am făcut poftă, atunci vă zic să aveți spor la pregătit bucatele și poftă la mâncat!

vineri, 19 octombrie 2012

Hobby-ul si banii

Dacă atunci când m-am apucat să înșir mărgele am făcut-o doar pentru mine, fără să cred că voi face vreodată ceva bani din această îndeletnicire, atunci e clar că m-am înșelat.  Nu mă pretind a fi o creatoare de bijuterii dar mă pretind a fi o înșirătoare serioasă de mărgele de calitate. :))) Putem să adaugăm asta în nomenclatorul de meserii? :))) 
Marea majoritate a bijuurilor pe care le-am făcut au fost făcute la comandă, cu diferite ocazii. De 1 și 8 martie, de Paști, de sfârșit de an școlar, de cumetrii și nunți, de vară, de toamnă, etc. M-a contactat clienta, ne-am întâlnit, mi-a zis cam ce vrea, i-am luat măsurile și ne-am reîntâlnit când era gata "lucrarea". Cam așa a mers și merge și acum treaba. Nu mi-a fost dat să-mi  fie refuzată vreo bijuterie. Din când în când, mai fac câte ceva pentru mine și ceva pentru ocazii de genul "Am o cumetrie mâine și îmi trebuiesc accesorii". Mi s-a întâmplat de câteva ori în această vară. :)
Dar să revenim la bani, că mi se pare important. Recunosc că înșirarea de mărgele nu aduce un venit constant dar aduce un venit care, "pus bine" mă ajută să-mi îndeplinesc alte vise și nevoi. Vorbesc de strâns profitul pentru că am o sumă de rulaj pentru materiale, pe care o scot din banii primiți pe bijuterii. 
Cred că mi-am greșit meseria. Trebuia să mă fac contabil :))) 
Spre exemplu, în primăvară când l-am botezat pe nepoțelul meu, hăinuțele pentru el și pentru frățiorul lui au fost plătite din profitul (pe câteva luni) de la bijuuri. M-am scos, nu? Bine, hăinuțele nu au fost cumpărate de la magazinele scumpe, de fițe, ci de la un magazin "Amica mia". Nu are rost să dau bani în plus pe o etichetă, când produsul în sine e același. Părerea mea.:)
Ideea este că dacă aveți un hobby, lăsați-l liber. Exploatați-l și expuneți-l căci nu se știe când poate fi profitabil.
Si ca să nu închei postarea ca un economist, să vă arăt cea mai recentă comandă: multe brațări și o pereche de cercei din cristale swarovski:
Așa au fost:
 Așa au ajuns:
 Să aveți spor în orice faceți!

duminică, 14 octombrie 2012

Duminică

Știți deja cât de mult apreciez eu zilele de duminică în care nu trebuie să fac nimic, în care nu merg niciunde, în care sunt doar eu cu mine și familia mea. Ei bine, astăzi ar fi trebuit să mergem la un hipermarket sau la mai multe, în căutarea unui aspirator ieftin și bun. :) Cel vechi e pe ducă și ne trebuie un altul. Din cauza ploii ne-am răzgândit. Știu că nu ploua în magazin, dar ploua în starea mea de bine și, decât să nu mă simt bine la cumpărături mai bine mă bucur de duminică, acasă. Si dacă așa stau treburile, ce aș fi putut să fac eu astăzi, în afară de stat pe net? Ei bine, am citit dintr-o carte pe hârtie de data aceasta și nu online. "Locul femeii" de Lynn Austin, cumpărată online de pe Elefant.ro  Pare interesantă. Nu fac o recenzie  cărții (abia am început s-o citesc) dar vă invit și pe voi să o răsfoiți, alături de un ceai cu lămâie, o napolitană și ciocolată, toate însoțite de  mirosul floral  al lumânării. 
 Zic să vi-l prezint și pe Dovlecel. A vrut și el în poză :) pentru că mă iubește și îl iubesc de când ne-am intersectat privirile în magazin. M-a fermecat total și nu m-am îndurat să-l las acolo, singurel. :)
Uite că mă luam cu altele și uitam să vă spun că de marți, 16.10.2012 avem parte de reduceri și promoții la multe produse (asa zisul "bazar") la Auchan
O duminică plăcută în continuare și o săptămână superbă să aveți!

Provocare de la Iulia (4)

Din nou preiau o provocare de la Iulia care vorbește despre reciclare. Noi, cei de peste 30 de ani, știm treaba cu reciclarea din școala generală când, de unde aveam, de unde nu aveam, trebuia să ducem borcane, sticle și maculatură. Dacă se întâmpla să dăm peste vreo sticlă pe stradă, o luam, o spălam și o predam la reciclare. Eram aproape militarizați și poate că era bine. :)
Democrația a șters educația asta. După ce prea mulți ani am suferit la vederea flăcărilor care ardeau munți de gunoi amestecat cu obiecte reciclabile, iată că anul trecut au apărut containerele selective și în orașul în care locuiesc. Pentru mine a fost o fericire totală, însă pentru cei din jurul meu am fost și sunt "cicălitoarea șefă".
La serviciu, după ceva muncă, am reușit să organizez o mini reciclare, în sensul că în coșurile de lângă birouri  nu intră decât hârtie curată. Pixurile terminate se strâng într-un coș cu ambalajele, sticlele și paharele din plastic. Restul gunoaielor ajung în coșul din baie. 
Acasă, pe lângă coșul pentru gunoi, am o pungă pentru hârtie și una pentru plastic. Sticlă aruncăm rar și atunci recipiente de la uleiurile de aromaterapie, sticluțele de parfum, borcănele de la creme sau vreo sticlă de vin băută cu prietenii.:) Borcanele le reciclăm în gospodărie :),respectiv la conservele proprii și ținem la ele ca la obiecte de preț. 
Tot în gospodărie reciclez caserolele din plastic de la înghețată la... salata, spre exemplu. Nu suport mâncarea lăsată neacoperită în frigider și astfel caserolele ajung folositoare. Până în urmă cu ceva ani, am plătit bani grei pentru caserole care au făcut ce fac și cele reciclate, ca să nu mai pomenesc că s-au deteriorat la fel, dar cu bani mai multi. Peturile nu le refolosim în casă, pentru că nu avem la ce. Ocazional, când primesc sau cumpăr fasole de la țară, folosesc peturi de 0,5l pentru depozitare. Pun într-un pet cam atât cit cred că mi-ar trebui pentru o ciorbă și închid ermetic. Astfel, orice vietate ar putea exista și dezvolta in fasole, moare asfixiata (Ce criminală sunt !!!)
La categoria hârtie, reciclăm parte din cutii, în special cele de la pantofi. Obișnuim să ținem încălțămintea în cutii dar când se strică, aruncăm doar pantofii, nu și cutiile. Cum sunt multe cazuri în care ni se pun pantofii în pungă, fără o cutie a lor, atunci cutiile de acasă sunt binevenite. Sau sa zic bine reciclate? :)
In ceea ce privește hainele, nu mai folosesc decât vreun maieu din bumbac, bun la spălat gresia si parchetul. Am și mop dar nu curată ca atunci când speli (freci) podele în stil clasic :) 
Știu ca sunt ciudată, dar ce sa-mi faci? Mama, alta nu mai face :)))
Am, însă, o nemulțumire, că nu as fi fost eu, să fiu mulțumită asa ușor. :))) La noi, există ghenă pentru hârtie, pentru sticlă, pentru plastic și pentru gunoi menajer. Ok, dar cu bateriile ce fac? Am cam 20 de bucăți într-o pungă. Dar cu medicamentele expirate? Dar cu cartușele de la imprimanta laser și copiator? Ca și dintr-astea am strâns câteva. 
Menționam mai sus că am fost și sunt "cicălitoarea șefă". Pai da, pentru că încerc să-i conving măcar pe ai mei, că dacă semenii noștri pun gunoiul total aiurea iar cei care îl ridică, îl iau pe tot cu o singură mașină, nu înseamnă că și noi trebuie să facem la fel. Aici nu trebuie să existe spiritul de turma. 
Eu sper ca într-o zi să vad că oamenii au înțeles că este important să reciclăm sau măcar sa fim obligați să reciclăm, prin amenzile atât de necesare.

duminică, 7 octombrie 2012

Distracția la sat

Măi oameni buni, nu știu ce-mi veni de mă dusei la un botez la țară, la cort. Bine, mie îmi place la țară, dar e clar că nu sunt pregătită deloc. Nuuuuuuuu...
Să încep cu începutul. In urmă cu ceva vreme am primit invitație la un botez. Acuma, e cam aiurea spus invitație, când e clar ca ești invitat să dai "darul". Noi puteam să nu ne ducem pentru că (știți și voi) datori nu suntem, de făcut datori n-avem pentru ce, dar am zis să mai socializăm și noi cu neamurile, că și așa ne vedem rar. Nu v-am spus? E vorba de un botez în neam. Fata ce mică a vărului soțului meu, care în același timp e și fina de botez a soțului meu, e căsătorită cu băiatul mijlociu al unei verișoare de-a doua de-a mea. :))) Ați înțeles ceva? Dacă nu, credeți-mă pe cuvânt ca suntem rude.
 Ei bine, din această uniune s-a născut o fetiță pe care au botezat-o azi.
Așadar, cum am primit invitația, mi-am luat material lila și am fugit la croitoreasă să facem rochie nouă, că nu puteam să mă prezint cu ce fusesem anul trecut la nunta lor, nu? Fac eu rochie sexi (ce dacă am 100 de kile, ce n-ați văzut ursoaică sexi???) îmi fac brațară, cercei și pandantiv din swarovski, îmi iau pantofi roșii și geantă plic roșie și gata de cumetrie. Toate bune și frumoase, numai că dimineață, când să plec, realizez că decolteul era prea sexi pentru locație și asistență :)))) Evaluez situația și, pentru că nu aveam altă rochie la îndemână bag un ac de siguranță pe căptușeală și mai strâmtez decolteul, de mă mir că am reușit să mai respir. :))) Am riscat să se vadă ceva cute, dar ținând cont de faptul că rochia e petrecută în partea de sus și are oricum cute multe, nu s-a mai văzut ca e țintuită cu acul :))) Vă dați seama că toată această treabă a fost solicitantă și cum nu transpir sub braț, dar transpir sub claia de păr de pe cap, după ce m-am îmbrăcat a trebuit să usuc aranjamentul capilar cu uscătorul că eram fleașcă. :)))) In fine, îmi pun și accesoriile roșii, îmi iau și soțul (nu pe post de accesoriu) și plecăm. Cu mașina, 20 de km. 20 de km în care eu am stat pe scaun, îmbrăcată într-o rochie cu sase cute late, care se calcă cumplit de greu și se șifonează repede. :) Ajungem la destinație, pupăm neamuri și (ne) neamuri, cunoscuți și necunoscuți, vedem copilă frumoasă, lăsam cadou și pornim cu toții spre biserică. Pe jos, că nașul era din sat și voia să-l vadă lumea că botează. Eu înțeleg că așa e la țară, da' eu aveam tocuri de 7cm la pantofi care mai erau și decupați în vârf (pantofii zic, nu tocurile). Mi-am luat soțul de brațetă (deși l-am folosit mai mult pe post de cârjă să merg mai pe vârfuri) și am plecat cu alaiul. A fost botezată fetița, am făcut poze, toate bune și frumoase, doar că la întoarcere, după ce luasem în pantofi colbul strămoșesc și pe tocuri iarba din curtea bisericii, a trebuit să ne mai umple de praf unul care a trecut cu  mașina în viteză. Am tușit, am înjurat, am înghițit și am mers mai departe. :)))
Când am ajuns din nou la locație, ne-am așezat la masa pusa în picaj (din deal în vale) și hai să socializăm. Păi cu cine să socializăm că nu se așeza nimeni. :))) Mai târziu m-am prins că toți, nu deodată, pe rând, dar toți merseseră pe la casele lor să schimbe hainele. Toate muierile erau în blugi, eu rămăsesem în rochia de gală :))) Bine, asta nu m-a împiedicat să mă distrez și să ies la dans, dar parcă prea ieșeam în evidență. O rochie într-o mare de blugi. :))) Tăti fomeile in papuci sau sau teniși, io în pantofi cu toc. Lumeeeeee, ca semaforul eram. Oriunde m-aș fi pus, m-ați fi văzut. :))) Si mă gândesc: eu de ce nu mi-oi fi pus o pereche de nădragi și niște pantofi sport în mașină? Ei bine, de nepregătită. Nu sunt pregătită să merg la cumetrii la țară. Sau nu am fost, că acum știu lecția :))) Mă întreb dacă, pe lângă masa în picaj, aveau oamenii ăștia bănci, în loc de scaune? Să mă fi văzut ridicând de fustă și sărind peste bancă tot timpul :))) Nu vă mai spun că, fiind cunoscută în comună prin prisma serviciului, am primit la "săru' mâna doamnă" mai rău decât nașa. :))) E drept că era ușor să mă confunzi, pentru că și nașa era în blugi.:))) Ba mai mult... unui moș (pardon, un domn în vârstă) i-am dat și consultație juridică. Am incercat să-l chem la birou, dar nu am avut scăpare ...:)))
Acum, ajunsă cu bine acasă la mine,  beau un ceai și mă gândesc la neconcordanța dintre mine și viața la țară. Oare chiar atât de paralelă să fiu? 
Peste două săptămâni mai merg la un botez, dar de data aceasta e la restaurant. Aici e în mediul meu. Îmi pregătesc o rochie din lycra roșie, petrecută, mulată, cu decolteu adânc (pe care nu o să-l mai strâmtez) și pantofi cu tocuri de 10cm, care nu o să-mi mai intre în iarbă. :)))
Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea mea.
O săptămână cu împliniri să aveți! 
P.S. Dacă aveți peripeții d-astea, vă provoc să le povestiți. :)